Într-o dimineață de duminică, un ciobănaș î-și vedea de oile lui, când auzi clopotele bisericii din sat. Oamenii veneau din diferite părți să meargă la biserică, unii trecând chiar prin pășunea unde era el cu oile. Atunci ciobănașul se gândi la situația lui și î-și spuse "Aș dori și eu să comunic cu Dumnezeu, dar ce aș putea să-i spun?" - pentru că nu știa nici o rugăciune.
Totuși, aplecânduse pe genunchi, a început să recite alfabetul. Pe când repeta această rugăciune de mai multe ori, un om care tocmai trecea prin apropiere, l-a vazut îngenunchiat, mâinile puse împreună, ochii închiși și a auzit băiatul repetând alfabetul.
L-a întrerupt pe băiat întrebându-l "Ce faci, baiețele?" Băiatul i-a răspuns, "mă rugam domnule." Omul a rămas surprins și i-a spus, "dar de ce reciți alfabetul?" Băiatul îi explică "nu știu nici o rugăciune domnule . Dar vreau ca Dumnezeu să se îngrijească de mine și să mă ajute și eu să mă îngrijesc de aceste oi. Și m-am gândit că dacă îi voi spune tot ceea ce știu, El poate să pună literele împreună în cuvinte, să știe tot ce am nevoie și ce ar trebui să-i spun!"
Omul zâmbind îi spune "Binecuvântă să-ți fie inima, Dumnezeu va face întocmai !" Apoi, și-a continuat drumul la biserică convins că a auzit deja cea mai frumoasă predică ce-o putea auzi în ziua aceea.
Și noi, dacă am gândi ca cei micuți, și l-am lăsa pe Dumnezeu să pună împreună literele, pentru nevoile noastre și ce să spunem, lucrurile ar merge, probabil mult mai bine decât le planificăm noi!
Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemați-L, câtă vreme este aproape - Isaia 55:6
Intr-o seara, un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da in interiorul fiecarei persoane, intre ceea ce vrea si ceea ce stie ca se cuvine.
Si ii spunea asa:
Exista in fiecare dintre noi doi lupi.
Lupul Negru. El este furia, gelozia, invidia, tristetea, regretele, aroganta, cupiditatea, vinovatia, inferioritatea, minciuna, orgoliul, superioritatea si egocentrismul
Lupul Alb. El este bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, adevarul si compasiunea.
Dupa o clipa de gandire nepotelul il intreaba:
Bunicule si care lup castiga?
La care batranul ii raspunde simplu:
Cel pe care il hranesti
Psalmul 84.11. Căci Domnul Dumnezeu este un soare și un scut, Domnul dă îndurare și slavă, și nu lipsește de nici un bine pe cei ce duc o viață fără prihană.
Doamne al oștirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!
Cineva a vizitat o vila pe malurile lacului Como. Dupa ce gradinarul l-a condus prin mijlocul unei proprietati minunate, a intrebat
- De cat timp sunteti aici ?
- De douazeci si cinci de ani.
- Si de cate ori a venit proprietarul ?
- De patru ori.
- Cand a venit ultima data?
- Sunt doisprezece ani de atunci.
- Presupun ca va scrie.
- Nu, niciodata.
- Dar de la cine primiti dispozitiile?
- De la aministrator,care locuieste la milano.
- Vine deseori?
- Niciodata.
- Dar cine vine sa va controleze activitatea?
- Nimeni.
- Si totusi intretineti aceasta gradina cu atata grija, incat s-ar crede ca-l asteptati pe proprietar maine.
- Maine? nu, domnule, astazi!
Ce bine ar fi sa ne asemanam cu gradinarul care-si asteapta stapanul astazi si lucra de acest gand maret! Tot astfel sa-L asteptam si noi pe Stapanul si Mantuitorul nostru!
Apocalipsa 22:12 Iată, Eu vin curând; și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.
Psalmul 84.11. Căci Domnul Dumnezeu este un soare și un scut, Domnul dă îndurare și slavă, și nu lipsește de nici un bine pe cei ce duc o viață fără prihană.
Doamne al oștirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
12907. Postat la 30/07/2011 19:53 - 5026z4h23m
Pe încercate.
O broască, dacă o arunci într-un vas cu apă fierbinte, sare imediat afară.
Dacă pui un vas cu apă rece, cu o broască în el, pe foc, ea nu sare. Chiar dacă apa se înfierbântă, ea stă acolo și moare.
