fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
6926. Postat la 15/01/2011 18:35 - 5266z10h38m
Din auzite, sau de autori cunoscuti, sunt spuse, sau scrise, multe intamplari adevarate, care au un talc aparte. Multe le spunem copiilor. ca sa le "facem educatie". Dar cate ne sunt de folos si noua?. Cunoasteti cateva?. Scieti-le si aici, si le voi spune mai departe, la nepoti.
Se povesteste ca un om, avut, s-a pregatit cu multa ravna pentru botez. Toate erau pregatite, si ,omul coboara in apa de botez. La un moment dat, pastorul observa ca fratele are ceva in buzunar. Respectuos, il intreaba:
-Frate, nu te supara, dar ai uitat ceva in buzunarul hainei.
-Nu, nu am uitat. Odata cu mine vreau sa se boteze si portofelul meu.
Ea a ajuns in lumea cea mai decazuta a orasului Chicago.La inceput , toate lucrurile pareau atit de interesante , dar mai tarziu au devenit o mizerie .
Se amuza cu prietenii si prietenele ei, dar in adincul inimii ei era dorul unei fice ratacite.
In tot timpul acestor ani, mama isi astepta copilul.
Ea ar fi vrut sa se duca la fiica ei, sa aibe grija de ea , dar unde ?Totusi dragostea gaseste o cale .Are sa scrie o scrisoare .Dar la cine?Trecusera anii, nici chiar dectetivii n-au putut sa o gaseasca . Atunci , a facut multe poze ale fetei ei coplesite de durere , le-a lipit pe foi de hartie si a scris dedesupt:
Vino acasa!
Mama te asteapta!
A luat aceste poze in barurile lumii deocheate a orasului si a cerut permisiunea sa le afiseze acolo.
Vor fi aceste poze de folos?
Are sa le citeasca fiica ei?
Va primi vreun raspuns ?
Afara era intuneric .Intr-un bar , orchestra canta ultimele noutati. Otanara femeie , cu sufletul gol si viata ruinata , trece prin acest loc plin de PACAT .
Deodata se opreste ca lovita de fulger .
Acolo pe perete - poza unei femei batrane...
Vino acasa !
Mama te asteapta !
Un strigat din adancul inimii:MAMA!
Cateva ore mai tarziu era insiguranta acasa .
Cinci cuvinte , nu sunt prea multe !
Dar in aceste cinci cuvinte este si intelesul acestei scrisori pe care Dumnezeu ti-o trimite .
Vino acasa !
Cel care te iubeste te asteapta !
P.S - Pe mine aceasta mica povestioare m-a miscat foarte mult chiar pana la lacrimi. In incheiere sa nu uitam sa multumim Domnului ISUS pentru cea ce suntem pentru ca EL ne iubeste . A Domnului sa fie toata multumirea , cinstea si marirea in veci de veci . AMIN
Psalmul 84.11. Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.
Doamne al oştirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!
Deconectat
RE: Povestioare mici- invataturi mari
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
6966. Postat la 16/01/2011 18:32 - 5265z10h41m
Un barbat statea langa sotia sa, si amandoi plangeau. In fata lor statea, ruina fumeganda a ceea ce fusese, odata, casa lor. Biserica se mobiliza si toti fratii si surorile, pusera in cosulet, impreuna cu dragostea lor, o suma de bani. In Sabat, la sfarsitul serviciului divin, pastorul inmana familiei, plicul cu banii stransi. Barbatul, emotionat, multumi tuturor, si ridicandu-si ochii spre cer, zise:
- Am pierdut, Tata Doamne, tot ce-am adunat si ce-am strans pentru mine, si iata ca azi primesc tot ce-am dat pentru Tine.
emanolake a scris:Dr. S. Slevoacă, relatează că, odată, un necredincios a întrebat un copil sărac care iesea dintr-o biserică: "Ce ai învăţat tu astăzi ?" Băiatul a răspuns că a învăţat că Dumnezeu este iubire. " Dacă e adevărat lucrul acesta, de ce n-a trimis Dumnezeu pe cineva care să-ţi dăruiască o haină mai bună ?"
După o clipă de gândire copilul a răspuns: " Cred că Dumnezeu a trimis pe cineva dar acela a uitat."
Aplicatie
"Cine are milă de sărac, spune Biblia, împrumută pe Dumnezeu si El îi va răsplăti binefacerea"- Pild. 19:17
Îl citez și pe Lică cu o postare de la aforisme ce potrivește mai bine aici..
Lica a scris:"Solicitat de un tânăr prozelit să-i spună toată Tora stând într-un picior, Şamai îl alungase mânios. Hilel, dimpotrivă, a acceptat provocarea şi i-a răspuns astfel: Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face. Iată toată Tora; restul nu-i decât o ilustrare a acestui principiu. Acum du-te şi învaţă". Pentru Hilel, această "regulă de aur" era nu numai cea mai bună intoducere în iudaism, ci înseşi esenţa învăţăturii sale."
Şamai - (50 î.e.n - 30 e.n) Vicepreşedinte al Sanhedriului
Hilel - (70 î.e.n - 10 e.n) unul din cei mai importamţi tanaimi (învăţaţi) Conducător al fariseilor sub domnia lui Irod şi învăţat de frunte al perioadei celui de-al Doilea Templu
Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între: a fi amabil, a nu răni oameni şi a-ţi susţine părerile. - O.P.
În timpul războiului, un soldat s-a pierdut de brigada lui. Lupta a fost crâncenă şi din cauza fumului şi focului de armă a inamicului, el s-a pierdut de ceilalţi soldaţi cu care era.
