FACEREA LUMII
Postat de ami la 26/09/2009

---

Dumnezeu la început,
Toată Lumea a făcut.
Noi nu ştim anul şi luna
Când a făcut Domnul Lumea.

Dar noi ştim că l-anceput,
Domnul Lumea a făcut.
Pământul era gol
Şi-ntunerec peste tot.

Şi Duhul lui Dumnezeu
Mişca deasupra apelor.
Dumnezeu a poruncit,
Şi lumina s-a ivit.

Şi a zis a doua oară,
Cerul de ape să se despartă.
Când a zis a treia dată
Apele să se despartă,

Despărţii apa şi-uscatul,
Şi-atunci apăru pământul.
Iar grămada cea de ape,
A numit-o Domnul rmare.

Şi Dumnezeu zise-ndată:
Să dea pământul verdeaţă,
Iarbă cu sămânţă, roadă
Cât şi pomii de livadă.

Şi făcu-n a patra zi
Domnul, luminătorii.
Soarele să stăpânească
Peste ziuă, să-ncălzească.

A făcut Luna şi stele,
Să vegheze nopţile.
Şi-apoi zise-a cincea oară:
Să mişune şi să zboare,

Deasupra Pământului,
Pe-ntinderea cerului,
Păsările-naripate,
Peştişori să fie-n ape.

El le-a binecuvântat,
Şi apoi poruncă-a dat.
La peşti şi la păsărele,
Să se-nmulţească-ntre ele.

Când a zis a şasea oară
A făcut ca să apară
Vite şi vieţuitoare
Patrupede, târâtoare.

Apoi Dumnezeu a zis:
Facem om dup-al nost chip
Pentru ca să stăpânească
Peste tot ce am zidit.

Aşa a făcut Dumnezeu
Omul, după chipul Său.
Şi-a fost partea bărbătească,
Şi-a urmat cea femeiască.

Şi i-a binecuvâtat,
Şi-astă poruncă le-a dat:
Creşteţi şi vă înmulţiţi
Şi Pământul să-l umpleţi!

Şi a mai zis Domnul: Iată,
Că v-am dat orişice iarbă,
Şi-orice pom ce face roadă;
Asta să aveţi ca hrană.

Dar acum, în ziua-şasea,
Domnul şi-a sfârşit lucrarea:
Cerurile şi Pământul,
Şi oştirea-I - cu Cuvântul.

Şi sfârşind şi ziua-şasea,
A venit deci, ziua-şaptea.
Dar în astă zi, Cel Sfânt,
N-a muncit, ci-a odihnit.

Şi-astfel ne-a lăsat model,
Ca să-I facem noi la fel.
Şase zile să lucrăm,
A şaptea să o serbăm.

Cât în Biblie-am citit,
Ziua facerii n-am găsit.
Să ţii ziua, luna, anul,
Nu-i poruncă de la Domnul.

Doar păgânii fac aşa;
Noi vedem ce face lumea.
Cum petrec, şi îşi ţin ziua,
Dar de Biblie nu iau seama.

Căci porunca-patra scrie,
Ziua de Sabat s-o ţie.
Să no-o calci că-i de la Domnul,
E lege pentru tot omul.


(Lăpuşan Ana
Ian 2000 r11; Tevet 5760)