Așa e și cu păcatul. Dacă e fierbinte, imediat te ferești și fugi de el. Dar dacă te simți bine, rămâi, și cu trecerea timpului nu mai simți fierbințeala, rămâi în el, aducându-ți moartea.
O rețetă perfectă pentru hrana sufletului și înțelegere frățească.
Se iau douăsprezece luni, se curăță bine de amărăciune, stress, mândrie, invidie, egoism, formalism și frică. Se împarte fiecare luna în 28-31 de zile, pentru ca provizia să ajungă exact un an. Se cântărește munca și liniștea, adăugându-se chibzuința și harul. Se cerne cu abilitate, iubire și voință, înțelepciune, îngăduință, frecându-se cu sinceritate, tandrețe, grație și alint. Se unește răbdarea cu bunavoința, muzica si buna dispozitie. Se împăturește cu înțelegere și speranță, se pudrează cu sacrificii, se presară dăruire și receptivitate. Se acoperă cu amabilitate, gingășie și mult bun simț. Se îndulcește cu multă toleranță, optimism, veselie și umor. Se aromeaza cu blândețe, bunătate, concesii și acuratețe sufletească. Tapetată cu afectivitate și prețuire, se coace la căldura inimii, cu dragoste din belșug. Se flambează cu puritate, stimă și respect. Preparatul se servește zilnic, cu buchete de fericire, ornat cu surprize, învelit în înviorătoarea și inepuizabila credință în Dumnezeu! Poftă bună!
(preluată de pe un alt site)
Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemați-L, câtă vreme este aproape - Isaia 55:6
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
13056. Postat la 07/08/2011 07:26 - 5018z16h49m
Un zâmbet,
Un băiețel, auzind mereu la biserica despre Dumnezeu și bunătatea Lui, într-o dimineața, se hotărî să plece în căutarea Lui. Gândindu-se că drumul va fi lung, a pus într-un rucsac, câteva dulciuri și sticluțe cu apă și porni la drum. La un moment dat , obosit, intră pe aleile unui parc și se așeză pe o bancă. Luă din rucsac o bombonică și privi în jur. Pe o bancă alăturată ședea un bătrănel care-l fixa cu privirea. Imediat s-a dus lângă el, și-i oferi și lui o bombonică. A primit ca drept mulțumire un zâmbet atât de frumos, încât așa ceva nu mai văzuse. Copilul îi răspunsese și el tot cu-un zâmbet în care a pus toată dragostea lui de copilaș. S-au terminat și bomboanele și apa servite când de unul când de altul, și de fiecare dată zâmbetul era din ce în ce mai frumos. Se însera și s-au despărți ducându-se fiecare acasă. Mama când l-a văzut pe băiețel radiind de bucurie, îl întrebă cum și-a petrecut ziua, și de ce e atât de fericit?.
- Mamă să știi că azi m-am întâlnit cu Dumnezeu. Era în vârstă, era frumos și avea un zâmbet extraordinar de frumos.
Bătrânul când a ajuns acasă, feciorul l-a întrebat de ce e atât de fericit?
- Dragul meu , azi mi s-a întâmplat ceva deosebit. L-am întâlnit pe Dumnezeu. M-a servit cu bomboane și apă. Nu știam că e atât de tânăr!
Orice gest cât de mic făcut semenului nostru, este un dar de la Dumnezeu.
Oridecâte ori ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.
Intr-o seara, un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da in interiorul fiecarei persoane, intre ceea ce vrea si ceea ce stie ca se cuvine.
Si ii spunea asa:
Exista in fiecare dintre noi doi lupi.
Lupul Negru. El este furia, gelozia, invidia, tristetea, regretele, aroganta, cupiditatea, vinovatia, inferioritatea, minciuna, orgoliul, superioritatea si egocentrismul..
Lupul Alb. El este bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, adevarul si compasiunea.
Dupa o clipa de gandire nepotelul il intreaba:
Bunicule si care lup castiga?
La care batranul ii raspunde simplu:
Cel pe care il hranesti
Psalmul 84.11. Căci Domnul Dumnezeu este un soare și un scut, Domnul dă îndurare și slavă, și nu lipsește de nici un bine pe cei ce duc o viață fără prihană.
Doamne al oștirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!
O femeie tare necajita avand in grija pe sotul ei grav bolnav si inca cativa copii iar ea era singura sursa de venit pentru familia ei.
Intr-o dupa-amiaza, femeia foarte suparata ca nu are ce sa puna familiei pe masa se hotaraste sa mearga la magazinul de langa bloc sa ceara ceva de mancare pe datorie, pana la salariu.