Singur, printre nişte dealuri, auzea cum inamicul vine in direcţia lui. Încercând să se ascundă, a dat mai spre vârful dealului de nişte găuri/peşteri mici în stâncă şi s-a băgat în una din ele. Ferit pentru moment, şi-a dat seama căci inamicul va căuta şi acolo iar el va fi găsit şi omorât.
În timp ce aştepta, s-a rugat "Doamne dacă este voia Ta, păzeşte-mă, dar oricare i-ţi este voia, eu te iubesc şi mă încred in tine. Amin". După ce s-a rugat, s-a întins, în timp ce auzea cum inamicul se apropie. Apoi, s-a gândit in sinea lui "Probabil căci de data asta Dumnezeu nu mă v-a mai ajuta".
Atunci, a observat cum un păianjen începuse să construiască pânza lui la intrarea găuirii/peşterii unde era el. În timp ce auzea inamicul apropiindu-se, păianjenul muncea de zor la pânza lui.
"Ha, s-a gândit el, mie î-mi trebuie acum un zid de piatră să mă ferească şi Domnul mi-a trimis o pânză de păianjen. Desigur ca El are sensul umorului".
De acum, putea să audă clar inamicul foarte aprope căutând din gaura în gaură şi s-a pregătit luând poziţia finală pentru a-l întâmpina.
Spre marea lui mirare, după ce s-a uitat in directia găurii ende era el, soldaţii inamici au trecut mai departe. Atunci şi-a dat seama căci cu pânza de păianjen acoperind intrarea găurii, ea arăta ca şi cum nimeni nu ar fi intrat acolo de mult timp.
"Doamne iartă-mă, s-a rugat tânarul, am uitat căci la Tine pânza unui păianjen poate fi mai tare decât un zid de piatră"
Şi noi trecem prin probleme în viaţă. Când trecem de ele, uitam aceste victorii prin care Dumnezeu a lucrat în viaţa noastră, chiar în cele mai neaşteptate feluri.
Cuvintele marelui conducător Neemia ne reaminteşte şi nouă cum le-a reamintit şi copiilor lui Israel când trebuiau să rezideasca Ierusalimul:
" Dumnezeul Cerurilor ne va da izbânda" (Neemia 2:20)
Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L, câtă vreme este aproape - Isaia 55:6
Un credincios lucra undeva pe un cimp ,un omfoarte bogat sa apropiat de c redincios si a inceput sa-l dojeneasca zicind.....
_Priveste in jurul tau toate cimpurile ce se vad sint ale mele
_Credinciosul sta putin pe ginduri apoi ridica ochii in sus si spune celui bogat priveste cerul intins la nesfirsit .....
tot este al meu
Ma intreb:,,Calc pe urmele lui Hristos?"Adesea trebuie sa-mi schimb directia,sa caut din nou urmele pasilor Lui si sa-I cer ajutorul pentru a merge in directia data de El.
Odata,un om a naufragiat pe o insula mica din Oceanul Pacific.Intr-o zi, un vapor s-a abatut pe acolo si cei de pe nava au fost gata sa-l salveze.Omul a refuzat insa pentru ca nu s-a indurat sa plece fara o maimutica pe care n-o putea lua cu el din cauza regulamentului de pe acel vapor.
Multi oameni sunt naufragiati pe insula eului lor pacatos si tanjesc sa fie eliberati.Hristos vine si se ofera sa-i elibereze,dar ei spun: Prefer sa raman captiv al egoismului meu,strangand la piept animalutul firii,la care nu vreau sa renunt!Cand ne concentram atentia asupra banilor,asupra puterii sau asupra orcarei alte forme de implinire a sinelui,trebuie sa avem foarte clar in minte ca aceste lucruri vor arde.Numai indreptandu-ne atentia catre neprihanirea lui Dumnezeu putem reimprospata imaginea Lui in vietile noastre.-Lester Troyer
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
Identificarea eului . . .
Dumnezeu insusi doreste sa nu ne lipseasca din viata noastra acea masura din Duhul Sfant care sa ne ajute la identificarea firii noastre.
Am ajuns atat de indragostiti de sine incat caracterul nostru s-a deformat impreuna cu trasaturile sale esentiale.
A intervenit necredinta in Dumnezeu si cu ea am inceput aventura cunoasterii, performantele ne-au facut sa ne mandrim consolidand destul de mult iubirea de sine.
Vreau sa spun ca intreaga viata ne straduim sa ne ascundem defectele pentru ca ne este greu sa ne despartim de ele, sa ne pocaim.
Incercam din rasputeri sa ne proiectam in mod public o imagine a ceea ce ne-am dori sa fim, dect ceea ce suntem de fapt.
Atunci cand acest lucru devine un ideal, o tinta, vom gresi amarnic, caci fatarnicia va fi cea care ne va ascunde defectele, cosmetizand totul ca ele sa nu fie cunoscute de cei din jur.
Uram si dusmanim pe oricine, prieten sau frate, care ni le arata, crezand ca ne trateaza cu rautate, socotim ca ne rapeste cinstea pe care ne-o dau unii.
Suntem dispusi sa ne indepartam de fapt de adevaratii prieteni care ne spun adevarul, lasand loc lingusitorilor care ne vor ajuta sa ne mintim pe noi insine pentru a nu ne vedea chipul autentic, ajutandu-ne sa ne punem o masca publica, sa ne gandim mai mult la reputatie decat la constiinta noastra, aceea de a ajunge la desavarsiarea spirituala prin Hristos.
Stiti ce este iubirea de sine?
O piesa de teatru, in care actorii se ascund cu abilitate dupa masti pentru a insela spectatorii.
