Portal melhisedec.ro

Pagina principală · Biblia online · Articole · Cântări · Poezii · Descărcări · Forum de discuţii · Calendar
Conectare
Utilizator

Parolă



Încă nu eşti membru?
Apasă aici pentru înregistrare.

Ţi-ai uitat parola?
Solicită una nouă aici.

Navigare
Pagina principală
Biblia online
Sărbători
Luni noi
Articole
Cântări
Poezii
Descărcări
Întrebări frecvente
Forum de discuţii
Calendar
Legături pe internet
Categorii știri
Contactaţi-ne
Galerie foto
Căutare

Versetul zilei
"Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui"
Luca 2:14

Cugetarea zilei
"Gândește-te apoi la frumusețea cerului și la privilegiul posibil ca tu să ajungi acolo și, iarăși îți garantez, nu vei păcătui."

St. Dionisus


Noi articole
Sarbatoarea Pesah / ...
Nu-i altă dragoste..
Religie launtrica..
Pâine vie...
Străpuns..

Statistici utilizare
Vizitatori online: 1
> Membri conectaţi: 0
Membri înregistraţi: 667
Cel mai nou membru: Fiedler Simona
> Membri banați: 0

Ajutor utilizare
Aici puteti vedea un tutorial al portalului. Daca nu aveti PowerPoint instalat va sugeram PowerPoint Viewer 97.

Vezi discuţia
Portal melhisedec.ro - index forum | Studiu Biblic - Discuții pe teme religioase | Israel și iudaism
Deconectat Istoria religiilor!
Moderator6
(detalii numai pentru membrii conectaţi)
23707. Postat la 13/05/2013 19:43 - 2574z18h52m
Aici se v-a posta despre istoria religiilor sau diferite evenimente religioase ce au avut loc de-a lungul secolelor.

Valentina a scris: Credeti ca acest material si link-ul respectiv ar aduce o lamurire, cat de cat, a unui topic controversat- Israel?
Daca nu , dati-l la cos.

Două probleme neobservate le prima vedere în interpretările rabinice necesită o analiză mai serioasă. În primul rând trebuie înțeles că iudaismul este o societate exclusivă și nu incluzivă. Rabinul Berel Wein face următoare observație:

r0;Una din diferențele care separă Iudaismul de restul religiilor monoteiste r11; Creștinismul și Islamul r11; este problema exclusivității.(16)

Schimbările interpretărilor rabinice din primele secole au schimbat istoria poporului evreu, cu repercusiuni mult mai serioase decât unii rabini ar fi dispuși să accepte. Aș enumera trei complicații iremediabile:

1. Schimbarea acceptării identității ebraice. Așa cum am făcut cunoscut anterior, schimbarea de la o linie patriatistă la una maternă a ajuns să piardă genealogia semințiilor ebraice, și mai serios posibilitatea continuității seminției Levite, care fusese chemată la o lucrare specifică. Milioane de evrei și-au pierdut identitatea, unii rămânând numai cu numele, fără o validitate sau o recunoaștere a unei moșteniri și chemări divine din partea evreilor ortodocși.

2. După învățăturile rabinice, un copil născut dintr-o mamă ebraică este considerat evreu. Numai că aici trebuie făcut o paranteză și revenit la ceea ce rabinii primelor secole au omis să dea în vileag, sau să clarifice. Acest copil născut din mamă ebraică este considerat evreu după legea mamzer. O scurtă analiză a Legii Mamzer (17) scoate în evidență următoarele lucruri:

a. Mamzer este tradus bastard, cu implicația că acest copil este un copil nelegitim, un bastard.

b. Un mamzer și descendenții lui sau o mamzer și descendenții ei nu au voie să ia în căsătorie decât un alt mamzer. Ei nu au voie să se căsătorească cu un evreu sau o evreică decât cu un convertit la Iudaism, sau o persoana în afara religiei iudaice. Prin această lege se ajunge la scoaterea celor născuți în afara r0;clanuluir1; ebraic.

c. Copiii unui mamzer rămân memzer pentru totdeauna.

3. A treia implicație, care are o notă mult mai serioasă, este legată de genealogia lui Cristos. În baza opiniilor rabinice, Cristos nu s-a calificat ca Mesia datorită faptului că nu a împlinit Isaia 11:1 r11; r0;Apoi o Odraslă va ieși din tulpina lui Isai, și un Vlăstar va da din rădăcinile lui.r1; Datorită faptului că Creștinismul susține că Mesia este produsul unei fecioare, Cristos nu a avut un tată, ceea ce face să fie descalificat a face parte din sămânța lui Iuda, un descendent a lui David în opiniile rabinice ortodoxe.

Dacă ne-am folosi de genealogia lui Luca, care ar merge pe linia mamei, Isus ar fi considerat evreu după legea mamzer, un bastard, prin care nu ar fi putut să fie Mesia. Indiferent pe ce linie genealogică am merge rabinii primelor secole au reușit să distorsioneze legitimitatea lui Cristos ca Mesia. Schimbarea de la linia paternică pe cea maternă nu face decât să aducă mai multă confuzie, printr-un proces bine calculat de excludere a lui Cristos ca Mesia.