Intra in magazin iar acolo era un client care se tot uita prin magazin la mezeluri
Femeia intrazni si ii spuse vanzatorului:
- Buna ziua domnule, am si eu o rugaminte la dumneavoastra daca sunteti amabil. zise femeia.
- Buna ziua, spune-ti va rog? spuse vanzatorul..
- Imi puteti da si mie cateva alimente pe datorie pentru cateva zile, va rog? spuse femeia cu retinere
Iar vanzatorul deodata se inchise la fata si ii spuse :
- Iesi afara din magazinul meu ,aici nu este loc pentru oameni ca tine.
- Domnule, sotul meu este grav bolnav, am si copii, sunt disperata ca nu am ce sa le dau sa manance, va rog frumos, doar pana la salariu. spuse femeia cu vocea tremuranda
Vanzatorul se rasti si mai tare la femeie si ii spuse:
- Iesi afara, nu pricepi? Iesi odata!
Femeia, mai facu o ultima incercare desi era sigura ce nu mai are nici o sansa..
- Domnule, dumneavoastra nu aveti copii? va rog, doar de aceasta data, intelegeti-ma, va rog.. aproape il rugase pe vanzator cu lacrimi in ochi
Surprinzator pentru femeie, vanzatorul ii spuse:
- OK, ia un bilet si un pix si scrie de ce alimente ai nevoie, eu o sa pun biletelul pe balanta ( biletul pe o parte iar produsele pe cealalta parte a talerului ) daca se inclina balanta nu va dau nimic iar daca nu se misca va dau toate alimentele pe gratis.
Femeia cauta repede o bucatica de hartie si un pix, scrise ceva apoi puse biletelul pe balanta stiind ca nu exista nici o sansa de reusita.
Vanzatorul incepu sa puna pe cealalta parte cate un produs..vazand ca nu se miscase nici macar un pic balanta, el ramase uimit iar apoi continua sa puna unul cate unul pana ce nu ai avea loc pe taler iar vanzatorul de-a dreptul socat ii spuse femeii:
- Iale pe toate!
Femeia le puse repede in plasa iar vanzatorul ii zise :
- Sunt curios sa vad ce a-ti scris pe acel bilet de nu sa miscat talerul deloc.
Iar pe biletel scria asa:
TATA TU IMI CUNOSTI NEVOIELE FAMILIEI MELE,
EU LAS TOTUL IN MAINILE TALE PLINE DE INDURARE,
MA INCRED CU TOTUL IN PUTEREA TA.
De fapt era o rugaciune nicidecum o lista de nevoi. Vanzatorul ramase fara grai de puterea lui Dumnezeu si ii spuse:
- Mare este Dumnezeul tau.
Dupa ce pleca femeia clientul de era in magazin marcat si el de aceasta intamplare inexplicabila scoase 50 de euro din buzunar si ii intinse vanzatorului spunandu-i:
- Acesti bani sunt de la Dumnezeu.
Psalmul 84.11. Căci Domnul Dumnezeu este un soare și un scut, Domnul dă îndurare și slavă, și nu lipsește de nici un bine pe cei ce duc o viață fără prihană.
Doamne al oștirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
13696. Postat la 10/09/2011 20:25 - 4984z3h50m
Se spune că un creștin s-a trezit dimineață cu fața plină de lacrimi. Soția îl întreabă ce e cu el. Atunci el povestește: am visat că eram la un pas de-a intra în Împărăția lui Dumnezeu. Aveam de completat doar o listă cu 100 de puncte care aveau să-mi deschidă ușa. Mi s-a părut așa de ușor să scriu cele 100 de puncte, încât m-am apucat imediat să completez lista. Acum tu știi cât de corecți suntem noi în împlinirea tuturor punctelor de doctrină, câte fapte de binefacere am făcut, cât de atenți suntem cu articolele de îmbrăcăminte, în toate le-am urmat, eu am barbă și ciucuri nu-mi lipsesc, tu ai batic pe care-l porți și la biserică și-n afara ei, mâncarea este doar din producție proprie, curată și vegetală, nu am lipsit în nicio sâmbătă de la biserică, zecimea e întotdeauna cu 2 procente mai mare la care se adaugă și zecimea din producția grădinii, ochii noștrii nu s-au uitat la nimic murdar iar vorbele ne sunt drese cu sare. La fiecare punct complectat, îngerii se bucurau de realizările noastre. Dar să știi că nu am reușit să trec de 30, sau poate 40 de puncte și-am strigat disperat : vai de mine sunt pierdut, doar Domnul Isus Hristos mă poate salva! Și atunci ușile s-au deschis în cântecele de laudă ale îngerilor.
