JERTFA
Postat de ami la 27/11/2009

---

Aş vrea ca să v-arăt în scris din partea Lui, îndemnul,
Ce-nseamnă-n Vechiul Testament făina, untdelemnul;
Ce-nseamnă-n Noul Legământ o jertfă de mâncare,
Pe care fraţii lui Aaron o aprindeau pe-altare.

Pe-altarul Celui Prea Înalt ei au depus bucate,
Cum Dumnezeu le-a poruncit să fie preparate.
"Cu untdelemn să frământaţi făina, tot prinosul,
Iar sarea să le deie gust,tămâia, tot mirosul.

Aşa să puneţi pe altar ca binecuvântare,
Din partea celor care vin cu jertfa de mâncare.
Aaron şi fiii lui, în veac să vină să slujească,
Între popor şi Dumnezeu să stea să mijlocească."

Şi-au ars pe-altar aţâţi viţei şi-atâţia miei din turmă,
Dar într-o zi s-a prezentat şi Mielul cel din urmă.
Luând o pâine şi-un pahar, simbolul ispăşirii,
Hristos muri pentru păcat, păcatul omenirii.

El, Dumnezeul minunat, cununa frumuseţii,
S-a întrupat şi s-a făcut Isus pâinea vieţii.
El este marele preot,şi ieri, şi azi, şi mâine,
Melhisedec ce pe Avraam l-antâmpinat cu pâine.

Ca ardere de tot pe-altar, pe Golgota El moare,
Străpuns de fierul dureros în mâini şi în picioare.
Ca să-mplinească ce e scris în Legea care leagă,
Pentru popor, pentru păcat, să fie jertfa-ntreagă.

În El, şi arderea de tot şi jertfa ispăşirii,
Şi jertfa de-un miros plăcut şi jertfa mulţumirii,
Se împletesc şi toate stau ca plată pentru vină;
Iar noi pe-acestea le-amintim la fiecare cină.

Hristos e bobul cel de grâu în noua aşezare,
Cuvântul Lui e pentru noi o jertfă de mâncare.
Cuvântul Lui precum e scris simbolizat făină,
Iar Duhul Sfânt e untdelemn ce-n jertfă se îmbină.

Cuvântul care s-a vestit pe munte şi pe mare,
E aluatul frământat în jertfa de mâncare.
Depinde însă şi aici de-aleşii noii ere,
Dacă-l vestesc prin Duhul Sfânt sau prin a lor putere.

Depinde cum e frământat pe masă, preparatul,
Porunca e: "Cu untdelemn să faceţi aluatul!"
Cu untdelemn, prin Duhul Sfânt să-ţi împleteşti cântarea,
Să simtă toţi că Dumnezeu ne dă de sus mâncarea.

Cu untdelemn, prin Duhul Sfânt recită poezia,
Să simtă toţi că Dumnezeu revarsă bucuria.
Cu untdelemn, prin Duhul Sfânt ridică-te şi spune,
Să vadă toţi că Dumnezeu ţi-a dat înţelepciune.

Să nu exagerezi ce spui! Ia seama, pune sare!
Căci dacă eşti un fals, să ştii bucatele-s amare.
Căci unii vin şi pun pe-altar făina, doar Cuvântul,
Căci untdelemn şi sare n-au, ei calcă legământul.

Ei calcă legea Lui Hristos cu jertfa lor ciuntită,
Că-n loc de sare şi ulei pun mintea iscusită.
Cuvântul sus, cuvâtul jos, cuvântul îl frământă,
Dar nu cu untdelemn, deşi ei predică şi cântă.

Ei au un fel de preparat cu mici istorioare,
Ce-n loc de untdelemn le pun în jertfa de mâncare.
Dar ce să faci? cerescul foc e-nlocuit cu firear30;
Talentul care-i dezvoltat vesteşte mântuirea.

Şi ei, ca fiii lui Aaron, în taina mântuirii
Aduc din focul lor străin pe-altarul ispăşirii,
Iar alţii, şi mai şi ca ei dispreţuiesc îndemnul,
"Cuvântul nu e pentru noi! Cu noi e untdelemnul!

Cu noi e darul de nespus,cuvântul e prea tare!
Noi punem numai untdelemn în jertfa de mâncare!"
Tămâie n-au, nici sare n-au sărmanii, nici făină,
Cu untdelemn, doar cu atât ei vin şi se închină.

Ei strigă-ntr-una: "Untdelemn,Ulei în adunare!"
Dar roade nu găseşti în pom oricât ar fi de mare.
Ei cred în Duhul Sfânt, e drept, dar nu-i destul credinţa;
Cuvântul, preparatul sfânt ne cere pocăinţa.

Ne cere sare ca să fim, puterea conservării,
Căci sarea după cum vedem dă gustul bun mâncării.
Să fii sărat înseamnă sfânt,înseamnă pocăinţă,
Înseamnă om născut de sus prin post şi stăruinţă.

Să fii sărat înseamnă deci,trecut prin încercare,
Să ai în inimă mereu credinţă şi răbdare.
Să poată Dumnezeu oricând în pâinea frământată,
Să te zdrobească, să dea gust la masa Lui bogată.

