Vă invit să participați la o discuție importantă și sensibilă despre un subiect care într-un fel sau altul ne afectează viața noastră atat ca și comunitate cât și ca indivizi: divorțul.
Fiind o comunitate care credem în valorile înalte ale Legii lui Elohim și ne străduim să trăim conform învățăturilor lui Ieșua și ale apostolilor îmi doresc să explorăm împreună drumul către o înțelegere corectă a acestui subiect complex.
Căsătoria este o binecuvântare prețioasă, dar suntem confruntați și cu realitatea dureroasă a divorțului în societatea noastră. Cum răspundem la această provocare? Cum ar trebui să privim divorțul din perspectiva credinței noastre mesianice și a învățăturilor biblice?
Sunt dornic să citesc opinii variate, cercetate și bine argumentate, cu scopul de a învăța unii de la alții și de a cultiva înțelegerea noastră colectivă.
Crezi că credința noastră ar trebui să permită vreodată divorțul? De ce da sau de ce nu? În ce condiții?
Care sunt argumentele principale în Biblie pentru interdicția divorțului și cum se aliniază acestea cu valorile credinței noastre mesianice?
Există situații în care consideri că divorțul ar putea fi justificat?Care ar fi acele situații?
Cum putem balansa cunoașterea noastră a Legii lui Elohim cu compasiunea și înțelegerea în abordarea noastră a cuplurilor care consideră divorțul?
Care sunt riscurile unei abordări prea stricte sau, dimpotrivă, prea permisive a divorțului în cadrul credinței noastre mesianice?
În ce măsură credem că comunitatea noastră mesianică ar trebui să intervină în cazurile de căsătorie sau divorț, având în vedere diversitatea de situații?
Deconectat
RE: Divorț și discernământ: cum abordăm această temă în lumina credinței apostolice?
Este posibil ca nimeni să nu fi observat întrebarea sau să nu aibă răspuns la aceasta. Oamenii pot avea propriile programe și limite de timp. Nu presupune imediat că este vorba despre ignoranță sau lipsă de interes.
Deconectat
RE: Divorț și discernământ: cum abordăm această temă în lumina credinței apostolice?
Șhalom!
Noi știm că Domnul și Mântuitorul nostru Isus Christos nu a venit să strice "Legea" sau "Prorocii", ci să desăvârșească acestea. In Vechiul Testament Dumnezeu a permis divortul si acest lucru este confirmat de Fiul lui Dumnezeu (Matei 5:31). Insa el atrage atentia asupra drumului ce duce acolo (Matei 5:28), dand o replica, care daca ar fi asculata ar putea ucide divortul din fasa, eliberand omul de sub pedeapsa capitala ce ii paste pe adulteri (Matei 5:29,30). Contemplarea unei femei, a frumuseții ei, poate duce la poftirea ei, deci trebuie să avem grijă să nu privim o femeie peste măsură de mult, ci atât cât este necesar în raporturile noastre inter-umane zilnice (valabil și pentru femei cu privire la bărbați). În același timp fetele și femeile trebuie să își dea seama că o anume atitudine a lor, fie în ținuta lor vestimentară, fie în vorbirea și acțiunile lor pot provoca bărbații și unii fiind mai slabi de înger vor interpreta greșit și vor acționa în consecință (valabil și pentru bărbați, cu privire la femei).
Vechiul Testamant permitea îndepărtarea soției, daca se constata ca ea are ceva care o poate face urata in ochii sotului, evident daca acest lucru a fost ascunsa de ochii lui, fiind astfel inselat. Se intelege necesitatea si justetea unei astfel de legi, acolo unde femeile erau cumparate. Un barbat care a dat bani multi pe o femeie, considerand-o ireprosabila din punct de vedere fizic, s-ar fi consolat greu descoperind de exemplu, ca are un ciclu anormal, prea des si care tine prea mult, FAPT CARE I-A FOST ASCUNS (Matei 19:8). Insa recasatorirea lor era stric interzisa, deci decizia barbatului era definitiva (Deuteronomul 24:1-4, Ieremia 3:1). Dar intr-o societate mai buna, mai evoluata mental, care a fost prezisa ca va veni si in care femeile nu sunt cumparate, ci se casatoresc numai in dragoste, fara alte restrictii si obligatii - si la o astfel de societete se inteleg cuvintele Domnului nostru, societate ce EL a inaugurat-o - singurul motiv justificat pentru divort, este adulterul (Matei 5:32).
