Întrebarea Domnului Iisus are o importanță capitală: "Cum citești...?"
Știm că Scripturile sunt inspirate de Duhul Sfânt. Scrierea lor e inspirată; dar nu mai puțin adevărat e că și citirea lor este inspirată de Același Duh.
Așa că, degeaba ne-am șlefui la maximum metoda de citire, dacă Duhul nu descopere înțelesul uneia sau alteia din ideile scrise. Fiindcă și de-am fi cei mai talentați cărturari, există totuși un duh necurat care, în lipsa Duhului Sfânt în om, poate accesa legăturile neuronale omenești, astfel încât să perturbe pe neobservate înțelegerea corectă a mesajelor biblice.
Chiar dacă am fi plini de teologie, religiologie, mesianologie, soteriologie și alte "ologii" sau "ologeli", fără Duh n-am fi nimic. Și chiar dacă am folosi cel mai elevat și complicat limbaj, în toate limbile omenești sau îngerești, și n-am avea Duhul dragostei, n-am fi "decât o aramă sunătoare și un chimval zăngănitor".
Cu toate astea, prezența Duhului nu ne absolvă de responsabilitatea de a ne folosi cât mai bine creierul. Chiar Duhul Acesta Însuși (pe când era întrupat pe Terra în Fiul Omului) ne-a întreabat: "Cum citești...?"
_______
Ca unul care deschid acest subiect, îmi voi preciza opinia.
Citirea corectă a Bibliei are loc pe trei niveluri: 1.) citire literală; 2.) citire contextuală; 3.) citire integrală.
1.) Citirea literală înseamnă a înțelege cât mai corect despre ce e vorba în acel verset (sau fragment de verset). Nu întotdeauna este simplu acest lucru. Chiar și la ora actuală, există destule versete imperfect traduse. (Însă imperfecțiunile respective nu trebuie să ne diminueze cu nimic respectul pe care-l datorăm moștenirii creștine de secole și muncii asidue a traducătorilor biblici. Noi trebuie doar să clădim deasupra și să astupăm găurile, actualizând Adevărul pe ici, pe colo, fără a dărâma cu barosul.)
Marea problemă a citirii literale este că în cadrul ei, un cuvânt (în ebraică sau greacă) poate avea o semantică multiplă. Același cuvânt poate să însemne ceva, dar și cu totul altceva.
Dar bănuiesc că asta nu e greu de priceput de vreme ce chiar și în limba română, dacă deschidem un DEX, putem vedea câteodată chiar și 10 sensuri pentru un cuvânt.
2.) Citirea contextuală înseamnă în principal a înțelege sensul ideatic al mesajului biblic în contextul în care a fost scris.
Pe de-o parte, contextul poate lămuri lucrurile în mod dramatic. Adică semantica multiplă de care vorbeam mai sus se poate restrânge la una sau două variante de interpretare.
Pe de altă parte, contextul poate întregi imaginea peisajului ideatic. Altfel, conform zicalei: "Orice text scos din context devine un pretext", lucrurile ar putea să ajungă a fi tratate cu exclusivism bigot.
3.) Citirea integrală presupune mersul la trimiterile biblice pentru a surprinde aspecte (de obicei, simbolice) care scapă și literalului (1), și contextualului (2).
Actualmente, evoluția în domeniul IT face ca hățișul trimiterilor biblice să poată fi nu numai simplificat, dar și eficientizat prin simpla căutare cu motoare de tip "Search" sau "Find" după câte un cuvânt-cheie (keyword) sau după câte o expresie-cheie (keyphrase).
Trebuie spus că citirea integrală este cea mai neglijată citire din cele trei.
Marea majoritate a cititorilor preferă din punct de vedere cerebral să aleagă calea minimei rezistențe. Fie de silă, fie de milă (față de sine), se renunță adesea la câștigul ideatic și spiritual extraordinar care s-ar putea obține din citirea integrală.
Astfel, Duhului Sfânt i se refuză punerea la dispoziție în mod dinamic a informațiilor de care El s-ar putea lega fie pentru a oferi cititorilor Săi simboluri și idei de o înaltă spiritualitate ("hrana tare duhovnicească" ), fie pentru a le întipări cu putere sensul literal-contextual ("laptele duhovnicesc" ), fie pentru a transmite noi idei conexe cu înțelesul literal-contextual (tot "lapte duhovnicesc" ).
**********
EXEMPLUL NR. 1
Pentru a se înțelege mai exact ce am dorit să scriu mai sus, să abordez un prim exemplu: "Vinul" din versetul Prov.23.31: "Nu te uita la vin când curge roș și face mărgăritare în pahar"
1.) Citirea literală nu comportă vreo problemă. E perfect inteligibilă.
Ca prim sens, sensul literal e clar: a nu te lăsa fascinat de lichidul bahic.
E un sens corect și perfect valabil.
Rămânând, însă, doar la acest sens, s-ar putea ajunge la concluzii exclusiviste, părându-ni-se că orice pahar de vin este condamnabil.
2.) Citirea contextuală ține cont de versetele imediat anterioare și ulterioare: Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neânțelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roșii?
Ale celor ce întârzie la vin și se duc să golească paharul cu vin amestecat.
Nu te uita la vin când curge roș și face mărgăritare în pahar; el alunecă ușor,
dar pe urmă ca un șarpe mușcă și înțeapă ca un basilisc.
Ochii ți se vor uita după femeile altora și inima îți va vorbi prostii.
Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vârful unui catarg.
"M-a lovit, dar nu mă doare... M-a bătut... dar nu simt nimic!"
Sensul contextual, spre deosebire de cel literal, conduce la o evaluare de tip "BIG-PICTURE" - imagine de ansamblu - a sensului exegetic (adică ce anume exact a dorit autorul să transmită). Se vede că negativitatea situației nu o constituie paharul de vin în sine, ci acțiunea de a face din băut un obicei frecvent. Fie că e la bodegă, fie că e în casa lui (alături de soție și copii), cel ce abuzează de timpul petrecut în fața paharului va ajunge să experimenteze consecințe dramatice... Și nu-l vor afecta numai pe el, dar în mod rațional se poate deduce implicit că și pe familia lui.
