CÂND ÎN CALEA SPRE PIERZARE
Postat de ami la 10/12/2009

1. Când în calea spre pierzare
   Alergam neștiutor,
   M-ai chemat plin de iubire,
   Scumpul Meu Mântuitor.

                            /: Tu m-ai smuls din valul lumii,
                               Și din mâna celui rău,
                               Și din rob al rătăcirii,
                               M-ai făcut copilul Tău. :/

2. Binecuvântat fii veșnic
   Cel ce atâta m-a iubit,
   Binecuvântată fie
   Jertfa ce m-a mântuit.

3. Binecuvântată fie
   Dragostea ce m-a chemat,
   Și Cuvântul și blândețea,
   Inimii ce m-a îndemnat.

4. Binecuvântat să fie
   Vasul ce l-ai folosit,
   Să mă cheme, să mă întoarcă
   De pe drumul rătăcit.

5. Binecuvântată fie
   Ziua în care Te-am aflat,
   Căci, cu orice zi, îmi e drumul,
   Tot mai binecuvântat.


               Amen