Dumnezeu insa nu va mantui sau condamna o imagine inreala, nici o masca, ci o realitate si aceea este viata noastra pe care o traim.
S.S.
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
Mai toţi ne-am obişnuit aşa de mult cu telefoanele mobile încât dacă ele ne-ar lipsi, ne-ar fi foarte greu, şi aici mă refer mai ales la generaţia mai tânără .
Şi dacă tot punem atât de mare bază pe telefonul mobil, hai să vedem ce ar fi dacă am trata Biblia noastră la fel ca şi telefonul mobil.
Am putea purta Biblia tot timpul în genţile sau buzunarele noastre?
Ne-am întoarce ca sa ne luam Biblia dacă cumva am uitat-o?
Am deschide şi închide (răsfoi) Biblia de câteva ori pe zi?
Ce ar fi dacă am folosi Biblia să primim mesaje din textul ei?
Ce ar fi dacă am trata Biblia ca ceva fără de care nu putem trăi?
Am oferi Biblia ca un cadou copiilor noştri?
Dar dacă am folosi Biblia când călătorim?
Ce ar fi să folosim Biblia în caz de urgenţe?
Am face totul ca să obţinem ultima versiune/de calitate a Bibliei?
Toate aceste întrebări, nu te fac ele să te gândeşti şi să te întrebi "Oare pe unde mi-e Biblia"?
Ahh, şi încă un lucru. O altă diferenţă faţă de celularele noastre, este că nu trebuie să ne mai îngrijoram de nici o deconectare (a Bibliei) - Dumnezeu ţi-a plătit pentru totdeauna abonamentul/factura.
(autor necunoscut - material preluat de pe un site creştin şi tradus în româneşte)
Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L, câtă vreme este aproape - Isaia 55:6
Deconectat
RE: Povestioare mici- invataturi mari
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
9571. Postat la 20/03/2011 18:30 - 5202z10h43m
Povesteste un pastor adventist:
Am fost invitat de un pastor penticostal la o inaugurare. Inainte de eveniment ne-am retras pentru o rugaciune. N-am apucat sa incep , cand dupa obiceiul lor, mi-au pus mainile pe cap si au inceput sa se roage toti odata. Mainile lor apasau pe crestetul meu, rugaciunea se lungea. Am devenit agitat si nervos, cand s-au abatut de la subiect amintind de un frate, X, ca-si parasise nevasta. Ce-avea inaugurarea, cu omul care-si parasea sotia? Ma-ntrebam? In sfarsit s-au terminat toate si m-am urcat in masina sa plec cat mai departe de un eveniment care nu-si gasea locul in inima mea. Nu merg mult si un om foarte agitat imi face cu mana. Il iau in masina si din vorba-n vorba imi spune ca-l cheama X. Franez, si intorc masina spre disperarea lui care nu intelegea ce fac. Ii explic pe scurt ca-l duc acasa la sotie. Era total bulversat cand am oprit in fata casei sale. Pe usa a iesit sotia plansa, vesela, razand si strigand : te-ai intors, te-ai intors! Multumesc Doamne, multumesc Doamne!.
Dragostea Domnului
Se spune ca, odata, un om mergea printr-un desert. Nu mai putea de oboseala; nu mancase nimic de mai multe zile, apa nu mai avea, iar soarele puternic il topea cu razele sale de foc. In afara de intinderea nesfirsita de nisip dogoritor, nu se vedea decit urmele omului, urmele pasilor sai.
Deodata insa, omul a observat ca alaturi de el au aparut si alte urme, ca si cind mai era cineva, o persoana ce mergea o data cu ea si ale carei urme le putea vedea alaturi de ale sale. Speriat, a strigat:
-De ce sunt patru urme pe nisip, cind eu sunt singur? Cine esti si de ce nu te vad?
Dar o voce i-a raspuns:
-Sunt Dumnezeu! Nu esti singur, fiindca Eu merg alaturi de tine. Astfel, vei fi ocrotit de orice rau si vei ajunge cu bine la capat!
Omul a cazut in genunchi si i-a multumit Domnului ca S-a indurat de el, dupa care si-a continuat drumul, convins ca acum v-a reusi. Si a mers, a mers, pina cind intr-un final a simtit ca nu mai poate face un pas macar. Cazut in genuchi a privit in spate si...ce i-a fost dat sa vada? Pe nisip, nu se vedeau decit urmele pasilor sai.
-Doamne, a spus omul indurerat, de ce m-ai parasit, de ce nu sunt decit doua urme in nisip?
Dar aceeasi voce i-a raspuns cu blindete:
-Pentru ca, pina acum, Eu te-am dus in brate.
Deodata, omul nostru a simtit ceva rece, rece si a deschis ochii. Visase. Toropit de oboseala, incins de lumina soarelui, cazuse in nisip, ajuns la capatul puterilor. Dar, in timpul somnului fusese gasit de o caravana. Citiva negustori il ridicasera si il stropira cu apa. Atunci cind a simtit apa rece pe fata s-a trezit, amintindu-si de visul sau.
-Binecuvintat sa fie Domnul! - a strigat omul. Cum m-ati gasit?
-Am vazut niste urme in nisip, si ne-a, dat seama ca cineva s-a ratacit. Erau int-adevar urmele tale.
-Voi credeti ca urmele mele v-au adus aici? Nu, Dumnezeu, care S-a indurat de suferinta mea, El v-a calauzit pasii spre mine, altfel as fi murit.