3.) Citirea integrală, cea mai complicată dintre citiri, are, după cum spuneam, trei beneficii:
a. fixarea sensului literal și/sau contextual; b. noi idei conexe cu sensul literal și/sau contextual; c. înțelegerea "vinului" ca simbolistică (hrană duhovnicească tare).
În primul caz (a), există versete care întipăresc mai bine sensul contextual: "Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri și în beții..." (Rom.13.13). "Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cinstiți, nu cu două fețe, nu băutori de mult vin" (1 Tim.3.8). "Să nu mai bei numai apă, ci să iei și câte puțin vin din pricina stomacului tău, și din pricina deselor tale îmbolnăviri." (1 Tim.5.23).
În al doilea caz (b), Deuteronom 29.19,20 oferă un supliment ideatic sensului literal-contextual: Nimeni, după ce a auzit cuvintele legământului acestuia încheiat cu jurământ, să nu se laude în inima lui și să zică: "Voi avea pacea, chiar dacă aș urma după pornirile inimii mele și chiar dacă aș adăuga beția la sete." Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci mânia și gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemurile scrise în cartea aceasta vor veni peste el, și Domnul îi va șterge numele de sub ceruri.
Așadar, abuzul alcoolic (beția) ca manifestare nesimțită a abuzului de har divin, este suficientă ca intenție ascunsă a inimii pentru ca Cel ce citește inima umană să devină neîndurător.
Tot aici, la cazul b, ar merita menționată ideea NON-EXCLUSIVISMULUI. Adică nu e creștinește să cădem în extreme: să nu fim critici față de cel pe care-l vedem la masă bând un pahar de vin (și care nu abuzează), dar nici să nu-l batjocorim considerându-l habotnic pe cel care se ferește cu strictețe de orice pahar de vin. "Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt... Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin și să te ferești de orice lucru, care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire. Încredințarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osândește singur în ce găsește bine." (Rom.14.17,21,22).
În al treilea caz (c), se va manifesta înțelegerea noastră înalt-spirituală față de noțiunea de "VIN".
Astfel, în Apocalipsa 17.2 ni se spune despre vinul Babilonului celui mare, mama curvelor și spurcăciunilor pământului: "Cu ea au curvit împărații pământului, și locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei!"
Știind că "Babilonul cel mare" ar fi un sistem religios, vinul lui ar reprezenta simbolic învățătura transmisă de el.
Acesta este acea învățătură care conduce la "curvie" și care provoacă mânia lui Dumnezeu ("vinul mâniei lui Dumnezeu" - Apoc.14.10).
La Apoc.14.8 și Apoc.18.3 sunt îmbinate cele două cuvinte: "mânia" și "curvia", expresia fiind: "vinul mâniei curviei ei".
"Vinul" și "curvia" sunt adesea îngemănate. Deoarece după cum "vinul" împinge la "curvie" (revezi Prov.23.33), tot așa o "învățătură" eronată împinge la "trădarea Evangheliei dragostei lui Dumnezeu".
E explicabil de ce toate astea Îl mânie pe Dumnezeu. "Tu ai acolo niște oameni care țin de învățătura lui Balaam, care a învățat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor, și să se dedea la curvie." (Apoc.2.14)
Iar această "curvie" este cauzată de "vin" (învățătură) după cum scrie în versetul imediat următor: "Tot așa, și tu ai câțiva care, de asemenea, țin învățătura Nicolaiților, pe care Eu o urăsc." (Apoc.2.15)
Mă opresc aici.
Oricum, ar mai exista și alte idei care, tratate, ar încărca prea mult postarea: "vinul nou care necesită burdufuri noi" (Mat.9.17), și "acest pahar este legământul cel nou" (Luc.22.20), și "vița din sadul Sodomei al cărei vin este venin de șerpi" (Deut.32.32,33) etc.
Este foarte interesant, acest procedeu pe cele trei niveluri il folosim si noi la studierea Bibliei...nu va cunoastem, dar pare ca sunteti din familia noastra...
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
Lucia, dincolo de ("beyond" ) apartenența la familiile pământești, oricine este din familia lui YHWH are responsabilitatea de a-și întrebuința toate resursele în direcția unei metode corecte de citire a Scripturii, și de implementare în viața practică a învățăturii ei.
_______
EXEMPLUL NR. 2
Cum citim expresia "...a chemat pe Moise și pe Aaron..."?
Mă refer la versetul Exod.12.31: În aceeași noapte Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron, și le-a zis: "Sculați-vă, ieșiți din mijlocul poporului meu, voi și copiii lui Israel..."
Mai înainte de orice, trebuie spus că legat de expresia de mai sus, mulți consideră eronat că seara jertfirii mielului de Paște era seara de după apusul de soare de după ziua de 13 Nisan (Nisan este denumirea lunii Abib, după robia babiloniană a evreilor).
Adevărul este că seara jertfirii mielului era seara de dinainte de apusul de soare după ziua de 14 Nisan (mai precis, între cele două seri, așa cum am scris deja în postarea 21806 de pe topicul "Calendar cu săptămâna după fazele Lunii" ).
Totuși, multora nu le este clar acest lucru. Printre altele, ei se prevalează de faptul că faraon i-a chemat pe Moise și pe Aaron, iar aceștia doi nu aveau cum să ajungă la faraon chiar așa de repede din două motive:
- Dumnezeu le spusese să nu iasă din casă până dimineața (vezi Exodul 12.22); deci Moise și cu Aaron nu s-au dus în acea noapte la faraon;
- Moise și cu Aaron erau la vreo 100 km distanță de faraon; căci ei erau în Ramses în ținutul Gosen, iar faraon era în capitala lui - cel mai probabil Memphis; așa că nu era timp ca în aceeași noapte, solii lui faraon să parcurgă distanța de 100 km până la Moise și Aaron ca să-i cheme, apoi Moise și Aaron să se ducă la Memphis, apoi să vină înapoi în Ramses de unde să plece cu toții spre Sucot; nu exista timpul necesar ca această distanță de 100 km să poată fi parcursă în aceeași noapte (14 Nisan spre 15 Nisan) de trei ori: solii (1), Moise și Aaron la faraon (2), Moise și Aaron înapoi în Ramses (3).