Din pacate Matei 5:32 partea finala este prost inteleasa de unii "si cine se casatoreste cu cea divortata, comite adulter".
Aici nu este vorba de o femeie care a fost parasita de sotul ei, ci de o femeie, care si-a parasit cu buna stiinta sotul, pentru un altul. De aceea, daca un barbat care nefiind casatorit se casatoreste cu o astfel de femeie, comite adulter si o face si pe femeie sa fie adultera. Ideea este paralela cu prima parte a versetului, aratand si "reversul medaliei" in cazul femeilor, deci este logica, clara si de folos. Daca nu si-a respectat primul sot, cum va respecta pe al doilea? Prin urmare acest text nu poate fi folosit in oprirea recastoriei acelora care au fost parasiti sau parasite de partenerii de casatorie. Daca intre timp el sau ea (ma refer la cei ce au pacatuit) s-a casatorit si vrea sa se reantoarca la primul, este un pacat. Trebuie sa stea cu al doilea, altfel pacatul ei ar fi de doua ori mai mare, fiindca ar comite doua adultere (Deuteronom 24:3,4).
Avem un exemplu minunat de conduita barbateasca a unui om insurat in cazul patriarhului Iov (Iov 31:1, compara cu 1Corinteni 9:27), sa nu ne miram de ce a fost atat de protejat si binecuvantat. Si avem o conduita reprobabila, un exemplu negativ, in persoana lui David, imparatul lui Israel (2Samuel 11:2), sa nu ne miram de belelele ce au urmat in familia lui. Sa iti poftesi sotia nu este un pacat, este un lucru bun, asa a lasat bunul Dumnezeu si este o datorie sfanta a oricarui barbat insurat (exceptie facand ciclul sau alta boala), dar exista o pofta rea (Coloseni 3:5), printre care sa poftesti ce nu este al tau, de exemplu o femeie maritata sau nemaritata. Este un pacat capital si cei nepocaiti de acest viciu isi vor pierde viata vesnica.
Recasatorirea celor parasiti este posibila si nu este un pacat, cum argumenteaza unii. Texte ca Matei 5:31,32 sau Matei 19:3-9 si Marcu 10:2-12 trateaza subiectul motivului divortului si nu subiectul recasatoriei. Fariseii argumentau ca orice motiv este bun pentru ati lasa sotia, interpretand anapoda o lege din Vechiul Testament, netinand seama care a fost scopul lui Dumnezeu cu familia, facand din aceasta lege o lege nemiloasa si injositoare pentru femei. Insa Fiul lui Dumnezeu a restrans sfera divortului la un singur motiv plauzibil, aratand care este voia lui Dumnezeu. Nu exista nici un alt motiv plauzibil, decat adulterul, deoarece un barbat nu ar trebui sa-si cumpere o sotie pe bani si ar trebui sa fie atent la toate detaliile, informandu-se in prealabil cu ce femeie se insoara. O concesie facuta de Dumnezeu a ajuns sa fie luata ca o scuza pentru a pacatui, de aceea Mantuitorul nici nu a trecut-o in revista, neexplicand mai mult decat era necesar.
Luca 16:18B
kai (și) ho (cel - nominativ masculin singular) apolelymenen (care a divortat-o - feminin) apo andros (de la barbat - masculin) gamon (casatorindu-se - nominativ masculin singular) moicheuei (comite adulter).
Textul nu spune "și cea care a divortat de la barbat casatorindu-se comite adulter", ci "și cel divorțând-o de la barbat casatorindu-se comite adulter", la fel fiind și în Matei 19:9 partea B.
Expresia corectă de altfel "Sola Scriptura", adică Numai Scriptura, nu are nici un efect dacă traducerile șchiopătează și nu dau înțelesul corect.
"Niciunul dintre cei rai nu va intelege" Daniel 12:10
