 | Conectare | |
|
Încă nu eşti membru? Apasă aici pentru înregistrare.
Ţi-ai uitat parola? Solicită una nouă aici.
| | | | |
| Navigare | |
| Versetul zilei | |
|
"Pãmântul, Doamne, este plin de bunãtatea Ta; învaþã-mã orânduirile Tale!"
Psalmii 119:64 | | | | |
| Cugetarea zilei | |
| Noi articole | |
| Statistici utilizare | |
|
 Vizitatori online: 1
Membri conectaţi: 0
Membri înregistraţi: 670
Cel mai nou membru: danielif
Membri banaþi: 0 | | | | |
| Ajutor utilizare | |
|
| Biblia online | |
|
Biblia selector
BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURÃ
Cartea Ezechiel, Capitolul 1
1. În al treizecilea an, în a cincea zi a lunii a patra, pe când eram între prinºii de rãzboi de la râul Chebar, s-au deschis cerurile, ºi am avut vedenii dumnezeieºti.
2. În a cincea zi a lunii - era în anul al cincilea al robiei împãratului Ioiachin, -
3. Cuvântul Domnului a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în þara Haldeilor, lângã râul Chebar; ºi acolo a venit mâna Domnului peste el.
4. M-am uitat, ºi iatã cã a venit de la miazãnoapte un vânt nãpraznic, un nor gros, ºi un snop de foc, care rãspândea de jur împrejur o luminã strãlucitoare, în mijlocul cãreia lucea ca o aramã lustruitã, care ieºea din mijlocul focului.
5. Tot în mijloc, se mai vedeau patru fãpturi vii, a cãror înfãþiºare avea o asemãnare omeneascã.
6. Fiecare din ele avea patru feþe, ºi fiecare avea patru aripi.
7. Picioarele lor erau drepte, ºi talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui viþel, ºi scânteiau ca niºte aramã lustruitã.
8. Sub aripi, de cele patru pãrþi ale lor, aveau niºte mâini de om; ºi toate patru aveau feþe ºi aripi.
9. Aripile lor erau prinse una de alta. ªi când mergeau, nu se întorceau în nici o parte, ci fiecare mergea drept înainte.
10. Cât despre chipul feþelor lor era aºa: înainte, toate aveau o faþã de om; la dreapta lor, toate patru aveau câte o faþã de leu, la stânga lor, toate patru aveau câte o faþã de bou, iar înapoi, toate patru aveau câte o faþã de vultur.
11. Aripile fiecãreia erau întinse în sus, aºa cã douã din aripile lor ajungeau pânã la cele învecinate, iar douã le acopereau trupurile.
12. Fiecare mergea drept înainte, ºi anume încotro le mâna duhul sã meargã, într-acolo mergeau; iar în mersul lor nu se întorceau în nici o parte.
13. În mijlocul acestor fãpturi vii era ceva ca niºte cãrbuni de foc aprinºi, care ardeau; ºi ceva ca niºte fãclii umbla încoace ºi încolo printre aceste fãpturii vii; focul acesta arunca o luminã strãlucitoare, ºi din el ieºeau fulgere.
14. Fãpturile vii însã când alergau ºi se întorceau, erau ca fulgerul.
15. Mã uitam la aceste fãpturi vii, ºi iatã cã pe pãmânt, afarã de fãpturile vii, era o roatã la fiecare din cele patru feþe ale lor.
16. Înfãþiºarea acestor roþi ºi materialul din care erau fãcute, pãreau de hrisolit, ºi toate patru aveau aceeaºi întocmire. Înfãþiºarea ºi alcãtuirea lor erau de aºa fel încât fiecare roatã pãrea cã este în mijlocul unei alte roþi.
17. Când mergeau, alergau pe toate cele patru laturi ale lor, ºi nu se întorceau deloc în mersul lor.
18. Aveau niºte obezi de o înãlþime înspãimântãtoare, ºi pe obezile lor cele patru roþi erau pline cu ochi de jur împrejur.
19. Când mergeau fãpturile vii, mergeau ºi roþile pe lângã ele; ºi când se ridicau fãpturile vii de la pãmânt, se ridicau ºi roþile.
20. Unde le mâna duhul sã meargã, acolo mergeau, încotro voia duhul; ºi împreunã cu ele se ridicau ºi roþile, cãci duhul fãpturilor vii era în roþi.
21. Când mergeau fãpturile vii, mergeau ºi roþile; când se opreau ele, se opreau ºi roþile; când se ridicau de pe pãmânt, se ridicau ºi roþile; cãci duhul fãpturilor vii era în roþi.
22. Deasupra capetelor fãpturilor vii era ceva ca o întindere a cerului, care semãna cu cristalul strãlucitor, ºi se întindea în aer sus peste capetele lor.
23. Sub cerul acesta, aripile lor stãteau drepte, întinse una spre alta, ºi mai aveau fiecare câte douã aripi, care le acopereau trupurile.
24. Când umblau, am auzit vâjâitul aripilor lor ca vâjâitul unor ape mari, ºi ca glasul Celui Atotputernic. Când mergeau, era un vuiet gãlãgios, ca al unei oºtiri; iar când se opreau, îºi lãsau aripile în jos.
25. ªi venea un vuiet care pornea de deasupra cerului întins peste capetele lor; iar când se opreau îºi lãsau aripile în jos.
26. Deasupra cerului care era peste capetele lor, era ceva ca o piatrã de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care ºedea pe el.
27. Am mai vãzut iarãºi o lucire de aramã lustruitã ca niºte foc, înãuntrul cãruia era omul acesta, ºi care strãlucea de jur împrejur; de la chipul rãrunchilor lui pânã sus, ºi de la chipul rãrunchilor lui pânã jos, am vãzut ca un fel de foc, ºi de jur împrejur era înconjurat cu o luminã strãlucitoare.
28. Ca înfãþiºarea curcubeului, care stã în nor într-o zi de ploaie, aºa era ºi înfãþiºarea acestei lumini strãlucitoare, care-l înconjura. Astfel era arãtarea slavei Domnului. Când am vãzut-o, am cãzut cu faþa la pãmânt, ºi am auzit glasul Unuia care vorbea.
Capitole din : 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40
41 42 43 44 45 46 47 48 |
| | | | |
|