Cele două motive de mai sus sunt foarte logice și de bun simț.
De aceea, cei aflați în eroare susțin că toate cele 3 drumuri Ramses-Memphis se puteau face călare, doar într-o zi întreagă. Și că după ce solii lui faraon au ajuns la ei, Moise și Aaron au plecat spre Memphis după dimineața zilei de 14 Nisan. Iar apoi au ajuns înapoi la Ramses în timp util pentru a ieși pe 15 Nisan împreună cu poporul spre Sucot - vezi Numeri 33.3-5.
Așadar, adepții Paștelui în seara de 13-14 Nisan în loc de 14-15 Nisan, au găsit o metodă foarte fundamentată cerebral de a-și explica eroarea.
În fața acestor dovezi, oricine se ghidează pe istoria cunoscută de veacuri a poporului evreu de a ține Paștele în seara de 14-15 Nisan, rămâne destul de nedumerit să i se spună că Paștele ar fi, de fapt, în seara de 13-14 Nisan.
Ba mai mult, adepții erorii de 13-14 Nisan par foarte convinși de ceea ce susțin - atât de convinși încât nu se sfiesc să strecoare în argumentația lor, pe ici, pe colo, chiar avertizări solemne și apeluri la diverse blestemuri biblice contra celor "neascultători", pentru a le stârni o îndoială cu frică față de ceea ce știau până atunci: cum că Paștele este ÎNTOTDEAUNA în noaptea 14-15 Nisan.
_______
Iată că acum aș dori să citim cum se cuvine Biblie, tocmai pentru a risipi confuzia dintre Adevăr și minciună, și pentru a sta tari în Adevăr, fără a ne îndoi spatele în fața minciunii.
Așadar, informația cum că în aceeași noapte faraon "a chemat pe Moise și pe Aaron" nu ne oferă un indiciu clar prin citire literală. De ce? Simplu! Deoarece expresia este: וַיִקְרָא לְמֹשֶׁ וּלְאַהֲרֹן (wayyiqra' lemoșeh ule'aharon).
Iar verbul ebraic din expresia respectivă, tradus în Cornilescu cu: "a chemat", este קָרָא (qara' ) în forma gramaticală Kal perfect (deoarece este un verb care exprimă o acțiune încheiată a lui faraon).
Ei bine, acest verb are mai multe sensuri:
- a da nume, a numi (Adam a dat nume animalelor - Gen.2.20);
- a anunța oficial, a vesti, a proclama ("El M-a trimis... să vestesc robilor slobozenia, și prinșilor de război, izbăvirea" - Is.61.1; sau "Vestiți un post..." - 1 Regi 21.9);
- a proclama pacea unei cetăți, a oferi pacea unei cetăți ("Când te vei apropia de o cetate ca să te bați împotriva ei, să-i proclami = s-o îmbii cu... pace." - Deut.20.10);
- a proclama prin citire cu voce tare (Moise a luat cartea legământului și a citit-o în fața poporului - Ex.24.7);
- a striga în gura mare ("chiar dacă vor striga în gura mare la urechile Mele, tot nu-i voi asculta" - Ezech.8.18);
- a chema (Isaac l-a chemat pe Esau - Gen.27.1);
- a invita, a pofti (Adonia a invitat pe frații săi la chermeza sa - 1 Regi 1.9);
- a invoca numele cuiva (oamenii au început pe vremea lui Set să invoce Numele lui Yahweh - Gen.4.26);
- a apela la cineva (Iaebeț a apelat la = a chemat pe... Dumnezeul lui Israel - vezi 1 Cronici 4.10);
- în afară de aceste sensuri morfologice strict verbale, mai există și sensul de "a convoca o adunare" transmis prin substantivarea: מִקְרָא (miqra' ) = adunare, convocare, așa cum este în Lev.23.24 - "să aveți... o adunare sfântă".
Avem, așadar, 10 sensuri care se pot desprinde din verbul "qara'".
Se pare că e de o importanță capitală să stabilim sensul lui exact din Exodul 12.31, deoarece iată că a apărut o întreagă grupă de oameni care îl interpretează greșit.
Dar care sens este? Dintr-o singură privire (citire literală) se pare că, din toate cele 10 sensuri, două sunt aplicabile în acel verset: "a chema" și "a anunța oficial".
Ca să nu încarc prea mult postarea, vă las deocamdată plăcerea de a descoperi singuri prin celelalte două metode (citire contextuală și integrală) care dintre cele două sensuri se aplică în mod corect în Ex.12.31.
Pe langa faptul ca acest studiu scoate la iveala Adevarul lui Dumnezeu, cred ca inchide si gura acelor sustinatori ai neadevarului, nu?
Beyond, dupa parerea mintii mele, eu cred ca exprimarea din context se poate interpreta prin: "a anunta", de ce?
Aceste lucruri care s-au intamplat in noapte de 15 au fost vestite mai dinainte.
Capitolul 11, incepand cu versetul 4 descopera acest lucru, este clar ca solii Faraonului era cu ochii pe Moise, pregatiti sa actioneze intr-un fel, versetul 8 din acelasi capitol, ne explica cum a fost "chemat" de Faraon:
"Atunci toti acesti slujitori ai tai(Faraon), se vor pogora la mine si se vor inchina pana la pamant inaintea mea, zicand:"Iesi, tu si tot poporul care te urmeaza!"Dupa aceea voi iesi..."(Exod 11:8)
Deci, nu cred ca trebuie sa mergem prea departe ca sa aflam adevarul.
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
Foarte corect, Lucia.