Să ştie îngerii din cer şi-ntreaga adunare,
Că Dumnezeu prin încercări a pus în tine sare.
Făină, untdelemn, ulei,tămâie, şi-apoi sare,
Aşa s-a pregătit atunci o jertfă de mâncare.

Să pui tămâie pe altar, în jertfa de mâncare,
Şi-aici se cere dăruire şi luptă foarte mare.
Să stai în privegheri mereu când noaptea e târzie,
Când alţii dorm, tu să aprinzi mirosul de tămâie.

Să fii ca vameşul, hulit când îţi ridici privirea,
De fraţii care-n rugăciuni îşi spun neprihănirea.
Să stai ca Lazăr lângă prag, să plângi smerit pe-afară,
Când cei bogaţi privesc de sus spre tine, cu ocară.

Şi totuşi El a poruncit, în jertfa de mâncare,
Să pui tămâie, ca miros spre slava Lui cea mare.
Să pui tămâie în potir, viaţa ta amară,
Căci uite, îngerul spre cer cu rugăciunea zboară.

Eşti cântăreţ, eşti vestitor, acesta-i înţelesul,
Tămâia în lucrarea Lui ţi-aduce tot succesul.
Şi duhurile rele fug de-aleasa tămâiere;
Când tu te rogi prin Duhul Sfânt cu lacrimi şi putere.

De pui tămâie şi ulei şi în făină sare,
Şi cel bolnav la ruga ta primeşte vindecare.
Acesta-i preparatul sfânt, aceasta-i tâlcuirea,
Aşa la alţii să vesteşti pe Domnul, Mântuirea!

Acesta-i carul Lui Isus purtat pe patru roate,
Ce ne va duce până sus, în veşnica cetate.
Aşa la alţii să le spui,să ştie, să-nţeleagă,
Că Dumnezeu primeşte sus pe-acei cu jertfa-ntreagă.

Să pui şi sare şi ulei, tămâie şi făină,
Căci dacă nu, aici rămâi când Domnul o să vină.
Şi Duhul Sfânt, şi rugăciuni, şi pocăinţă sfântă,
Cuvântul cu acestea trei îl umple, îl frământă.

Când toate-acestea le-mpleteşti nu-ţi pierzi nicicând curajul.
Şi vor cunoaşte toţi că El ţi-a dăruit mesajul.
Iar dacă nu, e ca şi cum ai sta la masa plină
Şi-ai zice: "Fraţilor, vă rog,veniţi, mâncaţi făină!

Iar dacă nu, mâncaţi ulei,sau sare, numai sare,
E imposibil! nu-i aşa? Asemenea mâncare"
Şi totuşi uite, unii vin şi strigă foarte tare:
"Veniţi voi cei înfometaţi şi-umpleţi-vă cu sare!

Mâncaţi făină cât puteţi! Făină doar uscată!
Căci untdelemnul, Duhul Sfânt,s-a dat atunci, odată"
O, Doamne, ce concept, ce crez!Ce jertfă de mâncare!
Aduc o seamă de preoţi pe-alesele altare.

Dacă te uiţi, nu vezi nimic, par toate ca pe strună,
Cain din cauza jertfei lui pe Abel se răzbună.
În loc să zică: "Vreau şi eu să fac aşa ca tine!
Ca Dumnezeul nostru sfânt să vină şi la mine!

Să-mi dea şi mie Duhul Sfânt puterea înoirii!
Să pot la alţii să le spun secretul fericirii!"
Ei neagă chiar şi ce e scris şi-s plini de supărare,
Când Duhul Sfânt cu-a Lui puteri lucrează-n adunare.

Hristos le-a spus de-atâtea ori să-şi schimbe a lor stare,
Dar fariseii împietriţi au stat în nepăsare.
"Cine eşti tu? Ce vrei să spui? Ia uite, ce insultă!"
Nici de cuvânt, nici de Hristos, cei mândri nu ascultă.

Dar cei smeriţi lângă Isus stau plini de bucurie,
Căci ei cu totul s-au predat pe-altar ca jertfă vie.
Atâţia Lazări înviaţi, şi Petru, şi Maria,
Slujesc pe Salvatorul sfânt cu toată bucuria.

Aţâţi Zachei se dau din pomi şi-s gata să-mpărţească,
Averea lor cu cei săraci, averea s-o jertfească.
Aţâţi Ştefani se pun pe-altar şi-s gata ca să moară,
Pentru Isus, pentru Cuvânt, în chinuri, şi-n ocară.

Aţâţi şi-atâtea se predau cu orice sacrificiu,
Hristos e mai presus, mai mult ca pâinea, ca serviciul.
Atâţi s-au lepădat de ei dispreţuind mândria,
Privind în sus, privind spre cer,cu toată bucuria.

Priviţi pe-acei nenumăraţi cum flutură finicii
În haine albe îmbrăcaţi aleşii, ucenicii.
Priviţi ca să vă-mbărbătaţi, căci în curând toţi norii,
Se vor topi prin munţi, prin văi, căci se arată zorii!

Sfâşitul e aproape, fraţi!
Isus curând apare!
Veniţi să pregătim de-acum
O jertfă de mâncare!



                                     Amen