abdon a scris:
Zic ca ar mai trebui sa intre aici si doi Martori ai lui Iehova, si o sa vedeti complectare despre miia de ani.

VALENTINA zice:
Abdon, tu scrii : In Apoc. 20 v8 scrie: ca sa insele Neamurile care sunt in cele patru colturi ale pamantului - aici spune ale unui pamant si te rog intoarce-te la vs. 3. De la vs, 3 pana la vs. 8 e o distanta de o mie de ani. Si mai trebuie sa ne spui care sunt Neamurile.

Beyond zice:
1.) Zaharia 14.9 - "Şi Domnul va fi împărat peste tot pământul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, şi Numele Lui va fi singurul Nume."
Este vorba despre momentul de după mia de ani, după ce Ierusalimul se va pogorî din cer.

Lucia zice:
Marturisesc orcui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta, ca, daca va adauga cineva la ele, Dumnezeu ii va adauga urgiile scrise in cartea aceasta.
Si daca scoate cineva din cuvintele cartii acestei prorocii, ii va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vietii si din cetatea sfanta, scrise in cartea aceasta.

ELIAHU777 a scris:
5 Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere.

- 6 Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui YaHVeH şi vor împărăţi cu Messia o mie de ani. - - tot ce este roșu aici... ESTE O ADĂUGARE OMENEASCĂ!

beyond a scris:
Aceea este o profeţie foarte complexă în care lucrurile povestite sar de la un moment la altul, iar multe din cuvinte au o însemnătate pur simbolică, nu literală.
Văd, totuşi, că se vrea asortarea lucrurilor uşoare după cele grele, în loc să fie invers.
...

Ei bine, ploaia din Zah.14.17 care nu mai cade peste ţările ce nu mai vin la sărbătoarea corturilor este acuma, în acest timp. Şi ploaia aceasta înseamnă Duhul Sfânt care nu se mai dă oamenilor şi popoarelor care resping "Sărbătoarea corturilor". Această "sărbătoare" simbolizează învierea "corturilor", adică corpurilor celor credincioşi.
După cum spune Petru: "Dar socotesc că este drept, cât voi mai fi în cortul acesta,..." (2 Pet.1.13).
Toţi oamenii din toate neamurile care resping învierea corpurilor (simbolizată prin "sărbătoarea corturilor" ), nu vor mai primi Duhul Sfânt.
Asta înseamnă tâlmăcit ce se spune la Zaharia 14.17.

Putrezirea ochilor în găvane (Zah.14.12) simbolizează stricarea definitivă a perspectivei spirituale pe care o poate avea cineva. Sunt ochi spirituali cei ce vor putrezi.
Nu mai zic de "carnea" şi de "limba" care le va putrezi. Ci fiecare de pe forum să se roage Domnului ca Duhul să-i descopere simbolistica.
Oalele care vor fi sfinţite de la Zah.14.21 sunt vasele după voia Domnului. Despre Pavel spune Domnul Însuşi: "el este un vas, pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor".
Ierusalimul acela care este înconjurat este "Ierusalimul ideologic", adică "Ierusalimul ceresc" ai cărui locuitori sunt vasele acelea alese.
Pavel spune despre creştini:
"Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu" (Efes.2.19).
Aşadar creştinii autentici nu mai sunt pământeşti, ci cetăţeni ai cerului, ai acelui Ierusalim care nu este pământesc, ci ceresc.
Tot Pavel spune creştinilor:
"v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului cel viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor" (Evrei 12.22).
Iar în altă parte o spune clar:
"cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos." (Filip.3.20).

Creştinismul, acest popor care are cetăţenia în ceruri, el este poporul Israelului spiritual, iar Ierusalimul ceresc se află în război spiritual şi este înconjurat ideologic de toţi ateii, vrăjitorii, câinii, necredincioşii şi mincinoşii.
Aceşti războinici agresivi nu cred nici în înviere ("sărbătoarea corturilor" ), nici în revenirea Domnului, nici în Sabat, nici în Lege, şi mulţi din ei nu cred nici în Tatăl YHWH.
De aceea, le-au putrezit ochii în găvane, şi sunt orbi. Limba lor putredă e incapabilă de a spune Adevărul. De aceea, se ceartă între ei şi ridică mâna unii împotriva altora.
Aşa li se întâmplă tuturor celor ce se suie la luptă împotriva Ierusalimului ceresc ai căror cetăţeni sunt creştinii.
_______