Mă bucur că ai pus Adevărul în evidență: expresia corectă din Exod.12.31 este:
faraon "a vestit" (a anunțat oficial, a proclamat) lui Moise și lui Aaron, și le-a zis: "Sculați-vă, ieșiți..."
De asemenea, ai făcut observația foarte corectă că: nu trebuia să mergem prea departe de locul biblic cu pricina (Ex.12.31) pentru a ne da seama de Adevăr.
Aș dori să aduc câteva completări la ce ai spus tu.
_______
- Isaac, atunci când l-a chemat în fața lui pe Esau (Gen.27.1), Esau a zis: "Iată-mă!"
Însă, la Ex.12.31, nu există nici măcar un cuvințel în contextul respectiv cum că Moise și Aaron s-au sculat și s-au prezentat în fața lui faraon.
- De asemenea, când este vorba de o chemare în fața cuiva, uzual trebuie ca limbajul ebraic să conțină particula acuzativă אֶת ("et" ), adică în românește s-ar traduce cu "pe".
La Gen.27.1, Isaac chemându-l pe Esau înaintea lui, se scrie în ebraică אֶת-עֵשָׂו (adică "pe Esau" ).
Însă, la Exod.12.31 nu există particula acuzativă ebraică "et".
- În altă ordine de idei, citind integral Biblia, vedem la Exodul 10.28,29: "Faraon a zis lui Moise: 'Ieși de la mine! Să nu cumva să te mai arăți înaintea mea, căci în ziua în care te vei arăta înaintea mea, vei muri.'
'Da!' a răspuns Moise, 'nu mă voi mai arăta înaintea ta.'"
Deci, după cum se vede, Moise nu a mai venit vreodată la Memphis în fața lui faraon.
- Faraon a făcut anunțul oficial lui Moise și lui Aaron că pot să plece din Egipt, trimițând la ei, în Ramses, pe slujitorii lui din Memphis.
Acei slujitori au călărit toată noaptea către Ramses, și au ajuns spre dimineață cu anunțul oficial al permisiunii de a pleca.
Chiar asta proorocise și Moise lui faraon. Și acest lucru se vede clar în versetul pe care l-ai dat tu, Lucia: "Atunci toți acești slujitori ai tăi se vor coborî la mine și se vor închina până la pământ înaintea mea, zicând: 'Ieși, tu și tot poporul care te urmează.' După aceea, voi ieși." (Exod. 11.8)
- Discuția lui Moise cu faraon nu s-a încheiat odată cu versetul Exod.10.29, ci Domnul i-a vorbit (probabil prin Duhul) lui Moise chiar atunci, când Moise se afla încă cu faraon în cameră. Și Domnul i-a spus lui Moise ceea ce scrie în Exod 11.1,2 (dar asta Moise nu i-o spune lui faraon). Dar tot Domnul îi dezvăluie pentru prima dată lui Moise în ce constă urgia a zecea.
Iar Moise, de la versetul Exod.11.4 încolo, îi spune lui faraon despre această ultimă urgie pe care urma să o suporte Egiptul. Abia la versetul 11.8 iese Moise plin de mânie din camera lui faraon.
- Ieșind mâniat de la faraon, Moise, împreună cu Aaron, au făcut din Memphis până la Ramses cam 3...6 zile în funcție de viteza de mers pe jos. Dar ei au ajuns înainte de 10 Nisan la Ramses; pentru că Domnul, la Exod.12.3, le spune să se adreseze întregii adunări ca în ziua de 10 Nisan să ia fiecare familie câte un miel. Deci, Moise și Aaron erau deja înainte de 10 Nisan înapoi la Ramses.
- Evreii, cu toții au ținut cum se cuvine Paștele. Iar în noaptea de 14-15 Nisan, când faraon s-a trezit pe la miezul nopții că a murit întâiul născut, a și trimis slujitorii la Ramses cu anunțul oficial că evreii pot să plece.
Slujitorii au ajuns după câteva ore (cu carul sau călări) la Ramses spre dimineața lui 15 Nisan.
Și s-au închinat până la pământ înaintea lui Moise, și i-au cerut să iasă din Egipt chiar în acea zi, cât mai repede. Exact cum proorocise Moise lui faraon la Ex.11.8. Moise a zis: "După aceea, voi ieși"; nu a zis: "După aceea, voi mai sta o zi, și abia apoi voi ieși."
Tocmai din acest motiv, că urmau să plece chiar în dimineața de după mâncarea mielului, Domnul le spusese să fie cu mijlocul încins, cu încălțămintele în picioare, și cu toiagul la îndemână (Ex.12.11). [În paranteză fie spus, nici vorbă ca egiptenii să-i mai fi suportat o zi în plus pe evrei, după ce le murise întâiul-născut. Căci adepții teoriei cum că mielul se mânca în noaptea 13-14 Nisan, așa zic: că egiptenii i-au mai suportat pe evrei toată ziua de 14 Nisan, până pe 15 când ei au ieșit din Egipt.]
Însă egiptenii, toți, aflând anunțul oficial al faraonului de a le permite evreilor să plece, s-au grăbit să le ofere evreilor vase de aur și vase de argint numai ca să scape de ei, de frică să nu le mai moară vreun copil.
Astfel, s-a împlinit ceea ce scrie la Numeri 33.3,4: "Au pornit din Ramses în luna întâi, în ziua a cincisprezecea a lunii întâi. A doua zi după Paște, copiii lui Israel au ieșit gata de luptă în fața tuturor Egiptenilor, în timp ce Egiptenii își îngropau pe toți întâii lor născuți, pe care-i lovise Domnul dintre ei."
Așa că, deși 15 Nisan este prima zi din cele 7 ale Praznicului Azimilor, totuși ea e considerată a doua zi de Paște. Iar prima zi de Paște a ajuns cu vremea să fie considerată 14 Nisan. Dar pe 14 Nisan se mânca încă pâine dospită. Azimile nedospite se mâncau abia după apusul soarelui după 14 Nisan, odată cu venirea nopții lui 15 Nisan, atunci când se mânca și mielul de Paște.