Schimbarea liniei patriatiste nu a fost un accident al timpului, ci un răspuns fariseic la ceea ce Cristos întrupează și reprezintă: Mesia. Rabinii fariseilor primelor secole își continuă existența și practicile prin evrei ortodocși al zilelor noastre, ei fiind aceiași care sau confruntat cu Isus din Nazaret.

http://www.voxdeibaptist.com/apologetica1_apr09.htm





Vantina a scris: Asi deschide un subiect din care sa putem vedea ce se intampla in tara noastra in perioada anului 1848, sau ce intampla la noi noi cand a inceput protestantismul,1517.
Am cautat anul 1848. In America se intamplau lucruri deosebite. Ce stia poporul nostru despre aceasta miscare?

Mihail Sturdza (n. 24 aprilie 1794, Iași - d. 8 mai 1884, Paris) a fost domnitor al Moldovei între aprilie 1834 și iunie 1849.


Este fiul Marelui Logofăt Grigore Sturdza și al Mariei Calimah, fiică de domn. A fost influențat de junimistul sas Flehtenmacher care a venit în Moldova în 1821. Tot în 1821 Mihail s-a înscris în partidul rusofil care dorea ieșirea Moldovei de sub dominația turcească. Era un aprig contestatar al administrației din Moldova. A scris numerose memorii prin care reclama faptul că 800 de familii de boieri trăiau din munca a 60.000 de țărani.


Deși a fost ales sub protecția turcilor, a intrat cu totul în sfera de influență a politicii rusești. Era un om instruit, susținându-l pe Asachi la crearea Academiei Mihăilene din Iași, cu rang universitar (prima universitate din Principate) care în curând a devenit un focar al deșteptării naționale. S-a dovedit un administrator abil, deși a căutat să-și sporească substanțial averea, a făcut sau și-a dat concursul la realizarea multor lucruri bune și pentru țară. Între anii 1834 și 1849 au fost construite aproximativ 250 km de drumuri și 400 de poduri mici de piatră. De asemenea au fost începute principalele trasee rutiere ale Moldovei cum ar fi: Galați-Tecuci-Mărășești-Bacău-Roman-Cornul Luncii și Iași-Tecuci-Galați.
A redus abuzurile administrației și proprietarilor asupra țăranilor, a limitat inițial imigrarea evreilor, însă mai apoi a încurajat imigrarea acestora, găsind mai potrivit să-i așeze pe moșiile lui (de exemplu, evreii din Mihăileni). A eliberat țiganii domniei și cei mănăstirești fiind primul gest de dezrobire din ambele principate urmat ulterior de Gheorghe Bibescu în Muntenia. A promovat învățământul din Moldova înființând printre altele în 1835 Institutul de Arte și Meșteșuguri (pentru a da tineretului o educație industrioasă). A nemulțumit în schimb pe toată lumea determinând pe Marele Mitropolit Veniamin Costache (foarte iubit de popor) să demisioneze. Unul dintre defectele sale era lăcomia de bani. În acest sens a vândut titluri de boieri și demnități mai mari ori mai mici pe bani, astfel încât dacă la începutul domniei erau 853 de boieri, la sfârșitul ei numărul lor ajunge la 3.750.
În al doilea an a domniei sale, la Cluj se publică un document în care boierii se declară nemulțumiți pentru că domnitorul era "lacom de bani, era josnic", lucra numai pentru interesele personale și se folosea de spioni pentru a obține din partea sultanului un firman împotriva boierilor.
În anul 1848, întreprinde măsuri de reprimare a mișcării revoluționare a tinerilor boieri din Moldova, care au prezentat în prealabil domnitorului un memoriu cu revendicări în 35 de puncte. Însă memoriul întocmit de ei, care de altfel nu cuprindea decât dorințe moderate și mai mult de ordin administrativ, i-a servit numai ca motiv pentru arestarea celor considerați periculoși. Cei care au putut, au emigrat. Între aceștia s-au aflat Mihail Kogălniceanu și Alexandru Ioan Cuza.
După ocupația ruso-turcă a Principatelor Române și Convenția de la Balta Liman din 1849, au fost numiți domnitori noi, în locul lui Sturdza fiind numit Grigore Alexandru Ghica.


Am cautat inainte de 1517 si dupa.
In anul 1517, Martin Luther afisa pe usa principala a bisericii din Wittemberg cele 95 de teze, fiind considerat anul inceputului protestantismului.


Bogdan al III-lea (cel Chior) (n. 1479; d. 1517) a fost domnitor al Moldovei între 2 iulie 1504 și 20 aprilie 1517. Este fiul lui Ștefan cel Mare și al Doamnei Maria Voichița, fiind asociat la domnie încă din 1497. La moartea tatălui său avea cca. 25 de ani.