Nu voi mai continua cu tratarea duhovnicească a profeţiilor. Căci dacă nici tratarea ad-litteram a lui Ioan 14.2,3, 2 Pet.3.3-10, Ţefania 1.2,3, Ier.4.23-25, Ier.25.30-33, ş.a., nu s-a priceput, cu atât mai mult nu văd cum s-ar pricepe lucrurile spirituale de la Zaharia.
Oricum, se vede că la Zaharia lucrurile sunt mult mai complexe decât le iau de bune cei ce nu citesc Biblia integral.
De exemplu, în Zah.13, în toiul unei expuneri despre viitor se referă la elemente din trecut: "Loveşte pe păstor şi se vor risipi oile!"
Asta s-a întâmplat la răstignirea lui Iisus după cum stă scris:
"În noaptea aceasta, toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire; căci este scris: 'Voi bate Păstorul, şi oile turmei vor fi risipite.'" (Mat.26.31).

Zaharia nu povesteşte lucrurile cursiv, ci el sare de la lucruri care au fost demult (inclusiv cucerirea Ierusalimului în anul 70 de armatele lui Titus - Zah.14.2), la lucruri care sunt acum în era creştină, şi la lucruri care vor fi imediat înainte de Parousia şi înainte de mia de ani (mă refer la necazul care va fi în Israel odată cu primirea vieţii spirituale de către aceste oase uscate, care din 14 mai 1948 sunt adunate), şi la lucruri care vor fi după mia de ani.
E o profeţie extrem de dificilă.

beyond a scris:

Ce subiect extraordinar este acesta: al miei de ani!
Sunt atâtea versete care par a se contrazice unele pe altele, şi care par a susţine fie o direcţie, fie cealaltă, încât subiectul este unul chiar foarte complex.
Fiind atât de complex, cu atât mai mult există posibilitatea ca ideile expuse să scape din limitele subiectului, şi să capete o tentă conflictuală.
...

Păcat! Mare păcat de subiectul în sine!
Era un subiect care chiar ar fi fost dificil să poată suporta o demonstraţie de la cap la coadă. Era un subiect care necesită mult dialog şi care, pe lângă raţiune, necesită şi investiţia unei credinţe personale. Căci era un subiect în care Domnul ne-a dat mai degrabă dovezi biblice, decât demonstraţii.

beyond a scris:

Demonii care cereau Domnului să nu se ducă în Adânc, cereau de fapt să nu li se curme starea de distragere de la propria nefericire. Ei posedau (şi posedă) pe oameni (sau chiar animale) tocmai ca să vadă cu ochii omului, să audă cu urechile lui, să trăiască viaţa omului, substituindu-i-se. Duhurile (îngerii) necurate vor ca, prin posesia unui om, să simtă lucruri din planul material uman tocmai ca să-şi uite starea nefericită şi disperată în care au căzut de când s-au răsculat împotriva lui Dumnezeu, mai înainte de întemeierea lumii.
Când ies afară din om, ei au nevoie să posede pe altcineva, căci altfel se simt mizerabil. Această stare deplorabilă se numeşte "ducere în Adânc", şi de aceea Îi cereau Domnului să-i lase să posede orice altceva, doar să fie în cineva.
E un Adânc spiritual, nu unul abisal material.

În ceea ce priveşte locul material pe unde hălăduieşte un duh necurat când iese dintr-un om, Domnul nu spune de vreun Adânc material, ci de "locuri fără apă":
"Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi n-o găseşte." (Mat.12.43)
Ce fel de "odihnă" caută şi nu găseşte: odihnă materială? Nu! Ci odihnă spirituală!
Şi de ce n-o găseşte: tocmai fiindcă starea lui sentimentală este disperată: el este mort spiritual, este într-un Adânc spiritual. "Nefericirea profundă"! Ea este Adâncul spiritual.

beyond a scris:

Când un fum a ieşit din fântâna acestui Adânc, iar din fum au ieşit nişte lăcuste (Apoc.9), dintr-un Adânc material a ieşit fumul, sau dintr-un Adânc spiritual?
Oare nu dintr-o stare nefericită şi dintr-un neastâmpăr produs de păcat au ieşit toate acele lăcuste?
Ba da, căci lăcustele simbolizează războinici conform tipologiei de la Judec.7.11:
"Madian, Amalec, şi toţi fiii Răsăritului, erau răspândiţi în vale, ca o mulţime de lăcuste, şi cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe marginea mării."
Sau tipologia de la Ieremia 51.14:
"Domnul oştirilor a jurat pe Sine însuşi: 'Da, te voi umple de oameni ca de nişte lăcuste, şi vor scoate strigăte de război împotriva ta.'"