Un călător s-a oprit la marginea unui drum și s-a așezat la umbra unui stejar să se odihnească. Privind în jurul său, s-a întrebat:
- De ce ai făcut, Doamne, plantele așa de ciudat: cum e cu putință ca vrejul acela pipernicit, ce abia se târește pe la marginea câmpului, să facă ditamai bostanul, iar stejarul ăsta falnic niște ghinde mici, că de abia le ții în palmă?
Și întrebându-se el așa, a ațipit la răcoarea umbrei. Dar la un moment dat l-a trezit o ghindă ce căzuse din copac drept în capul lui.
- Doamne, a mai zis călătorul, bine le-ai făcut Tu pe toate! Păi dacă îmi cădea acum în cap ditamai dovleacul aici rămâneam lat. Așa ... e numai bine! Și a plecat mai departe, văzându-și de drum cu mulțumire și cu zâmbetul pe buze. Nu înțelegem totdeauna lucrurile, dar toate au cu siguranță rostul lor și menirea fiecaruia.
(preluată mai demult de pe un alt site, dar iam uitat numele)
Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemați-L, câtă vreme este aproape - Isaia 55:6
Eu sunt copilul.
De Rachel Weaver.
Nota editorului.
Acest articol a fost publicat cu scopul de ai face pe cititori sa inteleaga mai bine viata copiilor handicapati pentru a se purta cu ei cu dragoste si compasiune. Eu sunt copilul care nu poate vorbi.
Adeseori ma compatimesti ,vad asta in ochii tai .Te intrebi cat de mult sunt constient de...... vad si asta.Sunt constient de multe lucruri .....daca esti fericit sau intristat ,sau speriat,rabdator sau nerabdator,plin de dragoste si dorinta ,sau daca doar iti indeplinesti datoria fata de mine.Ma mira frustarea ta ,stiind ca a mea este cu mult mai mare ,pentru ca nu pot sa ma exprim pe mine sau nevoile mele asa cum faci tu.Nu-ti poti imagina izolarea mea,este atat de profunda uneori .Nu pot sa-ti daruiesc discutii inteligente sau remasci spirituale la care sa razi si pe care sa le repeti.Nu-ti pot da raspunsuri la intrebarile tale ,nu-ti pot explica reacttile mele fata de situatia in care ma aflu.nu-ti pot impartasii nevoile mele si nu pot comenta ce se intampla in jurul meu. Nu-ti pot raspunde ca un om normal,dezvoltarea mea nu te poate multumii,nu te pot intelege cum ai vrea tu.
Ceea ce iti daruiesc eu este mult mai valoros.....iti daruiesc oportunitati.Oportunitati pentru a descoperii profunzimea caracterului tau ,nu al meu;profunzimea dragostei tale,a abilitatilor tale ;oportunitate de a-ti
analiza sufletul mai adanc decat ti-ai imaginat ca ar fii posibil.Te conduc mai departe decat ai putea merge tu singur vreodata ,lucrand mai greu, cautand raspunsuri la multele tale intrebari ,formuland intrebari fara raspuns.Eu sunt copilul care nu poate vorbi.
Va urma.....
Uneori se pare că viatat trece pe langa mine. Vezi in ochii mei dorinta inflacarată de a mă ridica din scaunul acesta ca să alerg si să mă joc ca ceilalti copii.
Există multe lucruri pe care tu le consideri normale,de la sine intelese.Vreau jucariile de pe raft,trebuie să merg la baie,vai,mi-am scapat din nou furculita......Sunt dependent de tine in toate aceste situatii.
Darul meu este să te fac constient de marele har pe care-l ai ,de spatele si picioarele tale sanatoase ,de capacitetea de a-ti purta singur de grijă .Uneori se pare ca oamenii nu mă observă,eu intodeauna ii observ.
Simt mai mult dorinta de cat invidie ,dorinta de a sta drept in picioare ,de a pune un picior in fata celuilant ,de a fii independent.
Iti ofer posibilitatea de afi constient . Eu sunt copilul care nu poate umbla.
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
Nica Schirod (detalii numai pentru membrii conectaţi)
15230. Postat la 24/11/2011 09:48 - 4909z13h27m
Multă, multă Pace.