În momentul în care a luat domnia, a și avut motive de luptă cu polonezii: cerând mâna Elisabetei, sora regelui Poloniei, căruia îi dăruise și două cetăți, și fiind refuzat de două ori, Bogdan pustiește Polonia. În cele din urmă se convine asupra căsătoriei cu unele promisiuni favorabile in ceea ce privește catolicismul în Moldova (1506). Curând după aceea, regele Poloniei moare, iar succesorul acestuia nu mai aprobă căsătoria, ceea ce provoacă o serie de devastări reciproce[1], până în octombrie 1509, când Bogdan al III-lea este bătut pe Nistru și se face pace la 17 ianuarie 1510, iar Bogdan renunță la căsătorie în schimbul unor avantaje politico-economice. Tot în 1510, tătarii năvălesc in Moldova[2], pradă cumplit țara și iau cu ei 74 de mii de robi. În noiembrie 1510, Bogdan al III-lea preîntâmpină o nouă năvălire tătărească. Marele pericol reprezentat de tătari devine devastator în 1511 când aceștia ocupă țara. Polonezii, de frică, îi trimit ajutor și Bogdan îi lovește pe năvălitori .

Câțiva ani mai înainte, în 1507, Bogdan s-a aflat pe punctul de a intra în conflict cu domnul Țării Românești, Radu cel Mare, cei doi împăcându-se în urma intervenției mitropolitului Țării Românești, Maxim, rudă cu cei doi, ce a invocat tocmai argumentul rudeniei și al folosirii unei limbi comune. În 1514, logofătul Tăutu este trimis la Poartă să închine de bunăvoie Moldova, în condiții cvasi-identice cu cele ale Munteniei: autonomie sub toate aspectele,recunoașterea suzeranității otomane și plata unui peșcheș anual. În acest fel, Bogdan scapă de pericolul tătăresc și de alti dușmani, care astfel, deveneau dușmanii Porții.
În 1513 Bogdan al III-lea s-a însurat cu prințesa Ruxandra, fiica lui Mihnea cel Rău din Muntenia, după ce mai înainte fusese însurat cu Doamna Stana și cu Nastasia. Bogdan al III-lea a bătut și monede.
A murit la 20 aprilie 1517 la Huși, fiind îngropat la Mănăstirea Putna.




Ștefan al IV-lea sau Ștefăniță Vodă cel Tânăr a fost domnitor al Moldovei între 20 aprilie 1517 și 14 ianuarie 1527. Este fiul lui Bogdan al III-lea cel Orb și nepotul lui Ștefan cel Mare. Și-a petrecut tinerețea în Polonia, Crimeea, Germania și Constantinopole, unde, ocupându-se de comerțul cu pietre prețioase a făcut avere. Din aceasta a plătit Porții 220 mii ducați pentru a urca pe tron. Cunoscând limbile polonă, turcă, latină, germană, greacă, tătară și armeană, a fost una din cele mai interesante figuri de domnitori moldoveni. Grigore Ureche aprecia că "ar fi putut să fie un mare conducător și altor țări", aluzie probabil la faptul că visul de unire al celor trei țări românești încolțise deja la cronicarii vremii. Există și varianta urcării pe tron la vârsta de 11 ani. Fiind minor, țara era condusă de Divan, în fruntea căruia se afla hatmanul Luca Arbore, țara fiind închinată turcilor. Cu toate acestea, la 1518, Ștefăniță încheie un tratat cu polonezii, tratat care era potrivnic turcilor. În același an, tătarii intră în Moldova, dar sunt înfrânți de Ștefăniță, care primește ajutor și de la polonezi. Lupta a avut loc la Ciuhru lângă târgul Serbanca.
A luat conducerea țarii la vârsta de 11 ani și a stricat relațiile cu polonezii fiind ofensat de Sigismund, care a refuzat să-i dea una din fete de soție. Hatmanul Luca Arbore, voind să fie și pe mai departe în relații bune cu Polonia, de frica turcilor, a trimis o solie la polonezi. Pentru această faptă, Ștefăniță îi ucide pe hatman și pe cei doi fii ai săi. Boierii se răscoală împotriva lui Ștefăniță, însă răscoala a fost înnăbușită și mulți boieri au fost uciși. Cu toate acestea, Ștefăniță atacă și înfrânge o armata turcescă condusa de Tassa-pasa ce se refugiase în Moldova, respinsă fiind de polonezi și ia o prada bogată. Din cauza semeției lui, bunele relatii cu polonezii nu au mai putut fi restabilite. Din acest motiv, se crede că nobilii de la curtea poloneză, care se temeau că Ștefăniță s-ar putea alia cu turcii, au pus-o pe însăși soția lui să-l otrăvească, la 14 ianuarie 1527. Moare la Hotin și este înmormântat la Mănăstirea Putna.
Viața lui Ștefăniță a fost sursa de inspirație pentru piesa "Viforul", scrisă de Barbu Ștefănescu Delavrancea.


Dupa cate am observat poporul nostru avea alte preocupari.



Moderator
Salt la forumul:

Copyright © 2009-2020 / 5769-5780 melhisedec.ro
9368989 vizite unice Powered by PHP-Fusion