Da, și mie îmi pare că metoda asta e cea mai eficientă metodă de studiu biblic. E anevoios câteodată și uneori nu e la dispoziția oricui pentru că sunt necesare anumite cunoștințe... dar ca metodă e super!
(sper să nu se ajungă la polemică datorită unor exemple ce se oferă aici... deoarece titlul subiectului cere exemple nu dezbateri ale altor postări. eventual cel mult alte exemple care să dovedească o altă idee pe care o înțelege altcineva)
Am învățat că este prea greu să-ți dai seama unde să tragi linie între: a fi amabil, a nu răni oameni și a-ți susține părerile. - O.P.
Deconectat
RE: "Cum citești...?" (cu EXEMPLE)
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
21895. Postat la 04/03/2013 07:41 - 4443z14h58m
beyond, nu cumva aici s-a strecutat o eroare de exprimare? Zic așa deoarece nu înțeleg cine e supărat pe cine, 13-14 pe 14-15? Nu fi supărat că te rog să precizezi din nou. Mie, personal, nu-mi sunt clare aceste date, dar doresc să mi le fixez corect în minte, pentru a nu-mi mai fi teamă când scriu sau vorbesc despre ele. Doar două trei cuvinte pentru a nu ieși din topic.
Ba mai mult, adepții erorii de 13-14 Nisan par foarte convinși de ceea ce susțin - atât de convinși încât nu se sfiesc să strecoare în argumentația lor, pe ici, pe colo, chiar avertizări solemne și apeluri la diverse blestemuri biblice contra celor "neascultători", pentru a le stârni o îndoială cu frică față de ceea ce știau până atunci: cum că Paștele este ÎNTOTDEAUNA în noaptea 14-15 Nisan.
_______
Biblia are răspuns la toate intrebările.
Deconectat
RE: "Cum citești...?" (cu EXEMPLE)
Moderator2 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
21896. Postat la 04/03/2013 08:11 - 4443z14h27m
Vin in ajutorul lui beyond deoarece raspunsul pe care il cauta valentina se afla scris mai sus in postarea 21890. Aceasta este ideea pe care o cautai:
beyond a scris:Mai înainte de orice, trebuie spus că legat de expresia de mai sus, mulți consideră eronat că seara jertfirii mielului de Paște era seara de după apusul de soare de după ziua de 13 Nisan (Nisan este denumirea lunii Abib, după robia babiloniană a evreilor).
Adevărul este că seara jertfirii mielului era seara de dinainte de apusul de soare după ziua de 14 Nisan (mai precis, între cele două seri, așa cum am scris deja în postarea 21806 de pe topicul "Calendar cu săptămâna după fazele Lunii" ).
Valentina, cand citezi pe cineva, marcheaza textul citat si apoi apasa pe butonul "quote". In felul acesta va fi incadrat intr-un chenar de citat.
Mulțumesc, Moderator2, pentru înțelegerea exactă a cuvintelor mele.
valentina, cred că ți s-a răspuns exact la ceea ce ai dorit să întrebi.
_______
Acum, de dragul rigurozității, trebuie să aduc o precizare suplimentară despre una din afirmațiile mele din EXEMPLUL NR.2 ("vestirea lui Moise și lui Aaron de către faraon a eliberării" ).
Afirmația la care mă refer este următoarea (vezi postarea 21890 de mai sus):
beyond a scris:
Iar verbul ebraic din expresia respectivă, tradus în Cornilescu cu: "a chemat", este קָרָא (qara' ) în forma gramaticală Kal perfect (deoarece este un verb care exprimă o acțiune încheiată a lui faraon).
Consider că e bine a mă apleca din nou asupra acestei fraze deoarece am constatat eu însumi că există o ambiguitate în ea.
Din felul cum am scris acea afirmație, s-ar putea ca cineva care ar cunoaște mai în profunzime limba ebraică, să facă o confuzie. Și ar fi îndreptățit... Deoarece exprimarea mea a comportat, într-adevăr, o ambiguitate.
Însă, ceea ce voi adauga nu numai că nu va afecta mesajul postării respective, dar chiar îl va întări.
Ca să precizez exact ce am dorit să spun în acea frază, acest lucru este următorul:
Iar verbul ebraic din expresia respectivă, tradus în Cornilescu cu: "a chemat", este קָרָא (qara' ) în forma gramaticală Kal perfect (deoarece ar fi un verb care exprimă o acțiune încheiată a lui faraon dacă Cornilescu a tradus exact).
Cred că mânat de dorința mea de a nu dezvălui prea abrupt că traducerea Cornilescu e imprecisă, am distorsionat, iată, afirmația. Din neglijență, vă asigur.
De aceea am și revenit cu această postare. Căci, din modul ambiguu cum am scris inițial, nu s-ar putea înțelege ideea pe care am dorit a o transmite, și anume că: traducerea Cornilescu ar fi legată mai degrabă de un Kal perfect.
Însă, verbul respectiv este, în realitate, scris în textul masoretic în forma gramaticală Kal imperfect: וַיִּקְרָא (wayyiqra' ) - la persoana a 3-a masculin sigular.
Acțiunea proclamatoare a lui faraon către Moise și Aaron era, deci, o acțiune întreprinsă de el în trecut, dar neîncheiată încă în momentul specificat de versetul Ex.12.31.
Acțiunea proclamatoare se încheie de-abia atunci când slujitorii lui faraon ajung în cetatea Ramses și se prosternează la picioarele lui Moise, aducându-i anunțul oficial al proclamației de eliberare făcută de faraon.
Așa că, din punctul de vedere al acțiunilor lui faraon, exprimate la imperfectul gramatical în acel verset (Ex.12.31), traducerea riguroasă ar fi: "În aceeași noapte Faraon vestea lui Moise și lui Aaron, și le zicea: 'Sculați-vă, ieșiți...'"
