Lucia a scris:
Ci eu pot sa-ti aduc argument biblic ca "luna nu va mai fi", chiar din acest topic, iar tot in Biblie scrie, ca pe pamantul cel nou nu vom avea nevoie de lumina soarelui si a lunii, pentruca, chiar El ne va lumina![/b]

MOT TEODOR a scris:
Din nou putem da un răspuns exact, acest text având un o mare încărcătură profetică.
A.
După cum cred că a putut observa orice internaut atent, credinţa comunităţii noastre cuprinde Sărbătorile DOMNUL Dumnezeu din Biblie, expuse în Lev. cap. 23. Referitor la acestea sărbători, Biblia are un mesaj care este mai puţin la vedere, ele sunt aşezate de Cel Prea Înalt în Calendarul Biblic. Despre acest Calendar şi despre Sărbători se vorbeşte chiar în primul capitol al primei cărţi a Sfintei Scripturi. Astfel, Calendarul Biblic este unul solar-lunar, anii numerotându-se după soare, iar sărbătorile după lună. De fapt poporul nostru, Biserica lui Dumnezeu, ştie că luna este semnul sărbătorilor. Am fost impresionat când am găsit în unele traduceri ale Bibliei acest lucru. Astfel în traducerea Good News Bible r11; Todayr17;s English Version, se spune: Then God Commanded, r0;Let lights appear in the sky to separate day from night and show the time when days, years, and rel-igious festivals begin; - Atunci Dumnezeu a poruncit, rLuminători să apară pe cer să separe ziua de noapte şi să arate timpul când zilele, anii şi sărbătorile religioase încep, Gen. 1. 14. O astfel de abordare nu este singulară, ea apare şi într-o traducere engleză a Vechiul Testament făcută de rabini. Conform THE CHUMASH, versetul de mai sus apare în traducerea engleză astfel: God said, r0;Let there be luminaries in the firmament of the heaven to separate between the day and the night; and they shall serve as signs, and for festivals, and for days and years; - Dumnezeu a spus, rsă fie luminători pe firmamentul (întinderea) cerului care să facă separare între zi şi noapte; şi ei (luminătorii) să servească ca semne, şi pentru sărbători, şi pentru zile şi ani;, Gen. 1. 14.
B.
În planul de mântuire al DOMNULUI Dumnezeu este prevăzut ca după Nunta Mielului (care va avea loc la Sărbătoarea Corturilor) urmează în plinătatea ei Împărăţia de o mie de ani a Domnului Isus Christos. În acea perioadă de timp Mireasa este răpită, iar pe pământ va domni Israelul (timp de o mie de ani) şi pentru completare Satana va fi "legat" (pe această perioadă, Apoc. 20. 1, 2). Capitala întregului pământ va fi la Ierusalim, cetatea preaiubită. Biblia arată că şi în această perioadă Sărbătorile DOMNULUI (precizate în Lev. 23) vor fi prăznuite, nu numai de către Israel (Ezechiel 45. 17-25; 46. 1-15), dar şi de către neamurile care vor trăi în perioada Împărăţiei de o mie de ani (Zah. 14. 17-21).
C.
După cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat, va înşela din nou neamurile şi se vor ridica împotriva lui Israel şi vor înconjura Ierusalimul. Dar un foc de la DOMNUL îi va nimici şi Satana va fi aruncat în iazul cu foc. Va urma Judecata cea mare şi oamenii din toate timpurile care au ajuns în locuinţa morţilor vor învia, a două înviere. Cei răi vor fi aruncaţi în iazul cu foc, iar cei scrişi în Cartea Vieţii vor avea parte de Împărăţia lui Dumnezeu cea veşnică, care va fi pe Noul Pământ.
D.
În Împărăţia de o mie de ani, cel care va fi Împărat (Rege) peste întreg Pământul va fi Emanuel sau Mesia, Fiul lui Dumnezeu, adică Domnului Isus Christos cum îl cunoaştem noi. Versetul În zilele lui va înflori cel neprihănit, şi va fi belşug de pace până nu va mai fi lună., Ps. 72. 7, arată că în acel mileniu va "înflori cel neprihănit", adică cei drepţi vor stăpânii pe Pământ beneficiind de o perioadă de pace şi prosperitate, mai ales duhovnicească. Corelând versetul 5 (Aşa că se vor teme de Tine, cât va fi soarele, şi cât se va arăta luna, din neam în neam) cu cele deja arătate (inclusiv versetele Ez. 45. 17-25; 46. 1-15 şi Zah. 14. 17-21) înţelegem că Solomon (autorul acestui psalm), prin Duhul Sfânt, profeţeşte că în mia de ani punctul central de închinare va fi în Sărbătorile DOMNULUI. Această stare de lucruri (Împărăţia de o mie de ani) va ţine până nu va mai fi lună, adică până când cerul şi Pământul actual vor dispărea (Is.65.17;Is.66.22;2 Pt.3.13;Apoc. 21.1) şi tot până atunci se vor serba sfintele praznice ale Celui Prea Înalt. În concluzie, versetul citat scoate în evidenţă perenitatea Sărbătorilor DOMNULUI.
E.
În cartea revelaţiei se arată Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul., 21. 23. "Cetatea" despre care se face vorbire este Noul Ierusalim care va fi pe Noul Pământ şi la prima vedere nu prea se justifică să mai aminteşti de soare de lună. Dar sensul este profund pentru noi care suntem născuţi spiritual în Sărbătorile DOMNULUI. Acest verset ne precizeză că deşi nu vor mai fi aştrii care determină acum Calendarul Biblic, DOMNUL Dumnezeu ne va lumina şi vom şti când şi cum să prăznuim sărbătorile date de Cel Prea Înalt în Sfânta Scriptură. Evenimentele mari comemorate prin Sărbătorile DOMNULUI nu se vor şterge şi uita niciodată.
F.
Nu înţeleg de ce fr. Cosma Ovidiu nu are voie să publice şi pe acest forum articolul "Iată Sărbătorile DOMNULUI", apărut într-o revistă (nu pot spune care deoarece nici redacţia ei nu şi-a postat apariţia pe forum şi nu doresc să încalc normele deontologice ale mediei). În acel articol, într-un spaţiu mic, fr. Cosma prezintă extrem de concis problematica sărbătorilor veşnice. Personal îl rog în Numele Domnului Isus să renunţe la desenele nebiblice ataşate, dar nu şi la schiţa Calendarului Biblic.
G.

