Domnul Isus a urat nelegiuirea si a trait fara pacat. El nu a facut niciun compromis cu nedreptatea. El nu doar a predicat adevarul, ci l-a trait in fiecare detaliu, fara ascunzisuri, fara inselaciune, fara compromis.
A fost lumina in mijlocul intunericului, curat intr-o lume murdara, drept intr-o societate corupta. Nu este de mirare ca porunca Domnului Isus cu privire la neimpotrivire si la plata birurilor a starnit ura fata de El. A fost dispretuit tocmai pentru ca a expus pacatul si a cerut o neprihanire care merge dincolo de aparente, atingand inima si faptele omului.
Si astazi, lucrurile nu sunt diferite. Neprihanirea autentica, care condamna furtul, minciuna si nedreptatea, continua sa provoace respingere si chiar ura.
Multi resping pe Isus cel real si imbratiseaza un "alt Isus", unul imaginar, care le permite sa fure taxele, sa minta si sa traiasca in nedreptate fara mustrare. Dar acest "Isus" nu este Mantuitorul Scripturilor, ci o iluzie confortabila care nu mantuieste.
Astazi, multi se declara nascuti din Dumnezeu, dar traiesc in contradictie cu aceasta afirmatie. Unii fura sau accepta furtul taxelor, sustin nedreptatea si compromisurile, considerandu-se totusi parte din poporul Lui.
Dar o viata nedreapta nu dovedeste nasterea din Dumnezeu. Nesocotirea poruncilor lui Hristos arata o inima netransformata de neprihanirea divina. Scriptura este clara: nu faptele religioase, ci trairea in neprihanire confirma apartenenta la Dumnezeu. "Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu si copiii diavolului: oricine nu traieste in neprihanire nu este de la Dumnezeu." (1 Ioan 3:10)
Adevarata nastere din Dumnezeu este precedata de o foame si o sete sincera dupa neprihanire, o dorinta profunda care se reflecta in fapte: in cinste, in adevar, in renuntarea la pacat si in ascultarea de poruncile Lui. Orice forma de credinta care nu produce o viata traita in neprihanirea lui Dumnezeu este o mare amagire.
O realitate dureroasa este aceasta: Multi spun ca Il iubesc, dar cand vine vorba de ascultare, de trairea poruncilor Lui, aleg intunericul. Aleg confortul, aleg religia, aleg aparenta - dar nu aleg Cuvantul.
Domnul Isus este dispretuit datorita Cuvantului Sau, care nu accepta compromisul. El spune clar ca nu-L poti iubi si in acelasi timp sa dispretuiesti poruncile Lui. "Cine nu Ma iubeste, nu pazeste cuvintele Mele." (Ioan 14:24)
Aceasta nu este doar o chestiune de moralitate, ci o dovada spirituala clara a starii inimii. Nesocotirea poruncilor Lui - inclusiv cele legate de cinste, dreptate, plata taxelor, renuntarea la sine si supunerea fata de autoritate - nu este doar o problema de comportament, ci o dovada ca inima nu Il iubeste pe Domnul.
De fapt, multi Il dispretuiesc pe adevaratul Isus. Nu din nestiinta, ci din impotrivire constienta. Il urasc pentru ca le porunceste sa traiasca in curatie, sa renunte la veniturile obtinute pe nedrept, sa se supuna, sa nu se justifice.
Chiar daca spun ca Il iubesc, Ii canta, se roaga si predica, realitatea este ca Il urasc - exact cum spune Scriptura: "Caci oricine face raul uraste lumina si nu vine la lumina, ca sa nu i se vadeasca faptele." (Ioan 3:20)
Il dispretuiesc pentru ca umbla la buzunarul lor, pentru ca prezenta Lui le ameninta câstigul si le descopera lacomia lui Iuda ascunsa in inima. Il nesocotesc prin faptele lor, traind ca si cum El nu ar avea niciun drept asupra vietii lor.
Aceasta ura fata de lumina este aceeasi ura prin care Satan a cautat sa-L dea la moarte pe Domnul Isus. El stie ca oamenii iubesc mai mult intunericul decat lumina (Ioan 3:19). Aceasta se vede clar in Matei 22:15-22, unde Satan insufla o intrebare-capcana cu scopul de a starni ura fata de Hristos.