Deconectat
RE: "Cum citești...?" (cu EXEMPLE)
ioan olah (detalii numai pentru membrii conectaţi)
22838. Postat la 11/04/2013 08:48 - 4405z14h50m
beyond
21888. Postat la 02/03/2013 21:08 - 38z23h35m
Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neânțelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roșii?
Ale celor ce întârzie la vin și se duc să golească paharul cu vin amestecat.
Nu te uita la vin când curge roș și face mărgăritare în pahar; el alunecă ușor,
dar pe urmă ca un șarpe mușcă și înțeapă ca un basilisc.
Ochii ți se vor uita după femeile altora și inima îți va vorbi prostii.
Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vârful unui catarg.
"M-a lovit, dar nu mă doare... M-a bătut... dar nu simt nimic!"
------------------------------------------------------------------------------------- fragmentele copiate sunt aici pe aceste : --- Resursele Azs :
oricine intra pe acest Link,poate vedea la Rubrica Raspuns nr.2 ca este acelasi scris :
Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neânțelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roșii?
Ale celor ce întârzie la vin și se duc să golească paharul cu vin amestecat.
Nu te uita la vin când curge roș și face mărgăritare în pahar; el alunecă ușor, dar pe urmă ca un șarpe mușcă și înțeapă ca un basilisc.
Ochii ți se vor uita după femeile altora și inima îți va vorbi prostii.
Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vârful unui catarg.
"M-a lovit, dar nu mă doare... M-a bătut... dar nu simt nimic!"
Întrebare: 1 Timotei 5:23 - Să înțelegem că Noul Testament recomandă moderația în folosirea vinului fermentat?
si va gasii Fragmentele copiate :
Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neânțelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roșii?
Ale celor ce întârzie la vin și se duc să golească paharul cu vin amestecat.
Nu te uita la vin când curge roș și face mărgăritare în pahar; el alunecă ușor,
dar pe urmă ca un șarpe mușcă și înțeapă ca un basilisc.
Ochii ți se vor uita după femeile altora și inima îți va vorbi prostii.
Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vârful unui catarg.
"M-a lovit, dar nu mă doare... M-a bătut... dar nu simt nimic!"
De aceea poporul Meu va cunoaște Numele Meu; de aceea va ști in ziua aceea că Eu vorbesc și zic: "Iată-Mă!" (Isa.52:6)
Dacă eu citesc în Biblie sau pe diverse site-uri, și înțeleg o idee, e firesc: nimeni nu s-a născut învățat, și nu am spus niciodată că a venit Domnul din cer să mă învețe direct.
Ba dimpotrivă, chiar am și scris la topicul "Inteligența rațională - cerească sau pământească?":
"Domnul nu mi-a apărut într-o viziune ca să-mi spună acele concluzii."
Așa că ideile le-am înțeles prin citire și prin relaționarea cu oamenii.
Dar înțelegerea nu e o copiere maimuțărească, ci e o asimilare în propria personalitate.
Iar o idee, odată înțeleasă de către mine, și eu am scris-o prin prisma personalității mele. Nu am făcut COPY-PASTE, cum a mințit ioan olah.
Lucia a scris:
Ma gandesc ca daca te-a dovedit ca copii, nu este corect sa-l faci mincinos, nu?
Ba e foarte corect să-l arăt ca mincinos, dacă nu a dovedit COPY-PASTE-ul pe care mi l-a pus în cârcă, și dacă nu-și cere scuze față de mine - așa cum ar fi fost creștinește.
Căci așa a scris el despre mine: CĂ AM FĂCUT COPY-PASTE.
Lucia, se pare că tu nu știi că acest "copy-paste" se face selectând un text, cuvânt cu cuvânt, apoi dai Ctrl+C, apoi te duci în locul unde vrei să inserezi textul, iar apoi dai Ctrl+V.
Ei bine, eu asta nu am făcut decât cu textele biblice. Și de aceea pot vorbi despre minciuna lui ioan olah.
După cum vezi, Lucia, eu rabd erorile tale de înțelegere și ți le explic cu frumosul.
Oricum, când ioan olah va arăta că pe vreun site scrie exact cuvintele pe care le-am scris eu, cuvânt cu cuvânt, atunci ar putea să zică că am făcut COPY-PASTE.
Și apoi vei putea să râzi cu toate emoticoanele. Până atunci, însă, nu prea ai dreptul.
Dovada dă acest drept, nu calomnia și minciuna.
Deconectat
RE: "Cum citești...?" (cu EXEMPLE)
Moderator2 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
22929. Postat la 13/04/2013 09:16 - 4403z14h22m
Fraților ați mai discutat discuția cu copy paste pe la chat, vă rog să terminați cu acuzațiile, deoarece sunt acuzații nefondate. Dar dacă nu vă potoliți cu atacurile să nu vă supărați dacă veți primi câte un ban. Vă rog discutați doar la subiect.
Lucia a scris (la topicul "Nu va mai fi luna?" ):
Cand s-a creat acest pamant si tot ce este pe el,
La inceput a spus:" Sa fie LUMINA!", desi, luminatorii au fost facuti in a patra zi.
Ca o concluzie, este ca "luna nu va mai fi"! STA SCRIS![/b]
Soarele fizic va rămâne pentru totdeauna.
Asta este în strânsă legătură cu Numele slăvit al Domnului Iisus:
"Numele lui va dăinui pe vecie: cât soarele îi va ține Numele. Cu el se vor binecuvânta unii pe alții, și toate neamurile îl vor numi Fericit." (Ps.72.17)
Dacă soarele va pieri, atunci și Numele Domnului va pieri din amintirea îngerilor și oamenilor.
Dar asta ar fi, evident, o inepție.
Soarele vă dăinui. Luna, de asemenea, va dăinui.
_______
Unii nu știu să citească nici măcar textual (literal).
Căci la Apoc.21.23 scrie: "Cetatea n-are trebuință nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze".
Zice că "cetatea" n-are trebuință, nu tot pământul.
Dar nu zice nicăieri că nu mai există soarele și luna, ci doar că ele nu mai au niciun rol fotoluminiscent în Ierusalimul ceresc.