Sunt unii oameni care nu vad ca Dumnezeu se ingrijeste de ei. Nu vad ca Domnul, din iubire, cauta mereu sa ii ajute. ei uita de cele sfinte si de Dumnezeu, dar Dumnezeu nu uita niciodata de ei. Ferice de aceia care vad ca toate - sanatatea, puterea de munca, fericirea tin de Dumnezeu si ca doar prin puterea Lui putem fi mantuiti. Ferice de aceia care au mereu incredere in ajutorul Domnului
L. Magdan
Psalmul 84.11. Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.
Doamne al oştirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!
Deconectat
RE: Povestioare mici- invataturi mari
Nica Schirod (detalii numai pentru membrii conectaţi)
10047. Postat la 02/04/2011 21:40 - 5189z8h33m
Shalom - Pace.
Prin prezenta raportez: Am fost mânios pe, SHABAT !!
În anul 1991, după un an de respectat şi sfinţit Şabatul, s-a stabilit o dată în care să se facă licitaţie, la tot inventarul, mobil şi imobil a-l C.A.P-ului din localitate, data stabilită de ei, pica exact într-un Şabat.
De aici a venit bătaia de cap, să mă duc, să nu mă duc; întrebam mai în stânga mai în dreapta, pe mine de fapt mă ineresa strungul, am stat în dubii, ne hotărât, ce voi face, până in ziua licitaţiei,-- era Sâmbăta, din ziua pregătirii, intrasem în sărbătoare aşa cum fac şi astăzi, m-am trezit de dimineaţă şi pe loc am decis; merg la licitaţie, m-am ridicat din pat şii zic lui nevastă-mea, adă-mi hainele să mă îmbrac,... că merg la licitaţie; m-am înbrăcat, şi cu o rană în suflet, am pornit, când am ajuns la uşă, ceva din lăuntrul meu, atât de tare a strigat inimi mele, ce faci, ţii Sâmbăta?,mergi să licitezi strungul?, apoi o să vii să mai ţii in continuare Şabatul?, am stat cu mâna pe clanţa uşii, dar nu am putut-o deschide, am revocat hotărârea veche şi am zis hotărât: NU mă duc, mă întorc, mă aşez pe marginea patului, îi zic lui nevastă-mea, tragem pantalonii, nu mă mai duc, mă culc şi gata.
M-am lungit în pat, dar nu am stat cinci minute şi am revocat din nou hotărârea, pentru că cine-va îmi zicea tot înlăuntrul meu, de când cauţi un strung, ai vrut să îţi faci unul improvizat, acum ai ocazia să îl ai original, doară nu îi un capăt de ţară, dute, dacă ratezi vei regreta toată viaţa, Mam ridicat din pat, mă îmbrac, nevastă-mea mă întreabă ce faci?, ai zis că nu te duci, i-am zis; gura mică eu decid şi gata şi plec, dar iară până la uşă, nu am avut puterea să o deschid, pentru că din nou ca şi prima dată se repeta în mintea mea, din nou schimb decizia, fie ce va fi, nu mă duc.
Din nou zic neveste-mi, trage de pe mine, ea sa cam uitat cu cei albi (ochii) la mine, din nou mă lungesc în pat şi din nou se schimbă dirigintele, intervenţia se face cu şi mai mare insistenţă, cedau pentru a trei-a oară, mă ridic din pat, mă îmbrac din nou nu mai accept nici un alt gând şi zic; fie ce o fi şi gata, dar drumul de la pat şi până la uşă mi sa părut atât de lung şi atât de greu şi, parcă cine-va , ce-va plângea în mine, şi-mi ziceam; dar dacă eu îmi vând dreptul la mântuire pentru un strung, eu nu o să mai pot să vin să Îi spun Domnului că am greşit, îmi va tihni mie să lucrez pe strung, şiind că am călcat porunca cu atâta îverşunare, am stat la uşă şi am făcut această grea judecată, nevastă-mea se uita la mine ce fac, eu am îngălbenit la faţă, mi se făcu-se rău la stomac şi mânios decid din nou!!!
NU MĂ DUC !!! Dar ştiu că toată viaţa voi simţi că Şabatul ma făcut fără strung..
M-am întors, m-am dezbrăcat şi mânios, toată ziua nu s-a mai înţeles nimeni cu mine.
S-a făcut licitaţia, s-a vîndut absolut tot, au licitat cu ură şi duşmănie şi au urcat preţurile de trei, patru ori, a început duşmănia chiar şi între fraţi de corp.
Şi gata cu toată frământerea satului despre licitaţie, eu nici nu îmi permiteam să întreb, cine a cumpărat strungul meu şi cu ce preţ.
Au trecut două săptămâni de la licitaţie şi, vine un om din localitatea mea - Pesac, să îi lucrez ceva legat de mecanică şi din vorbă în vorbă, îmi zice:
Uica Nică, de ce nu vrei să cumperi dumneata strungul de la colectiv?, că numai strungul a rămas ne vândut şi astăzi au spart uşa la el şi să nu îl descomplecteze, omul acela era cumnatul contabilei care a făcut licitaţia, am tresărit, l-am întrebat de câte-va ori dacă îşi bate joc de mine, s-a jurat că aşa-i cum zice el, era seara şi a zis; hai să mergem acum la cumnata mea şi apoi vom termina lucru, nu am mai stat pe gânduri, am plecat, a strigat-o pe cumnata lui, a ieşit afară, (noi de fapt ne cunoşteam destul de bine, că eu am lucrat peste zece ani mecanic la colectiv) când nea văzut a întrebat, cu ce poate să ne fie de folos, cumnatul ia zis; uica Nică ar vrea să cumpere strungul, ea s-a bucurat atât de tare că scapă de el, că acuma au început să distrugă atelierul, ca să fure ţigla de acoperit, lemnul şi chiar cărămida din pereţi şi azi au început şi la strung, şi a zis; uica Nică mâine dimineaţi pe la opt, să vii pregătit cu ce să îl iei şi apoi vom face actele şi îl vei plăti.