Cu ceva timp în urmă dar nu mult, înt-un Sabat, am pus pe cineva dintre tineri (copii) să spună din minte Poruncile, pentru că la noi în adunare, ne simpțim exact ca în familie, o familie mai mare ca acasă, dar familie.
A început cu prima Poruncă, dar se uita țintă la mine, pentru că ei știu că dacă greșesc, la urmă le spun că au greșit și unde.
Fixându-mă din priviri, spunea poruncile, eu sigur urmăream ca și în tot-deauna ca să se invețe să nu greșească, mia venit o ideie, și am întrebat: De ce îmi zici mie Poruncile? Dece îmi spui mie; să cinstesc pe tatăl meu și pe mama mea? Că eu nu mai am părinți, ai mei au murit de mult, apoi cumvezi tu lucrurile ca un copil, să de-a ordine la un moș bătrân? Și uite așa , am propus, să încercăm ca fiecare să-și spuie lui poruncile, bine înțeles că s-a părut puțin cam prea mare pretenția mea, dar, cine-va dintre copii a spart ghiața și pentru prima dată a fost chiar la înălțime, și cu îngăduința dumneavoastră încerc să pun pe tapet, cum a spus Poruncile a doua oară:
Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, și mi-a zis:
- 1. - "El este Domnul, Dumnezeul meu, care m-a scos din țara Egiptului, din casa robiei. Să nu am alți dumnezei afară de El.
- 2. - Să nu-mi fac chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.
Să nu mă închin înaintea lor, și să nu le slujesc; căci El este, Domnul, Dumnezeul meu, este un Dumnezeu gelos, care pedepsește nelegiuirea părinților în copii până la al treilea și la al patrulea neam al celor ce Îl urăsc, și Se îndură până la al miilea neam de cei ce Îl iubesc și păzesc poruncile Lui.
- 3. - Să nu ieu în deșert Numele Domnului, Dumnezeului meu; căci Domnul nu mă va lăsa nepedepsit dacă voi lua în deșert Numele Lui.
- 4. - Să-mi aduc aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințesc. Să lucrez șase zile, și să-mi fac lucrul meu. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului meu: să nu fac nici o lucrare în ea, nici eu, nici fiul meu, nici fiica mea, nici robul meu, nici roaba mea, nici vita mea, nici străinul care este în casa mea. Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea, și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o.
- 5. - Să cinstesc pe tatăl meu și pe mama mea, pentru ca să mi se lungească zilele în țara, pe care mi-o dă Domnul, Dumnezeul meu.
- 6. - Să nu ucid.
- 7. - Să nu comit adulter (preacurvesc).
- 8. - Să nu fur.
- 9. - Să nu mărturisesc strâmb împotriva aproapelui meu.
- 10. - Să nu poftesc casa aproapelui meu; să nu poftesc nevasta aproapelui meu, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui meu. AMEN.
După ce s-a spus Poruncile în felul acesta, frații, surorile au zis; Frate, mult mai simplu îi să zici Poruncile la altul, dar când ți le zici ție, ai altă responsabilitate.
Voi fraților și surori, și voi cititori, au deptate frații mei de aici din adunare?
Atenție: Trebuie să avem multă Pace!!!
- Dacă nu putem să fim buni, să încercăm să fim măcar politicoși. (Nicolaie Steinhardt)
- Dacă nu putem să fim buni, degeaba încercăm să fim politicoși.- Nica Schirod!
O femeie iese din casa si vede 3 mosnegi cu barba alba stand in fata casei.
Nu-i cunostea dar vazandu-i suparati ii invita in casa sa manance ceva.
- Sotul tau este acasa ? intreaba ei.
-Nu, este iesit"
- Atunci nu putem intra-replica ei.
Seara cand sotul se intoarce acasaea ii povesteste despre cei trei mosnegi...
-Du-te si spune-le ca am venit si pofteste-i inauntru.
Femeia se duce si ii invita .
''Nu putem intra toti in casa'' replica ei.
Cum asa ? intreaba ea.
Unul din mosnegi ii explica. Eu sunt BUNASTARE,el este SUCCES iar celalalt este IUBIRE.
Acum dute si intreaba-l pe sotul tau care dintre noi sa vina in casa.
Femeia intra in casa ii spune sotului,care se bucura,, Ce bine'' in acest caz invita-l pe BUNASTARE sa ne umple casa de bunastare !
Sotia nu a fost de acord.
- De ce nu-l invitam pe SUCCES .
Nora ii asculta dintr-un colt al casei.