Căci Ierusalimul este luminat de slava lui Dumnezeu.
DAR IERUSALIMUL NU OCUPĂ TOT PĂMÂNTUL!! Ce-o fi greu de înțeles?!
El este cam cât Polonia.
Așa că pe restul pământului, pentru celelalte ființe care nu sunt în Ierusalimul ceresc, soarele și luna își vor avea menirea lor dintotdeauna.
Ce-ar însemna dacă n-ar fi așa: cei care locuiesc pe partea opusă a Terrei în raport cu Ierusalimul ceresc să nu aibă deloc lumină?
Sau oare Noul Pământ nu va fi locuit decât în Ierusalimul ceresc? În acest caz, de ce Domnul a mai refăcut Noul Pământ? Putea foarte bine ca Ierusalimul ceresc să fie el însuși o planetă mai mică.
Dar în Apocalipsa 21 spune că se pogoară pe planetă, nu că va înlocui planeta.
Se vede clar că, după pogorârea Ierusalimului ceresc pe Terra, și după așezarea tuturor lucrurilor din nou, mai există încă noțiunea de "lună nouă" și "Sabat".
Căci Isaia scrie: "În fiecare lună nouă și în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea, zice Domnul." (Is.66.23)
Deci, Sabatul ne arată că există încă rotire planetară în jurul Soarelui (el fiind a 7-a). Iar luna nouă ne arată că încă există încă lună.
Luna nu va pieri așadar niciodată.
Evident, asta e opinia mea. Eu consider pieirea soarelui și a lunii ca fiind niște idei fără fundament solid biblic.
_______
Pe topicul respectiv, versetul din Psalm 72.7 ("până nu va mai fi lună" ), eu l-am explicat deja într-o modalitate spirituală, considerând că luna însângerată nu poate fi decât o persoană.
Ținând cont că și soarele are o aplicație spirituală la Domnul Iisus (vezi Maleahi 4.2).
Alternativa ar fi să distrugem universul fără motiv de fărădelege (deși focul de la 2 Pet.3.7-10 se vede că are rol de a pedepsi pe nelegiuiți, nu tot universul), să distrugem soarele și luna, și să interpretăm simbolic ce a scris Isaia 66.23.
Lucia zice că altfel STĂ SCRIS decât am spus eu. Păi, da, stă scris, dar cine înțelege cum trebuie ce stă scris? Mai ales că se bate cap în cap cu Isaia 66.23?
Doar cel căruia îi dă Duhul să înțeleagă, acela înțelege, nu oricine citește cu ochii.
Ca să exemplific și mai clar cum e cu cititul ăsta, hai să reluăm cazul lui Ilie.
Evreii citeau cu ochii că trebuia să vină Ilie.
Era o rumoare printre evrei despre venirea lui Ilie, mai ales că ei credeau că Ilie va veni fizic de vreme ce știau că nici nu murise.
[În paranteză fie spus, chiar și astăzi sunt unii creștini, nepricepuți la simbolistică, care cred că cei doi martori de la Apocalipsa 11.3 (care scot foc pe gură), ar fi Ilie și cu Enoh. Căci chipurile doar ei doi n-au murit (sic!)
Oh! Doamne, câtă nepricepere!]
Așa că ce să ne mai mirăm că toată suflarea evreiască era în așteptarea lui Ilie!?
Când preoții și leviții au venit la Ioan Botezătorul, evident, care a fost prima lor întrebare care-i obseda? - "Ești Ilie?" (Ioan 1.21).
Ioan a răspuns că nu e Ilie.
Culmea e că Ioan, deși nu era Ilie, totuși Iisus spune că el era Ilie.
Dar, evident, bibliolatrii trebuie să-l scoată pe careva mincinos: ori pe Iisus, dar cred că mai degrabă îl vor scoate mincinos pe Ioan.
Ei nu vor pricepe niciodată că Ioan nu era Ilie ad-litteram (Ilie acela era la cer).
Ioan era Ilie spiritual (adică simbolistic).
Dar oricât le-ai explica acestor bibliolatri, n-ai ce să le faci. Numai Dumnezeu îi mai poate dezlipi de idol. Fiindcă noi n-avem cum să-i dezlipim de primitivismul lor spiritual și de idolatria lor față de slovă.
Sfântul Apostol Pavel a spus-o clar: "slova omoară, dar Duhul dă viață." (2 Cor.3.6)
Dar ei nu pricep nici să-i pici cu ceară!
Bibliolatri au făcut din litera Scripturii un dumnezeu. Dar și Adevăratul Dumnezeu a lăsat așa, ca noi să vedem și să ne păzim de tipul acesta de idolatrie. Fiindcă Dumnezeu a încuiat pe toți în neștiință. Pentru ca doar cei care au Duhul Lui să priceapă și să înțeleagă.
De aceea, spune așa de frumos Domnul:
"Și, dacă vreți să înțelegeți, el este Ilie, care trebuia să vină.
Cine are urechi de auzit, să audă." (Mat.11.14,15)
Vedeți că zice: "Cine are urechi de auzit, să audă."
În altă parte, El zice: "Cine citește să înțeleagă!"
Aceste propoziții au menirea de a ne face să înțelegem că lucrurile Bibliei sunt lucruri care sunt imposibil de priceput pentru omul firesc, și nu pot fi înțelese în profunzime decât judecându-le spiritual (duhovnicește).
Dar iată că nu toți pot să renunțe la superficialitatea și la suficiența lor. Mai ales dacă sunt bibliolatri, cum ar putea ei să renunțe la idolul lor preferat: o citire literalistă?
Ei sunt primii care L-au acuzat pe Domnul nostru că este "înșelătorul acela".
Căci Cel ce avea Duhul fără măsură (adică Hristos) a interpretat cu totul altfel decât cum stătea scris: adică nu era niciun Ilie, ci era Ioan Botezătorul.
