ERAM COPIL ŞI ATÂTA BUCURIE
Postat de ami la 09/01/2010

---

1. Eram copil şi atâta bucurie
    Mă însoţea pe calea spre Hristos!
    Aveam fiorul sfânt de nostalgie,
    Când mici poveri mă apăsau în jos.

                           (: În primăveri treceam prin lungi zăvoaie,
                               Şi cânturi ascultam de ciocârlii,
                               Vedeam seninul cald chiar şi pe ploaie,
                               Cântam pătruns de sfinte melodii. :)

2. Dar mai apoi fiind pribeag prin lume,
    Am fost atras de amăgiri mereu,
    Crezând că au şi slavă şi renume,
    Mi-au stins căutarea după Dumnezeu.

                           (: Căutam mâhnit adesea fericirea,
                               Şi când mi se părea că o găseam,
                               Eram mai trist, era nefericirea,
                               Dezamăgit şi frânt iar rămâneam. :)

3. Târziu am întâlnit un sfânt pe cale,
    Şi eu i-am spus ce în suflet am avut,
    M-a ascultat apoi mi-a zis cu jale,
   "Întoarce-te de unde ai căzut!"

                              Azi m-am întors, îmi pare rău de anii,
                              Ce i-am pierdut şi nu i-am folosit,
                              Îmi plâng trecutul: "Doamne Îţi cer iertare
                              Primeşte-mă din drumul rătăcit!
                              Mai dămi o, Doamne, iar divinul cântec,
                              Ce mă însoţea când eu eram umil,
                              Mai dă-mi seninul anilor de fraged,
                              Ca şi atunci când eu eram...copil."


Amen