În Matei 1:23 scrie ca prin prooroc a fost profețit: "Iată, fecioara va fi însărcinată, va naște un fiu, și-i vor pune numele Emanuel", care, tălmăcit, înseamnă: "Dumnezeu este cu noi".
În schimb în Matei 1:25 scrie că Iosif "i-a pus numele Isus".
De ce Iosif nu i-a pus numele Emanuil după cum era profețit?
Va rog frumos sa reveniti la subiect si sa raspundeti clar la intrebarea pe care am formulat-o ca pentru mine inca nu este clar de ce nu i s-a pus numele Emanuil.
ANA |
anita a scris:
În Matei 1:23 scrie ca prin prooroc a fost profețit: "Iată, fecioara va fi însărcinată, va naște un fiu, și-i vor pune numele Emanuel", care, tălmăcit, înseamnă: "Dumnezeu este cu noi".
În schimb în Matei 1:25 scrie că Iosif "i-a pus numele Isus".
De ce Iosif nu i-a pus numele Emanuil după cum era profețit?
Va rog frumos sa reveniti la subiect si sa raspundeti clar la intrebarea pe care am formulat-o ca pentru mine inca nu este clar de ce nu i s-a pus numele Emanuil.
Trebuie să știm să facem distincție între "nume" și "supra nume". În zilele noastre limbajul este mai complex și s-au făcut tot felul de categorisiri ale termenilor pentru a dezvolta limbajul. Așa se face că unele "supra nume" au devenit nume proprii iar altele au rămas doar nume adiacente sau așa numitele "porecle". De exemplu dacă mai demult un om pe nume Ion avea moară la el acasă, el era numit și "morar" sau "Ion moraru". La un moment dat, când s-a introdus metoda numelor și prenumelor, supra numele de "morar" a devenit de fapt numele MORAR iar Ion a rămas "prenume".
Tot la fel, deoarece "Emanuel" sau "Imanuel" mai precis, este amintit într-o profeție, se pare că este vorba despre un supra nume al Mântuitorului, în sensul că datorită Lui, "Dumnezeu este cu noi"! - ceea ce înseamnă acest cuvânt tradus din ebraică. Acest supra Nme al Său și-a arătat pentru unii dinter noi și își va arăta tot mai mult evidența în vremurile sfârșitului. Este vorba de o ambiguitate intenționată, combinată între ce s-a întâmplat în istorie și ce se va întâmpla în viitorul (cred eu) apropiat:
Isaia8:6. "Pentru că poporul acesta a disprețuit apele din Siloe care curg lin, și s-a bucurat de Rețin și de fiul lui Remalia,
7. iată, Domnul va trimite împotriva lor apele puternice și mari ale Râului (Eufrat); adică pe împăratul Asiriei cu toată puterea lui; pretutindeni el va ieși din albia lui, și se va vărsa peste malurile lui;
8. va pătrunde în Iuda, va da peste maluri, va năvăli, și va ajunge până la gât. Iar aripile întinse ale oastei lui vor umple întinderea țării tale, Emanuele!"
9. Scoateți strigăte de război cât voiți, popoare, căci tot veți fi zdrobite; luați aminte, toți cei ce locuiți departe! Pregătiți-vă oricât de luptă, căci tot veți fi zdrobiți. Pregătiți-vă oricât de luptă, căci tot veți fi zdrobiți.
10. Faceți la planuri, cât voiți, căci nu se va alege nimic de ele! Luați la hotărâri cât voiți, căci vor fi fără urmări! Căci Dumnezeu este cu noi (Emanuel)."
Zaharia 8:23 Așa vorbește Domnul oștirilor: "În zilele acelea, zece oameni din toate limbile neamurilor vor apuca pe un Iudeu de poala hainei, și-i vor zice: Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!"
Numele de Isus (pe românește) Ieșua sau Iosua (în evreiește) ceea ce înseamnă "Ieh mântuiește" sau "mântuirea lui Ieh" (în cazul în care vocala corect folosită la Tetragramă ar fi "e" ) a fost poruncit, indicat de către înger și folosit de părinți în documentele de înscriere. Acest nume a fost validat de către Duhul Sfânt imediat după naștere, la Templul din Ierusalim, prin Simeon bătrânul prooroc:
Luca 2:28. Simeon L-a luat în brațe, a binecuvântat pe Dumnezeu, și a zis:
29. "Acum, slobozește în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău.
30. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta,
31. pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor,
32. lumina care să lumineze neamurile, și slava poporului Tău Israel."
Am învățat că este prea greu să-ți dai seama unde să tragi linie între: a fi amabil, a nu răni oameni și a-ți susține părerile. - O.P. |