De abia am aşteptat să vină dimineaţa, am făcut aşa cum a zis contabila, am adus strungul acasă, după aceia am mers să îl plătesc, am plătit numai două mii de lei peste preţul de strigare, strungul l-am lăsat până primăvara în faţa porţei (la poartă), învelit în folie de plastic să nu îl ploaie, cei ce treceau pe stradă întrebau, ce are Nică acolo, se zicea; strungul de la colectiv, cum de la cumpărat, când la cumpărat, că la licitaţie nu a fost.
Un vecin a întrebat, cînd ai cumpărat strungul, am vrut să îl cumpăr eu, dar la licitaţie nu am auzit să se fi făcut strigare la el, eu am doi copii, şi aş fi dat ori cât pe el, eu auzind ce s-a întâmplat la licitaţie, uitându-ma la strung şi auzind ce ziceau strungarii din sat, au început să zică ,,, că Nică a făcut învârteli de a ajuns strungul la el.
Concluzii: Eu nu am avut bani atât cât am dat, şi aşa am împrumutat 150 de dolari, dacă aş fi mers eu nu mai ajungeam nici cum să-l cumpăr.
Şi acum îmi cer scuze Domnului Şabatului, pentru că am fost atât de mânios atunci, că de fapt, Şabatul mia adus numai BINECUVÂNTĂRI.
Mărturisesc că am plâns scriind aceste rânduri.
Şalom - Pace şi pe curând.
- Dacă nu putem să fim buni, să încercăm să fim măcar politicoşi. (Nicolaie Steinhardt)
- Dacă nu putem să fim buni, degeaba încercăm să fim politicoşi.- Nica Schirod!
eiiii fr. Nica inca o poveste adevarata sora LUCIA aca ai ocazia sa stai cu mosu Nica fata in fata nu-ti mai vine sa pleci de la el ,asa ne-am bucurat in sabatul cea trecut la dansul acasa ....
Ma gandesc, sora Aurelia, cand voi ajunge in tara sa-l vizitez pe BUNICU NICA(daca va voi-I Domnul), vezi...deja ma auto-invit, pana atunci asteptam povesti.
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
Un rabin batran, pe numele sau Aizic, fiul lui Iekel, care locuia la Cracovia, a visat odata ca trebuia neaparat sa mearga la Praga. Acolo, sub podul cel mare care duce la palatul regelui, avea sa gaseasca o comoara.
Rabinul n-a crezut in vis si a incercat sa si-l stearga din minte. Visul insa s-a tinut scai de el, iar rabinul s-a hotarat in cele din urma sa-i asculte chemarea. Podul de la Praga era pazit cu strasnicie, zi si noapte, de ostasi inarmati, asa ca rabinul n-a indraznit sa porneasca in cautarea comorii. Dar cum se afla mai tot timpul in preajma podului, a fost luat la ochi de un capitan care l-a intrebat cu asprime ce cauta acolo.
Cu destula naivitate, rabinul i-a povestit capitanului ce-l adusese la Praga, adica visul care nu-i dadea pace. Ofiterul a izbucnit in ras, dand capul pe spate si luandu-l pe rabin peste picior.
- Un vis! a strigat el. Atata osteneala pentru un vis?
- Da, a spus rabinul, un vis.
- Si daca ti-as spune, a continuat capitanul razand cu pofta, ca am avut si eu un vis?
- Ce fel de vis?
- Se facea ca ma chema cineva la Cracovia si-mi spunea ca voi gasi o comoara nepretuita in casa unui rabin!
- In casa unui rabin, zici?
- Da, unul Aizic. Comoara era ascunsa langa soba.
- Aizic, fiul lui Iekel?
- Il cunosti? a intrebat capitanul.
Rabinul n-a raspuns. O si luase din loc, grabindu-se sa ajunga la Cracovia.
Daca a gasit ori nu comoara langa soba sau daca a scotocit degeaba, asta ramane in grija cititorului.Oare comara aceea din visul sarmanului rabin nu era in inima lui ?
Intrebarea imi apartine , povestea nu , am cules-o ... dar cu privire la povestioara fratelui Nica putem invata toti din ea.Stiu si cred din toata inima că in casa fratelui Nică este o mare binecuvantare si in inima lui.Rabin inseamna invatator,insa marele nostru invatator este Yeshua.
Următoarea povestire ar trebui să ne mişte inima şi să realizăm cu adevărat ce ar trebui să facem cu viaţa noastră pe care am primit-o, şi cu statutul nostru de creştini şi cu talanţi care ne-au fost daţi să îi folosim acum când suntem aici pe pământ, indiferent de circumstanţele în care ne aflăm cuvintele noastre pot ajuta la schimbarea unor vieţi.
Teo si Poliţistul
Ce încet trece timpul , gândi portarul unui spital mare şi privi spre ceas. E ora trei dimineaţa. Ca să-i treacă timpul mai uşor, luă o carte să citească, dar deodată cineva sună. Se ridică repede pentru a deschide poarta mare de fier. Mai mulţi poliţişti purtau pe o targă un coleg de-al lor, care suferise arsuri grave la stingerea unui incendiu.
Poliţistul a fost dus în sala de operaţii, iar medicull a tratat cu prudenţă rănile cauzate de arsură.Mai tarziu, rănitul a fost dus într-un salon mare, în care mai era un pat liber. Deoarece era epidemie de gripă şi spitalul era foarte aglomerat, în acel salon erau şi copii. Lângă patul în care a fost aşezat poliţistul, dormea un băiat de aproximativ şapte ani. Când s-a trezit, copilul a observat că patul de lângă el era ocupat.
