CÂND ÎN CALEA SPRE PIERZARE
Postat de ami la 10/12/2009
1. Când în calea spre pierzare
Alergam neștiutor,
M-ai chemat plin de iubire,
Scumpul Meu Mântuitor.
/: Tu m-ai smuls din valul lumii,
Și din mâna celui rău,
Și din rob al rătăcirii,
M-ai făcut copilul Tău. :/
2. Binecuvântat fii veșnic
Cel ce atâta m-a iubit,
Binecuvântată fie
Jertfa ce m-a mântuit.
3. Binecuvântată fie
Dragostea ce m-a chemat,
Și Cuvântul și blândețea,
Inimii ce m-a îndemnat.
4. Binecuvântat să fie
Vasul ce l-ai folosit,
Să mă cheme, să mă întoarcă
De pe drumul rătăcit.
5. Binecuvântată fie
Ziua în care Te-am aflat,
Căci, cu orice zi, îmi e drumul,
Tot mai binecuvântat.
Amen