Intrebarea despre plata birului catre Cezar era o cursa cu dublu tais. Poporul detesta regimul roman si apasarea fiscala, asemanatoare cu sarcinile impuse de regimul sovietic in Romania postbelica. Satan a exploatat aceasta tensiune stiind ca acceptarea platii birului putea aprinde ura multimii. Cunoscand invatatura Domnului despre neimpotrivire (Matei 5:40), a cautat sa-L prinda in contradictie.
Cand Domnul Isus a spus sa se dea bir Cezarului, poporul L-a considerat tradator. Porunca Lui lovea direct in dorinta lor de a evita plata impozitelor, in mandria si asteptarile lor, dar mai ales in buzunarul lor.
Religiosii vremii au rastalmacit cuvintele Lui, spunand ca ar fi zis sa nu se dea bir Cezarului, ca sa-L acuze de razvratire inaintea lui Pilat.
Si astazi ura fata de aceasta invatatura persista. Cine dispretuieste aceasta porunca si refuza sa dea Cezarului ce este al Cezarului, de fapt Il uraste pe Hristos. Porunca Lui loveste exact acolo unde omul iubeste: in castigul nedrept.
Invatatura Lui este radicala: ea demasca iubirea de castig murdar. Domnul cere o viata traita in dreptate si supunere, nu in ascunderea veniturilor. Este o chemare la respectarea autoritatilor, chiar si imperfecte.
Chiar si cand ni se cere ceva nedrept, Domnul spune: "Nu va impotriviti celui ce va face rau" (Matei 5:39). Calea Lui este ingusta, cere lepadare de sine si cruce.
Astazi, multi iubesc un alt Isus - nu pe Isus cel adevarat. Il iubesc pentru binecuvantari, pentru rezolvarea problemelor, pentru minuni; Il accepta atata timp cat nu le atinge castigul necinstit.
Dar Il resping cand cere integritate, ascultare, renuntare. Multimile L-au admirat pana au inteles ca:
- nu va conduce o revolutie politica,
- cere supunere fata de un regim nedrept,
- cere plata birului.
Un astfel de Mesia a fost o dezamagire pentru ei. Asa au ajuns sa strige: "Rastigneste-L!" (Isaia 53:3)
Domnul Isus a fost dispretuit nu pentru vreo greseala, ci pentru sfintenia Sa, pentru faptul ca a expus pacatul si a cerut supunere chiar si in fata nedreptatii. El a spus: "Pe Mine Ma uraste lumea, pentru ca marturisesc despre ea ca lucrarile ei sunt rele." (Ioan 7:7)
Astazi multi Il admira pentru jertfa Sa, dar dispretuiesc poruncile Sale cand ating interesele lor materiale.
Isus cel fals predicat in multe locuri este o proiectie comoda: un Isus care nu mustra pacatul, nu cere sfintenie, nu cheama la supunere si nu cere restituire. Este un Isus care nu deranjeaza.
Acest "Isus" este iubit pentru ca:
- nu cere pocainta reala,
- nu confrunta pacatul,
- nu vorbeste despre cruce,
- nu cere supunere.
Dar Domnul Isus cere o pocainta totala, o rupere completa de nelegiuire.
Adevarata intalnire cu El produce schimbare, ca in cazul lui Zacheu care a restituit si a indreptat raul.
Domnul Isus este urat pentru ca ne cheama la dreptate, la adevar, la restituire. El nu mangaie pacatul, ci il expune si elibereaza omul de el. Ne cheama sa dam inapoi lucrurile furate si ascunse.
Isus cel fals este iubit pentru ca nu mustra cugetul si nu cere restituire. Multi justifica pastrarea lucrurilor furate printr-o interpretare gresita a harului (Fapte 17:30), dar acest verset nu justifica furtul, ci cheama la pocainta.
Harul nu anuleaza dreptatea, ci o implineste prin reparare.
Pocainta adevarata nu se mandreste cu restituirea, ci o face cu smerenie si lacrimi, recunoscand pacatul. Ea renunta la "lucrurile lui Acan", la obiectele furate si pazite cu incapatanare.
Pocainta adevarata nu cauta scuze, ci lumina. Nu negociaza cu pacatul, ci il paraseste definitiv. Ea recunoaste ca am trait intr-o cultura a furtului mostenita din comunism, unde se fura de la fabrici, colective, campuri si magazine.
Pocainta adevarata inseamna ruperea de aceste fapte rusinoase inaintea lui Dumnezeu.