- Cine este acesta? O întrebă în şoaptă pe sora medicală , care venise sa-i măsoare temperatura.
- Cine este acesta? Un poliţst, aşa că ai grijă să fii cuminte, altfel,zise ea.
Când băiatul auzi căa vecinul de pat este un poliţst, se sperie puţin. Sfios, privi spre omul de temut şi întrebă încet:
- Este un poliţist adevărat?
- Da, desigur,unul adevărat; dar foarte bolnav. De aceea trebuie să stai liniştit ş să nu vorbeşti.
Micuţul privi încă odată spre bolnav, apoi se întinse în pat şi statu în linişte. Nu era chiar aşa de plăcut lânga un poliţist! Mai bine ar fi stat în alt pat!
Puţin mai târziu intră în salon medicul, care merse direct la patul poliţistului şi-i luă pulsul. Dupa această atingere, rănitul îsi deschise ochii şi privi în jur. Încetul cu încetul îşi aminti de cele întâmplate.
- Cât va trebui să rămân aici, domnule doctor?a fost prima întrebare.
- Depinde de împrejurări, dar totuşi va trebui să rămâneţi câteva săptămâni. Dar fiţi mulţumit că mai sunteţi în viaţă!
- Hm, mulţumit! Mulţumit?
A încercat să zâmbească, dar inima i-a fost cuprinsă de amărăiune şi supărare, auzind că trebuie să stea aşa de mult în spital. Începu să se rasucească în pat. Când îşi întoarse capul, privi în nişte ochi pe jumătate curioşi, pe jumătate înfricoşaţi. Erau ochi de copil, care întrebă pe un ton şoptit:
- Vă merge mai bine, domnule poliţist?
- Mai bine? Nu Dar cine eşti tu? Cum te cheamă?
- Eu mă numesc Teodor, dar toţi îmi spun Teo şi sunt de mult timp aici. Nu pot merge. Picioarele îmi sunt paralizate şi mă dor tare, dar voi sta liniştit, pentru că sora medicală mi-a spus că dumneavoastră sunteţi poliţitst.
În ciuda durerilor, poliţistul nu a putut să-şi ascundă zâmbetul. Aceasta l-a încurajat pe micuţ, căci un poliţist care poate să râda, nu este, cu siguranţă , un om rău. A început să discute cu vecinul său, până când a venit sora medicală şi a întrerupt discuţia.
Poliţistul şi-a urmat iaraşi firul gândurilor sale. Trebuia, într-adevăr, să stea aici întins mai multe săptămâni?
Spre seară auzi din nou glasul micuţului. Băiatul vorbea încet cu sora medicală, dar poliţistul putea înţelege tot.
- Am vorbit cu el, şopti Teo, dar cred că nu se roagă. Probabil are dureri mari şi nu se poate ruga. Când mă dor tare picioarele, nici eu nu pot să mă rog şi plâng deseori. Poate este în aceeaşi situaţie ca mine. Dar poliţistul nu plânge, nu-i aşa?
- Şi eu cred, Teo, sărmanul om are dureri mari şi suferă foarte mult. Are multe arsuri.
- Ştiţi ceva? De acum încolo nu o să mă rog numai pentru mine, ci şi pentru poliţist, până când se va face sănătos şi se va putea ruga el însuşi. Cred că acest lucru Îi va plăcea Domnului Isus, pentru ca El ştie cât de bolnav este omul;nu-i aşa?
- Cred că da, Teo şi Dar a fost întreruptă, fiind chemată de un alt pacient. Teo privi încă odată la prietenul său, apoi închise ochii, împreună mâinile şi se rugă încet, dar totuşi destul de tare ca poliţistul să poată înţelege
Mântuitorule, astăzi trebuie să mă rog de două ori: odată pentru mine şi odată pentru poliţist. Scump Mântuitor, ocroteşte, Te rog,oiţa Ta Teo tăcu o clipă şi căzu pe gânduri. El nu este oiţă, şopti ca pentru sine, pentru că este mult mai mare şi mai batrân. Ce trebuie oare să spun? Poate oaie?
Începu din nou: Scump Mântuitor, ocroteşte, Te rog, oaia Ta în această noapte până dimineaţă şi veghează asupra sa. Rămâi cu el! Amin!
Câteva clipe mai târziu, capul cu părul blond stătea adâncit în pernă micuţul adormise. Poliţistul care auzise totul, nu putea să adoarmă.Avea dureri.Dar mai mult îl preocupa rugăciunea scurtă pe care micuţul băiat o adresase Bunului Păstor.Oare va fi ascultată această rugăciune.Imposibil!Pentru el Dumnezeu se afla la o mare depărtare.Dar copilul s-a rugat: Rămâi cu el!r1;Va fi posibil acest lucru?Dorea el ca Dumnezeu de care se depărtase pentru a merge pe căi proprii, să-i fie aproape.Teo a vorbit despre Păstorul Cel Bun şi oaia Sa.Dar aceasta era o greşeală.Eu nu sunt oaia Bunului Păstor, recunoscu el.Oare ce-am învăţat cu mulţi ani în urmă la şcoala duminicală?Oile Mele ascultă Glasul Meu şi Mă urmează. Ah, eu n-am urmat acest glas!