,, N-ar fi mai bine sa-l invitam pe IUBIRE ? Casa noastra ar fi plina atunci de iubire !- a sugerat nora.
Hai sa ne ghidan dupa sfatul norei, ii zice sotul sotiei.
-Dute afara si invita-l pe IUBIRE sa ne fie oaspete.
Femeia iese afara si intreaba : Care dintre voi este IUBIRE ?
Pe el il invitam sa ne fie oaspete.
IUBIRE porneste in casa,o data cu el pornesc in urma lui ceilalti doi. Surprinsa femeia intreaba:
,, L-am invitat doar pe IUBIRE .
Cum de veniti si voi cu el?
Cei trei mosnegi ,, replica" Daca l-ai fi invitat pe BUNASTARE sau pe SUCCES,ceilalti ar fi ramas afara pe loc,dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE,unde merge el mergem si noi.
Unde este IUBIRE este si BUNASTARE si SUCCES.
Eu sunt profesorul tău.
Te voi invăta ce este cu adevărat in viată.
Iti voi oferi si te voi invăta ce este dragostea neconditionată.
Iti voi dăruii increderea mea nevinovată,dependența mea față de tine.
Te voi invăta respectul pentru cei din jur.
Te voi invăta despre sfintirea vietii.
Te voi invăta cât de pretioasă este viata si să nu iei lucrurile ca pe ceva de la sine inteles.
Te voi invata cum să uiti de nevoile ,dorintele si visurile tale.
Te voi invăta ce inseamnă să dăruiesti .
Mai presus te voi invăta ce inseamnă nădejdea si speranta.
Doamne,
Ajuta-ma sa le pot spune
celor puternici adevarul in fata.
Sa nu mint...doar pentru a castiga
aplauzele celor slabi.
Daca-mi dai bunastare...
nu-mi lua fericirea.
Daca-mi dai putere...
nu-mi lua ratiunea.
Daca-mi dai succes,
...nu ma lipsi de umilinta.
Iar daca-mi dai umilinta,
...nu-mi lua demnitatea.
Ajuta-ma ca intotdeauna sa vad
si reversul medaliei.
Nu ma lasa sa -i invinovatesc
pe cei care nu gandesc ca mine.
Invata-ma sa iubesc oamenii
ca pe mine insumi.
Invata-ma sa ma judec
ca si cum as judeca pe altul.
Nu ma lasa sa alunec in mandrie
...si nici in esec sau disperare.
Invata-ma ca in ciuda suferintei
sa merg inainte,
ca in ciuda deceptiilor,
...sa nu-mi pierd increderea.
Invata-ma ca a ierta
este cel mai important lucru
pentru mine...si ca razbunarea
este arma primitiva a celui slab si rau.
Daca-mi ei succesul...
lasa-mi puterea de a trece
peste infrangeri.
Daca voi gresi cuiva
...da-mi curajul sa ma recunosc
si sa-mi cer iertare.
Daca cineva mi-ar gresi
da-mi puterea sa-l iert.
Doamne , daca cumva s-ar intampla
sa Te uit...Te rog...nu ma lasa de mana.
Intoarce-ma din nou cu fata spre Tine!
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
El aștepta aceste clipe cu multă nerăbdare. După șase zile de lucru, în sfârșit au sosit - orele de vizită.
Omul cu cheile, a venit să deschidă ușa mare și grea. Monotonia colidorului de culoare închisă, dintr-o dată se transformă odată cu intrarea luminii.
Deabea î-și poate controla emoțiile. Familiile încep să sosească rând pe rând. Străbate cu privirea dea lungul și latul camerei de vizită, așteptând să-și vadă iubita.
Deabea așteaptă sfârșiturile de săptămână. Tânjește după aceste vizite. Este totul pentru el.
În timp ce unul și altul sosesc, el este tot mai nerăbdător. Și în sfârșit, ea sosește...mireasa lui, pentru care ar face orice. Se îmbrătișează, servesc masa împreună, și-și amintesc cum lucrurile erau odinioară. La un moment dat, încep să cânte, ba chiar să râda un pic, și atmosfera este tot mai plăcută.
Dar totul se termină mult prea repede, iar ea trebuie să plece - orele de vizită s-au terminat.
Lacrimi curg din ochii lui în timp ce mireasa lui se depărtează.
Atunci, din nou omul cu cheile, vine și închide ușa grea. Aude cum se întoarce cheia în încuietoatea ușii, astfel punând sfârșit acelei zile minunate.
Și iată-l, stând din nou singur. Știe căci probabil nu va mai avea contact cu mireasa lui până săptămâna viitoare.