Adică Iisus a alocat lui "Ilie" o valoare pur hermeneutică, nu exegetică.
În Vechiul Testament se vorbește doar de venirea lui Ilie, dar nu scrie "în duhul lui Ilie".
În schimb, Domnul Iisus spune "în duhul lui Ilie".
Evident că și pe atunci erau oameni cărora nu le-a convenit că Iisus a interpretat "în duhul lui Ilie", și nu fix cum stătea scris: "Ilie".
Astfel de lucruri contribuiau la nervozitatea cărturarilor împotriva lui Iisus. Iar idolatrii slovei Îi găseau pretexte lui Iisus, ca să-L considere "înșelătorul acela".
Deoarece cei ce n-au Duhul, ci sunt bibliolatri, totdeauna se rătăcesc și nu pricep niciodată că Biblia se judecă nu numai textual, și contextual, ci și INTEGRAL.
{E posibil ca acest topic creat de mine [Biblia / Cum citești...? (cu EXEMPLE)] să aibă o ștachetă prea mare pentru unii.}
Lucia a scris:
Este foarte interesant, acest procedeu pe cele trei niveluri il folosim si noi la studierea Bibliei...nu va cunoastem, dar pare ca sunteti din familia noastra...
O alta problema este CUM ne lasa traducatorii sa citim! Fiindca ei deseori se implica, fie adaugand fie scotand cuvinte sau sensuri. Deci, primul lucru de capatai este sa ai textul cat mai curat, fara adaugiri sau fara lipsuri. Mai mult chiar, este o porunca. Daca nu intelegem importanta coplesitoare a acestui fapt, ne putem trezi ca ne-am inhamat la caruta unor cuvinte sau chiar versete intregi, care au fost ganduri desarte.
Un exemplu. In Bibliile romanesti Enoh este rapit "de pe pamant", ceea ce textul grec nu contine. Daca Uzza a fost vinovat ca a sprijinit in chip necugetat chivotul lui Elohim, cu cat mai mult cei care vor chipurile sa sprijine cuvantul sau, ca si cum el nu ar putea fi inteles atat de bine, fara aportul lor.
Evrei 11:5 Prin credință a fost mutat Enoh, ca să nu vadă moartea. Și n'a mai fost găsit, pentrucă Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.
Intrebare: A fost mutat Enoh de pe pamant? Daca raspunsul este da, atunci el trebuie sa fie in cer. Insa aceasta varianta cade, deoarece Fiul lui Elohim, care a venit din cer, nu s-a intalnit cu el acolo!
Ioan 3:13 Nimeni nu s'a suit în cer, afară de Cel ce S'a pogorît din cer, adică Fiul omului.
New International Version
No one has ever gone into heaven except the one who came from heaven--the Son of Man.
English Standard Version
No one has ascended into heaven except he who descended from heaven, the Son of Man.
New American Standard Bible
"No one has ascended into heaven, but He who descended from heaven: the Son of Man.
Fie Enoh a fost mutat din viata in moarte, fara ca sa experimenteze moartea, fie a fost mutat din tinutul acela plin de oameni rai, ca sa nu fie ucis de catre ei, fiind rapit intr-un alt tinut, dar tot de pe pamant.
"Niciunul dintre cei rai nu va intelege" Daniel 12:10
Dragii mei, cititi Biblia si rugati-va sa fiti calauziti in tot adevarul de Duhul Sfant...
Pilat i-a spus Mantuitorului: "Ca nu stie, ca el are putere sa-L rastineasca sau sa-I dea drumul?"
Isus a raspuns:"Ca nu ar avea nici o putere asupra Lui, daca nu ar fi ingaduit Tatal acest lucru"
Credeti ca Dumnezeu ar ingadui modificarea Scripturilor?
Sunt greseli de traducere, dar aceste greseli nu schimba ADEVARUL ADEVARART!
Una este greseala, si alta devierea de la adevar voita!
Biblia este plina de adevar de la inceput pana la fine, insa nimeni nu este in stare sa modifice ADEVARUL din ea.
"Pilat I-a zis:"Ce este ADEVARUL?"
Toti ar trebui sa stie sa raspunda la aceasta intrebare!
..............................
Enoh a fost mutat de pe pamant, nu ne trebuie explicatii logice ca sa intelegem, ci sa credem ce scrie si atat...acest lucru nu modifica cu nimic ADEVARUL.
Cat despre afirmatia ta, ca trebuie sa fie in cer nu tine...se spune ca nu-i la mintea noastra ce este acolo, Pavel a fost rapit...si chiar marturiseste acest lucru, de ce este greu de crezut?
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
Acum sa vad si eu... le scot pe rand... si te asigur ca le am pe toate:
Noul Testament - Tradus si adnotat de Pr. Dr. Emil Pascal (cred ca e romano-catolic, am primit-o in dar)
"Enoh, datorita credintei a fost luat, sa nu vada moartea, si nu i s-a dat de urma, caci Dumnezeu il luase."
Biblia Fidela, Traducere Literala Noua Completata, Revizuita Si Actualizata
(este o traducere facuta de baptistii independenti din Cluj-Napoca, sotia mea a primit aceasta Biblie in dar)
"Prin credinta a fost stramutat Ehoh, ca sa nu vada moartea; si nu a fost gasit, deoarece Dumnezeu l-a stramutat"
Noul Testament, Traducere Fidela, autor baptist Viorel Ratiu, mi l-a dat cadou anul trecut, l-am gazduit si am vorbit cu el personal)
"Prin credinta Ehoh a fost mutat, ca sa nu vada moarte; si nu a fost gasit, pentru ca Dumnezeu l-a mutat."
Poftim, aici nu apare. Traducatori romano-catolici si baptisti. De ce? Deoarece ei nu au intalnit cuvintele "de pe pamant" in textul pe care l-au tradus. Oare Cornilescu nu a avut acelasi text? Eu cred ca da. Insa el si-a permis sa mearga mai departe fata de ce este scris.
"Niciunul dintre cei rai nu va intelege" Daniel 12:10