Un poliţist nu plânge niciodată. A spus micuţul băiat.Ce mirat ar fi fost, dacă s-ar fi uitat la vecinul său.Lacrimi mari se rostogoleau pe faţa omului puternic.Anton Herlea, aşa se numea poliţistul, plângea pentru prima dată pentru îndepărtarea sa faţă de Dumnezeu şi pentru viaţa sa pierdută.Lacrimile îi aduceau puţină uşurare.În acel moment Păstorul Cel Bun nu i se mai părea aşa departe.Spunând cuvintele Doamne Isuse, rămâi cu mine! poliţistul adormi în sfârşit. Câteva zile mai târziu când se simţi ceva mai bine, ceru o Biblie.Începu să citească din ea , dar nu primi nici o mângâiere.Dimpotrivă.Povara păcatelor îl apăsa tot mai mult şi înăuntrul său era întuneric.Dacă ar fi putut să-şi verse durerea inimii în faţa cuiva! Ceea ce îl înviora erau clipele când povestea cu Teo.Teo se ruga în fiecare seară pentru prietenul său, fiindcă nu observase că acesta să se roage.De câte ori îl auzea pe micuţ că se roagă Păstorului Cel Bun pentru oaia Sa, poliţistul se întrista tot mai mult.El nu era oaia acestui Păstor Bun! Într-o după masă poliţistul citi din nou în Biblie şi ajunse la versetul din Isaia 53: Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor.(Isaia 53.6)
Poliţistul se gândi mult la acest verset.Deodată recunoscu Da, şi eu aparţin de aceste oi care merg pe drumul propriu, care sunt pierdute!
Când seara Teo i-a urat ca de obicei noapte bună vecinului său, poliţistul l-a rugat:
- Teo, roagă-te în seara aceasta în mod deosebit pentru mine!Teo împreună mâinile, cum făcea mereu, şi se rugă Doamne Isuse, te rog să fii alături de oaia Ta în noaptea aceastaşi să veghezi asupra ei!Amin!
- Noapte buna domnule poliţist, mai spuse el.Sunt aşa de obosit.
Fiecare zi care care trecea arăta tot mai clar că zilele micuţului Teo erau numărate.Din zi în zi devenea tot mai slab.Cea mai mare parte a timpului dormita.Poliţistul Herlea putea să se scoale şi făcea progrese.Dar nu numai starea sa corporală făcea progrese, ci şi a sufletului său.Lumina apărută în viaţa sa se citea pe faţa lui. Duhul Lui Dumnezeu îi arătase că Domnul Isus a murit pentru el.Acum, Dumnezeu îi era aproape.Şi cât de mult se bucura că are păcatele iertate şi este împăcat cu El.
-Unde este domnul poliţist?întrebă Teo într-o seară.El văzu patul vecinului gol;dar poliţistul stătea de vorbă cu sora medicală.
-Este adevărat că micuţul meu drag mai are de trăit cel mult două zile? întrebă el îngrijorat.
Când auzi că Teo îl strigă, alergă spre patul lui şi se aplecă peste micuţ.
-Oh, aş dori mult să staţi lângă mine şi să mă ţineţi de mână până vine Domnul Isus să mă ducă acasă. Domnul Herlea simţi cum i se opreşte respiraţia la auzul acestor cuvinte.Îi datora aşa de mult lui Teo, încât la început nu putu spune niciun cuvânt. Ah, picioarele mă dor foarte tare, dar la şcoala am cântat deseori:
După aceste zile
voi fi acasă,
în braţele Păstorului.
Amin, da, fericirea mea este mare!
-Sora medicală mi-a spus că Mântuitorul va veni curând pentru a mă duce acasă.
Poliţistul Herlea nu şi-a mai putut stăpâni lacrimile.
-De ce plângeţi, domnule poliţist?Vă pare rău că voi pleca?
Deoarece nu primi nici un răspuns, Teo continuă:
-Doriţi să veniţi şi dumneavoastră cu mine?Atunci Îi voi spune Domnului Isus când Îl voi vedea.
-Da, Teo, spune-I că şi eu doresc să merg.
Micuţul împreună mâinile şi şopti Doamne Isuse, domnul poliţist vrea să vină şi el la Tine .Apoi căpşorul blond căzu obosit pe pernă.Respira greu.Deodată îşi deschise ochii, îl privi pe prietenul său şi zise:
Păstor credincios-oiţa Ta vine la Tine-dar şi oaia-poliţistul-vrea-să vină la Tine.
Un ultim oftat şi sufletul lui Teo a fost acolo unde nu mai există suferinţă, lacrimi, unde totul este strălucitor şi plin de bucurie.Păstorul Cel Bun Şi-a luat oiţa, dar mai înainte S-a folosit de ea, ca să arate unui păcătos pierdut drumul spre mântuire.
Pe obrajii acelui bărbat se prelingeau lacrimi mari, dar nu-i era ruşine.Micuţul său prieten drag, care a plecat de la el, i-a arătat drumul spre cer.
Psalmul 84.11. Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.
Doamne al oştirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!
Un misionar care trăise în China timp de mai mulţi ani şi un cântăreţ care stătuse acolo doar două săptămâni se întorceau în Statele Unite pe bordul aceleiaşi nave. Când acostara la New York, misionarul văzu că pe ţărm o mare mulţime de admiratori îl aştepta pe cântăreţ.
- Doamne, nu pot înţelege, murmura misionarul nostru. Eu am dedicat Chinei patruzeci şi doi de ani din viaţa mea, în vreme ce el a stat acolo abia două săptămâni şi iată că aici sunt mii de persoane venite să-i ureze lui bun sosit acasă, câtă vreme pentru mine nu a venit nimeni.
Domnul îi răspunse însă:
- Fiul meu, tu încă nu ai ajuns acasă.