Isus, se retrage în singurătate, și așteaptă următorul sfârșit de săptămână, până Duminica (sau Sâmbăta) următoare - Ziua de vizită.
Este timpul să petrecem cu Isus, Mirele nostru în fiecare zi, chiar cât de puțin, nu numai la sfârșit de săptămână.
Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemați-L, câtă vreme este aproape - Isaia 55:6
Am citit o frumoasa postare a unei sore in Domnul de pe un sait Crestin , si am ramas placut impresionat de ce am citit , si vreau sa va impartasesc aceaste frumoase cuvinte , sper sa va placa . Titlul se intituleaza: Uniti cu Credinta fapta
Îmi aduc aminte că bunica mi-a spus o istorioară
Un mare acrobat a traversat de la un capăt la celălalt o mare prăpastie, mergând în echilibru pe sârmă. Prietenii lui, prezenți la eveniment, l-au aclamat frenetic, răsplătindu-l generos cu aplauze și urale. Încântat de aprecierea lor, acesta le-a spus că poate duce o persoană pe umeri, fără probleme. Din nou, sunete de încântare și aplauze pentru eroul lor.
- Cine vrea să meargă cu mine? a întrebat el, plin de entuziasm.
Dintr-o dată, mulțimea zgomotoasă a amuțit și bineînțeles, nu s-a oferit nici un voluntar
Ce deosebire între a-ți exprima credința în ceva și a crede cu adevărat!
Activarea credinței are loc în clipa unirii ei cu fapta. Până atunci...credința: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși. ( Iacov 2:17 ).
Hai să aruncăm o privire pe lista Credincioșilor Celebrii din Evrei 11:
Prin credință Avraam... a plecat fără să știe unde se duce. - v. 8
Prin credință și Sara, cu toată vârsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioșia Celui ce-i făgăduise. - v. 11
Prin credință a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare: el, care primise făgăduințele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu! - v.17
Prin credință Iacov, când a murit, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif și <<s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său.>>- v.21
Prin credință Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui faraon, - v.24
Prin credință au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite șapte zile. - v.30
Prin credință n-a pierit curva Rahav împreună cu cei răzvrătiți, pentru că găzduise iscoadele cu bunăvoință.. - v.31
Aceștia, prin încredere, au trecut la fapte și... au călătorit, au zămislit, au cucerit, au supraviețuit...
Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd. ( Evrei 11:1 ) Au crezut Cuvântul lui Dumnezeu și au acționat în conformitate cu El, dovedind devoțiune sinceră și ascultare deplină.
De o puternică încredințare am și eu nevoie ca să capăt direcție și scop în ceea ce urmează să fac, indiferent de sentimentele mele. Știu că voi primi aceasta, numai dacă rămân în contact cu Cuvântul lui Dumnezeu. Cine își va adânci privirile în legea desăvârșită... și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.( Iacov 1:25 )
Ca să merg pe ape, trebuie să cobor din barcă... ca să depășesc zona de confort, trebuie să-mi fac curaj, să-mi iau avânt și să sar de pe stânca siguranței. Și așa, ancorat în Cuvântul Lui, voi izbândi, voi fi fericit în lucrarea mea.
Adevărata credință se manifestă și în faptele pline de compasiune pentru oamenii în nevoie... credința care lucrează prin dragoste. ( Gal. 5:6 )
Prin faptele tale reverși dragostea Lui, în mod practic, peste semenii tăi. Rupe-ți din timp și oferă dragoste necondiționată unui om în nevoie. Practică adevărata slujire mulțumindu-te ca faptele tale să rămână ascunse. Evită să calculezi rezultatele. Slujește-i pe vrăjmași la fel ca și pe prieteni. Fă-o în simplitate, ori de câte ori e nevoie. Ia aminte la nevoile celorlalți fără pretenții. Slujirea atrage, leagă, vindecă, zidește
Dacă vrei smerenie, spunea William Law, slujește... arată înțelegere față de toate slăbiciunile și infirmitățile semenilor tăi, iubește-le calitățile, încurajează-le virtuțiile, ajută-i la nevoie, bucură-te când prosperă, mângâie-i la durere, primește-le prietenia, iartă-le răutatea, fi slujitorul slujitorilor și fă cu bunăvoință slujbele cele mai pentru cei mai oameni.
Faptele sunt obligațiile noastre față de Dumnezeu și față de om, poruncite de Scriptură, care își au originea într-o credință sinceră, o inima curată și în dorința de a plăcea lui Hristos.
