Scopul strângerii, este in folosul fiecărui acordeonist, pentru un progres din punct de vedere al cunoştinţelor muzicale atât teoretice cât şi practice. Deasemenea pentru ca Slava Domnului, să fie adusă din partea noastră cu dragoste, şi cu devotament, din adâncul mădularelor, şi sufletului nostru. Aşa cum a fost stoarsă ultima picătură de apă sfântă din blajinul trup al Domnului Isus, -pentru a fi sigur că ispăşirea noastră este făcută panâ la capăt- la fel şi noi să ne dăm silinţa în calitate de preoţi, leviţi, slujbaşi ai Domnului, cântăreţi (Apoc. 1:6; 1 Cron 15:16), să studiem mânuirea instrumentului ales prin îndemnul Duhului Sfânt. Să scoatem cele mai firave sunete, şi deosebit de alese special pentru Domnul, cu deosebită recunoştinţă. 

De când începi să tragi de foiul acordeonului să trăieşti fiecare respiraţie, apăsare, şi atingere de clapă, de bas. Cu fiecare gest, armonie, solistică pentru Domnul, ar fi bine să înţelegi că sunetele care ies "încurcate" sau "desluşite" Domnul le aude, le ascultă, şi le primeşte ca pe jertfele primilor oameni. Şi priveşte la ele cu plăcere sau cu nepăsare, depinde de consacrarea ta în ceea ce faci.

 Pentru că nu o faci pentru mărirea ta, ci a Celui care ţi-a creat tendoane, vene, piele, a Celui care a dat lege unghiilor să nu depăşească marginea stabilită de la creaţie, şi cresc intr-un mod atat de regulat. (Prov. 8:27-30)

Ne folosim de braţele noastre, de mâini, de palme, de degete, cu ele ne alimentăm, lucrăm, lovim sau mângâiem, cred că unul dintre rolurile mâinii, este şi acela de a folosi un instrument, pentru a mângâia inima zdrobită, sufletul trudit, chiar trupul vlăguit, sau a da mărire Celui care ne-a răscumparat si ne pregăteşte o mare de sticlă amestecată cu foc, si vom primi alăute, alăutele lui Dumnezeu. Vor cânta doar aceia care vor birui fiara, icoana şi numărul numelui ei. Astfel dar, hai să pornim la luptă, să nu slăbim, ştiind că Domnul ne înţelege şi ne cunoaşte aşa cum suntem cu slăbiciuni, cu defecte...  Posibil să fim răspunzători de nepăsarea noastră (Matei 25:24-26), gândul şi dorul de a cânta la un instrument, nu a pornit simplu din inima noastră, ci dintr-un îndemn lăuntric: Ceva, sau un Cineva care îţi şoptea: " Vreau să cânt, îmi place muzica, instrumnetul acesta!"; nu era vocea ta, era şoapta şi îndemnul Duhului Sfânt (Romani 8:25-28).

Dacă ai un instrument, şi ai făcut nişte paşi, dacă şti să deschizi burduful, dacă ai vlagă în mâini, este pentru că Domnul te binecuvintează. Venind la întrunirea acordeoniştilor ai ocazia să vezi câţi mai sunt ca tine, să ajuţi şi pe cei care vor să fie ca tine. Te vei simţi încurajat că şi tu ştii lucruri pe care le ştiu alţii sau chiar să fi mai bun şi atunci nu e cazul să te mândreşti, ci să vezi bunătatea Domnului faţă de tine şi răsplata eforturilor depuse. Trebuie un mic efort din partea ta, şi am speranţă că Domnul este acela care a făcut pentru tine nu unul, ci mai multe eforturi, şi astăzi, şi mâine pentru că El te iubeşte. Iubeşte-L şi tu şi dă-ţi silinţa.

.................................................................................................Efes. 1:11-14


Abdon Pricopiuc