Deci, din ce Adânc material să iasă aceşti războinici, din moment ce ei sunt doar nişte oameni de război? Au ieşit din fundul pământului? Cum să iasă oamenii din fundul pământului? De unde până unde aşa ceva, din moment ce cea mai vehiculată interpretare cu privire la acele lăcuste apocaliptice este că ele reprezintă puterea islamică otomană care a chinuit atâta timp lumea creştină încropită? Au ieşit otomanii din Adâncul material al pământului? Evident că nu.
Ci eu vorbesc despre un Adânc spiritual. Eu spun că ei şi-au făcut apariţia pe firmamentul istoriei dintr-o stare nefericită produsă de propriile lor păcate, de propria lor mândrie şi de propria lor violenţă. La fel ca văduvele dedate la plăceri carnale, care sunt deja moarte măcar că trăiesc, aşa şi puterea islamului: era moartă spiritual şi venea din Adânc.
Dar nu un Adânc material, ci unul spiritual.
...

Aşadar, ştiind toate acestea, cu atât mai mult ne dăm seama că Adâncul la care se referiseră duhurile necurate când L-au rugat pe Domnul să nu le trimită în Adânc, este un Adânc spiritual, şi nu unul material.
Căci cel material (care se referă la străfundurile de acum ale planetei - vezi Filip.2.10 ultimul cuvânt: καταχθονιων=subpământean) nu are putere să-l reţină pe Beelzebul=Domnul Zburătorilor="domnul puterii văzduhului", şi pe îngerii săi, ca să nu iasă din acel adânc material.
Dar Adâncul spiritual de care sunt înfricoşaţi cu toţii este cel în care starea lor sentimentală de disperare şi angoasă se accentuează - "Nefericirea profundă!"
De aceea, ca să nu se ducă în acest Adânc spiritual, Îl rugau dracii pe Iisus ca să-i lase să posede pe altcineva. Fiindcă posedând pe cineva, ei îşi atenuează starea de nefericire, trăind viaţa materială a celui posedat.

A rătăci prin "locuri fără apă", nu le aduce nicio odihnă spirituală, măcar că ei o caută (Mat.12.43). Ei sunt atunci, în acele momente de după exorcizare, în Adâncul acela spiritual, resimţind în singurătatea lor o stare de nefericire accentuată. Şi sfâşierea sufletească pe care o simt într-un astfel de Adânc spiritual, este de natură să-i îngrozească.
De aceea dracii se agaţă cu disperare ca să intre în oameni.
Şi ori de câte ori un om păcătuieşte, îşi calcă conştiinţa, calcă Decalogul, nu ascultă de Duhul, nu perseverează în Adevăr, şi se îngrijorează peste măsură de bani şi de lucrurile deşarte ale lumii, atunci dracii pândesc pentru a intra în el, şi astfel să scape şi ei din Adâncul mizeriei şi disperării lor sufleteşti.
Satana însuşi caută ca să posede pe vreun creştin care-şi face prea multe griji deşarte, după cum stă scris:
"Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi. Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită. Fiţi treji, şi vegheaţi!" (1 Pet.5.7,8).

De aceea, poate vă daţi seama acum, cât de nefericit va fi Satana în mia de ani, când nu va mai putea poseda pe nimeni, ci va trebui să trăiască pe o planetă pustie.
Adâncul va fi atunci, în mia de ani, complet. Va fi spiritual (nefericirea adâncă pe care Satana o resimte în propria-i solitudine, neputând poseda pe nimeni), dar şi întreaga planetă va fi un Adânc literal - haotică, distrusă şi pustie.

Literalul se împleteşte cu spiritualul, şi exprimă în exterior ceea ce este înlăuntru.
În mia de ani, Satana va fi complet legat de un Adânc spiritual (o nefericire adâncă din braţele căreia nu se poate sustrage), iar această stare de fapt se poate vedea exprimată în exterior printr-un Adânc literal-material: o planetă adusă la starea dezastruoasă de Abis haotic, şi de care el va fi legat să nu o poată părăsi.

beyond a zis: În privinţa "serviciului de strângere a deşeurilor", da, sunt de acord. Chiar dacă vor mânca şi vor bea, totuşi nu va exista aşa ceva, deoarece totul se va consuma înăuntrul fiinţelor consumatoare. Aparatul acela digestiv va fi ca un motor care consumă totul, fără să rezulte deşeuri. Prin contrast, acuma, din procesul digestiv rezultă deşeuri, pentru că acuma suntem ca nişte motoare cu randament scăzut.

beyond a zis: În privinţa "mării ucigaşe şi adăpostitoare de păcate", ea nu este mai ucigaşă şi mai adăpostitoare de păcate ca pământul, de exemplu. Sau ca leul care va mânca atunci paie ca boul.