Pentru foarte mulți dintre noi, Biserica lui Hristos nu mai are menirea dată de Dumnezeu. Se poate observa ușor cum am preluat unii de la alții ideea că ceea ce este numită generic rBisericar1; este locul unde se strâng oameni cu preocupări religioase comune.
Am fost învățați să credem că este locul unde se cântă, se roagă, se participă la un program religios și se mai socializează puțin după terminarea programului și apoi fiecare pleacă la preocupările și interesele personale. Astfel, pentru mulți, Biserica a ajuns să fie doar un loc de găsire a liniștii sufletești care este pierdută în timpul săptămânii din cauza stilului aglomerat de viață.
Marea majoritate a membrilor sunt în situația de a fi spectatori la aceste programe religioase, slujba lor constând în prezența/statul în bancă și participarea cu o anumită sumă de bani pentru nevoile adunării. O parte foarte restrânsă dintre membri au slujba de a realiza acest program.
Astfel, am fost încredințați că, după nașterea din nou, Dumnezeu este undeva departe și nu se implică prea mult în viața omului. Și cam la această primă parte rămân majoritatea dintre noi. Am mers la biserică, am avut scaunul nostru, ne-am mărturisit păcatele, ne-am botezat, am cântat, am susținut învățăturile bisericii de care aparținem, fiind încredințați că în acest fel vom intra în Împărăția lui Dumnezeu. Așa că, în cadrul acestor adunări, membrul de rând este un simplu consumator; nu are în sarcina lui nimic de făcut, participarea la adunare fiind singura lui îndatorire. În majoritatea adunărilor mari, membrii acestora se cunosc doar din vedere.
Datorită acestor învățături, mulți din cei de pe lista de membri nu mai vin la aceste programe, clădirile fiind destul de goale la anumite servicii de închinare. În multe adunări există diferențe majore între lista de membri și cei care vin cu adevărat la programele de închinare. Așa s-a ajuns să credem că ține de normalitate ca în adunare să fie mulți care nu participă la întruniri cu lunile sau cu anii și totuși să rămână pe lista de membri.
Prin ceea ce vedem azi mai peste tot, observăm că Satan a reușit să denatureze rolul Bisericii, însemnătatea Trupului lui Hristos. Prin învățătura falsă că rmântuirea se rezumă doar la iertarea păcatelorr1; (învățătură care stă la fundamentul marilor organizații religioase), a înșelat omul că nu este nevoie de ucenicie și nici de școala lui Hristos.
Majoritatea dintre noi am fost învățați că Dumnezeu a făcut totul pentru noi, că prin credința în jertfa de la cruce se obține mântuirea care constă în iertarea păcatelor. Am fost învățați că nu se poate ajunge la desăvârșirea caracterului, că nimeni nu poate adăuga ceva la lucrarea de mântuire făcută la cruce.
Prin această învățătură falsă a urmărit să desființeze ucenicia și importanța școlii lui Hristos (a Bisericii), înșelând omul că acestea nu fac parte din planul de mântuire. Satan a lucrat intens ca să nu se înțeleagă ce rol are Trupul lui Hristos în lucrarea de creștere și desăvârșire a sfinților.
Doctrina, conform căreia mântuirea se reduce doar la iertarea păcatelor, a adus pe mulți în situația să nu mai acorde importanță Trupului lui Hristos. Celor ce au primit această învățătură li s-au închis ochii cu privire la rolul Bisericii și au ajuns să nu mai vadă nevoia Trupului lui Hristos și a mădularelor de care să fie strâns legați. În situația aceasta se regăsesc atât cei care sunt pe lista de membri în adunările care se rezumă doar la programe de închinare, cât și cei care au ales să-și trăiască viața de credință de unii singuri. (S-au risipit, pentru că n-aveau păstor; au ajuns prada tuturor fiarelor câmpului. Ezechiel 34:5)
Aceste situații, și una și cealaltă, sunt foarte periculoase pentru că sunt de fapt o respingere a lucrării lui Hristos cu privire la creșterea/zidirea mădularelor în Biserică/în Trupul Lui. (S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească, după ce a curățit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfățișeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană. Efeseni 5:25-27; În El toată clădirea, bine închegată, crește ca să fie un Templu Sfânt în Domnul. Și prin El și voi sunteți zidiți împreună, ca să fiți un lăcaș al lui Dumnezeu, prin Duhul. Efeseni 2:21-22)
Pe fundamentul acestei învățături false, Satan a reușit să-l înșele pe om că rBisericar1; se rezumă doar la închinare/predicare în clădiri amenajate cu săli de predicare prin care i se dă omului doar educație religioasă.