Adevărata credință mântuitoare va da naștere inevitabil la fapte din dragoste.
Psalmul 84.11. Căci Domnul Dumnezeu este un soare și un scut, Domnul dă îndurare și slavă, și nu lipsește de nici un bine pe cei ce duc o viață fără prihană.
Doamne al oștirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
19721. Postat la 29/09/2012 18:38 - 4599z5h38m
SOIMII
Un imparat a primit doi soimi. Unul a fost antrenat, despre celalalt i s-a spus ca refuza sa se dezlipeasca de creanga pe care statea. Unul dintre slujitori trebuia sa se catere in fiecare zi in copac sa-i duca de mancare.
Dupa ce a incercat in fel si chip sa faca soimul sa zboare de pe creanga, imparatul si-a rugat supusii sa-l ajute. Un batran intelept s-a oferit sa faca el asta si, a doua zi cand s-a trezit, imparatul a vazut soimul zburand de colo-colo.
- Cum ai facut? si-a intrebat supusul
- A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat sa ii tai craca de sub picioare.
Morala: uneori Dumnezeu ne taie craca de sub picioare ca sa ne aducem aminte ca putem zbura.
Casa Celor 1000 de oglinzi
Cu mult timp in urma, intr-un satuc, se gasea un loc cunoscut drept r0;Casa celor 1000 de oglinzir1;. Un catelus mititel, vesel din fire, afland de acest loc, s-a hotarat sa-l viziteze. Cand a ajuns, sarea fericit pe scari si a intrat in casa. S-a uitat pe hol cu urechiusele ciulite si dand din coada.
Spre marea sa surpriza, s-a trezit privind la alti 1000 de catelusi fericiti, care dadeau din coada ca si el. A zambit, si a primit inapoi 1000 de zambete, la fel de calde si prietenoase. Cand a plecat, s-a gandit: r0;Este un loc minunat. Ma voi intoarce sa-l vizitez!r1;.
In acelasi sat, alt caine, care nu era la fel de fericit ca primul, s-a hotarat si el sa viziteze casa. A urcat cu greu scarile, cu coada intre picioare, si capul lasat. Cand a vazut 1000 de caini neprietenosi uitandu-se la el, s-a speriat si s-a zbarlit pe spate, maraind. Cand ceilati 1000 de caini au inceput si ei sa maraie, a fugit speriat. O data iesit afara, s-a gandit: r0;E un loc ingrozitor, nu ma mai intorc acolo niciodatar1;.
Creatorul Lumii.
Și ce este acest Dumnezeu?
Am intrebat pământul si mi-a răspuns:,,Nu sunt eu Dumnezeul tău,caută deasupra noastră''.Am intrebat adierile care suflă si a zis tot aerul cu locuitorii săi:,,Se inseala Anaximenes ,eu nu sunt Dumnezeu''.
Am intrebat cerul ,soarele ,luna si stelele si imi răspund :,,Nici noi nu suntem Dumnezeul pe care-l cauti''.
Și am zis tuturor acestora care inconjoară ușile trupului meu: Spuneti-mi despre Dumnezeul meu ,ceea ce nu sunteti voi ,spuneti-mi despre El .
Și au exlamat cu voce mare:,,El ne-a făcut pe noi''.
Intrebarea mea era cercetarea mea si răspunsul lor era frumusetea lor.
Și m-am intrebat către mine si mi-am zis:Și tu cine ești?''.
Și am răspuns:,,Eu sunt un om''.
Si iata trupul si sufletul in mine ,imi sunt mie la indemană,unul exterior ,altul interior.
Care dintre ele este acela unde ar trebuii să caut pe Dumnezeul meu,pe Care-L căutasem prin mijlocirea trupului de la pămant până la cer,,până unde am putut să trimit crainici razelor ochilor mei?
Dar este mai bun cea ce este in interior.
Si ,in adevar,Lui ii aduceau vesti crainici trupesti,ca unul stăpân si judecător,despre răspunsurile cerului si ale pămantului si ale tutor celor care sunt in el,care zic :,,Nu suntem noi Dumnezeu''Si:El ne-a făcut''.
Omul interior le-a făcut cunoscut prin serviciul omului exterior.
Eu,omul interior,le-am cunoscut,eu,eu sufletul,prin simturile trupului meu.
Am intrebat zidirea lumii despre Dumnezeul meu si mi-a răspuns:,,Nu sunt eu ci El m-a făcut''.
(Augustin-Confesiuni)