(Scrisă de Bruno Ferrero)
..Să nu uităm căci şederea noastră aici, în acestă viaţă, este una temporară iar noi nu am ajuns încă "acasă". Iată unde este casa noastră:
Ioan 14:2-3
2. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.
3. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.
Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L, câtă vreme este aproape - Isaia 55:6
Intr-un oras, intr-o noapte geroasa, tocmai se starnise un viscol. Un baietel vindea ziare la coltul strazii, iar oamenii treceau cand si cand Baietelului ii era atat de frig incat nici nu mai incerca sa mai vanda ziare.
S-a dus la un politist si l-a intrebat: Domnule, stiti cumva din greseala un loc calduros unde ar putea dormi un baiat sarac in noaptea asta? Vedeti dumneavoastra, eu dorm ghemuit intr-un colt, mai jos, pe alee, si e ingrozitor de frig acolo in noaptea asta. Mi-ar prinde bine un loc caldut unde sa stau. Politistul s-a uitat la baiat si i-a raspuns: Du-te pe strada asta la vale si vei ajunge la o casa alba mare. Cand ajungi acolo, sa bati la usa si cand iti va deschide sa spui doar Ioan 3 cu 16 si te vor lasa sa intri.
Si asa a si facut. A urcat treptele, a batut la usa si dupa cateva clipe i-a deschis o doamna. Baiatul s-a uitat la ea si a zis: Ioan 3 cu 16. Femeia i-a zis: Intra, fiule. L-a luat inauntru si i-a aratat un leagan in fata unui semineu pe care sa se aseze si a plecat. Baiatul a stat acolo un timp, gandindu-se: Ioan 3 cu 16 nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta incalzeste un baiat inghetat.
Putin mai tarziu ea s-a intors si l-a intrebat: Iti este foame?. El a raspuns: Ei bine, doar un pic. Nu am mancat de cateva zile si cred ca as putea da gata un pic de mancare. Femeia l-a dus in bucatarie si l-a invitat sa se aseze la o masa plina cu bucate. A mancat si iar a mancat pana ce nu a mai putut. Apoi s-a gandit: Ioan 3 cu 16 nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta satura un baiat infometat.
Apoi l-a chemat sus intr-o baie unde se afla o cada imensa plina cu apa calda si a stat acolo ca sa se inmoaie putin. Dupa ce s-a spalat, s-a gandit: Ioan 3 cu 16 nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta curata un baiat murdar.Baiatul nu mai facuse niciodata o baie cu adevarat. Singura baie pe care a facut-o vreodata a fost cand statea langa un hidrant care era deschis.
Femeia l-a luat apoi si l-a dus intr-un dormitor, l-a infasurat cu un cearsaf, l-a pus pe un pat, l-a invelit cu o patura pana la gat, l-a saruta de noapte buna si a stins lumina. In timp ce statea in intuneric si privea afara pe fereastra cum ningea in acea noapte geroasa, s-a gandit: Ioan 3 cu 16 nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta odihneste un baiat frant de oboseala.r1;
Dimineata, femeia a venit sus si l-a luat din nou in bucatarie, la acea masa plina de bucate. Dupa ce a mancat, ea l-a luat din nou si l-a asezat in acel leagan, in fata semineului si a luat o Biblie. S-a asezat in fata lui, uitandu-se la fata lui inocenta: Intelegi tu ce inseamna Ioan 3 cu 16? l-a intrebat ea gentil.
El a raspuns:Nu, doamna, nu inteleg. Am auzit prima oara cuvintele acestea aseara, cand politistul mi-a zis sa le folosesc. Ea a deschis Biblia la Ioan 3 cu 16 si a inceput sa-i vorbeasca despre Isus. Chiar acolo, in fata acelui semineu, baiatul si-a predat inima lui Isus. Stand acolo, s-a gandit: Ioan 3 cu 16 nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta salveaza un baiat pierdut.
Stii tu, trebuie sa marturisesc ca nici eu nu inteleg cum Dumnezeu a fost atat de binevoitor sa-L trimita pe Isus, Fiul Sau, sa moara pentru mine si Isus sa fie de acord sa faca un asemenea lucru. Nu inteleg agonia Tatalui si a ingerilor din ceruri in timp ce-L priveau pe Isus suferind si murind. Nu inteleg dragostea-I fierbinte pentru MINE ce L-a tinut pe Isus pe cruce pana la sfarsit. Nu inteleg dar cu siguranta face ca viata sa merite traita.
Ioan 3:16Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat
pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa
nu piara, ci sa aiba viata vesnica.
Psalmul 84.11. Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.
Doamne al oştirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
12419. Postat la 02/07/2011 19:47 - 5098z10h26m
Un piţigoi se chinuia să scoată din pământ o râmă. Se apropie de el o cioară şi-i zice:
- Nu te mai chinui. Dacă vrei, eu îţi aduc în fiecare zi câte o râmă, iar tu în schimb îmi dai o pană.
Piţigoiul se gândeşte, se gândeşte şi i se pare bună afacerea.
- Bine , sunt de acord.
Şi uite aşa piţigoiul avea zilnic câte o râmă, fără nici un efort.
Dar într-o zi, cioara nu a mai venit. I se făcu foame şi îşi întinse aripile să zboare ca să-şi caute singur râma. Dar , vai, nu putu să zboare. Nu mai avea pene.
Satana nu-i negustor prost. El nu cere decât o pană.
sora LUCIA aca ai ocazia sa stai cu mosu Nica fata in fata nu-ti mai vine sa pleci de la el ,asa ne-am bucurat in sabatul cea trecut la dansul acasa 
....