Putem remarca ușor că această învățătură a făcut ca ucenicia față de Hristos să fie inexistentă în mișcările religioase de astăzi și aproape nimeni nu mai crede că trebuie să trăiască ca ucenic pentru a ajunge la înălțimea staturii Învățătorului său.
Cine vrea să privească mai atent, va putea observa, că Satan, asemenea unui mare comerciant, a depus tot efortul pentru a crea un mare imperiu religios cu care să-i țină pe oameni în întuneric, pentru ca omul să nu cunoască adevărul cu privire la Biserica Lui Hristos.
Astfel, și-a poziționat în fiecare țară, organizații religioase (asemenea unor rețele de supermarketuri) care să ofere omului doar programe religioase și a reușit să prindă în această capcană miliarde de oameni. Niciuna din ele nu are implementată în doctrina ei ucenicia, care are unicul scop ajungerea la înălțimea staturii plinătății lui Hristos.
Dacă privim la aceste mișcări religioase, vedem ușor cât de bine a reușit Satan să înșele omenirea, toate practicând sistemul instituționalizat de închinare. De la catolici, ortodocși, luterani, până la mișcările neoprotestante, toate merg pe același tipar de organizare, cu clădiri construite special pentru închinare și predicare.
Astfel, Biserica s-a transformat într-un simplu un centru de educație religioasă, pierzându-și astfel adevărata sa menire și nu mai reprezintă locul destinat creșterii și desăvârșirii sfinților, un loc unde domniile și stăpânirile admiră înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu manifestată prin Biserică. După planul veșnic pe care l-a făcut în Hristos, așa cum ne spune Efeseni 3:10-11 În primul rând, Satan a lucrat la înlocuirea părinților/păstorilor duhovnicești care au în sarcină creșterea copiilor lor (ucenicilor). Aceștia au fost înlocuiți cu pastori/lideri în predicare, cu slujitori dedicați doar programelor de închinare, care au în sarcina lor doar educația religioasă și ținerea turmei sub formă risipită, nicidecum creșterea copiilor. (Lupul le răpește și le împrăștie. Ioan 10:12)
Astfel, cel ce dorește să trăiască în mod practic viața de ucenicie, care presupune o relație prunc (copil) - părinte, se va afla în situația ridicolă de a nu găsi niciun părinte spiritual.
Aceasta se întâmplă pentru că azi, în aceste organizații religioase, lipsesc cu desăvârșire părinții duhovnicești, așa cum a fost apostolul Pavel pentru Timotei, Tit, Onisim, ca dealtfel și pentru mulți alții, aceștia fiind înlocuiți cu pastori- predicatori, membri de comitet, lideri de tineret... (vezi epistola lui Pavel către Timotei, Tit, Filimon)
Pentru cei care acceptă tiparul bisericii cu programe religioase, Biserica reală, în care mădularele sunt strâns legate unele de altele și care în totalitatea lor alcătuiesc Trupul lui Hristos, rămâne o taină mare. Pentru cei ce rămân la acest tipar, Biserica care este descrisă în Sfânta Scriptură, nu are aplicabilitate practică. (Taina aceasta este mare, vorbesc... despre Biserică. Efeseni 5:32)
Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem fiecare este: Ce taină ascunde Biserica? Pentru cine este o taină? Este și pentru noi?