H.
Mântuitorul ne avertizează: Îndată după acele zile de necaz, rsoarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate., Mat. 24. 29. Nu putem comenta totul, dar vom preciza că soarele înseamnă lumină, iar lumina înseamnă cunoaştere, în timp ce luna arată sărbătorile. Conform celor arătate succint la punctul G. de mai sus, după ce Constantin cel Mare a făcut război cu sfinţii şi i-a biruit, cunoşterea Legii lui Dumnezeu, a planului lui Dumnezeu de mântuire şi a Bibliei în general s-a estompat. Deoarece "nu s-a mai văzut luna", evident Sărbătorile DOMNULUI nu s-au mai prăznuit până în zilele noastre când s-a reulat şirul prăznuirii lor în Biserica lui Dumnezeu.
H.
Nicăieri Biblia nu arată ca Cel Prea Înalt a schimbat vreodată Calendarul Său. Noi, ucenicii DOMNULUI, suntem conştienţi că Dumnezeu a conceput un Calendar o singură dată, foarte bine şi el nu trebuie schimbat în funcţie de diverse împrejurări. Sărbătorile DOMNULUI au ajuns să fie ignorate şi defăimate. Pentru anihilarea semnificaţiei şi importanţei lor au fost înlocuite cu altele la date în care neamurile se pângăreau cu idoli lor. Mai mult, au fost adăugate sărbători păgâne pline de urâciunile demonilor, dar sub nume şi mască creştină. Pare paradoxal că Cel Atotputernic a putut crea acest Univers care dăinuieşte peste timp, dar este considerat de mulţi oameni ca "neputincios" în a avea un Calendar care să marchează zile Sale de sărbătoare pentru o prăznuire veşnică! Vezi si postarea 16400.

Ionica a scris:
Eu cred ca schimbarea "legii lui Dumnezeu" (de care vorbeste Daniel) se va face in imparatia fiarei cu doua coarne (ultimul sistem politic) care va domni in timpul sfarsitului, timp de trei ani si jumatate. Constantin a facut o schimbare de lege partiala (Biblia - inclusiv Vechiul Testament era inca cinstit, chiar daca nu in sens autentic), dar aici este vorba de o lepadare TOTALA de Dumnezeu si de TOATA BIBLIA.

Citat VDC:
Daniel 7:23. El mi-a vorbit aşa: "Fiara a patra, este o a patra împărăţie, care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâşia tot pământul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi.
24. Cele zece coarne, înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintaşii lui, şi va doborî trei împăraţi.
25. El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt, şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp... de o vreme, două vremuri, şi o jumătate de vreme.