,,Să nu te sfiesti a intra iar in Biserica.(Casă de rugaciune pentru toate popoarele )
să-ti fie rusine de păcăt nu de martirisirea lui.
Bagă de seamă ce ti-a facut diavolul .Sunt două lucruri ;păcatul si pocăinta.
Păcatul e rana ,pocăinta e leacul .In păcat e ca in rană ;puroi ,ocară ,ras,in pocaintă ca in leac :alinare ,incredere ,libertate,curătire .Ia seama cu luare aminte,dupa păcat urmează rusinea ,dar după marturisire urmează increderea.Ai priceput ce spun?Satana a schimbat randuiala aceasta si a dat pacatului increderea,iar pocaintei rusinea"
Sf.Ioan Gura -de -Aur.
Deconectat
RE: Creații literare
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
11042. Postat la 13/05/2011 06:52 - 5104z17h22m
Știu
Nu pot să exprim în cuvinte.
De ce e atâta îngrijorare!
Atâta știu, ca ai zis: ține aminte,
La Tatăl, Meu, e o casă pentru fiecare.
Nu pot să explic, de ce unii au
mai mult decât viața le cere!
Atâta știu că Tu ai zis: viața Mi-o dau
ca să vă scap de moarte și durere.
Nu pot să explic, de ce a plecat
poporul Tău, lăsându-ți bisericile goale!
Atâta știu că, Tu, ai lucrat
pentruca ei să vină pe-a Ta cale.
Nu pot să explic, nepăsarea
celor ce prin Tine trăiesc!
Atâta știu, că soarele răsare
pentru toți care: ori nu, ori Te iubesc
Nu pot să explic, de ce atâta vai.
Flămânzi, goi și ierburi amare!
Atâta știu, că pentru toți ai,
lacrimi, haine și mâncare.
Nu pot să explic, crucea cărând.
Coroana de spini și spate lovit!
Atâta știu, că pe când
eu nu eram, Tu m-ai iubit.
Nu pot să explic, îngrijorarea
în inima celui creștin!
Atâta știu, că tace marea,
când în rugă spun: Amin!
Frate Avram, am dat buzna...crezand ca ai compus ceva...insa?!
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
Deconectat
RE: Creații literare
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
11083. Postat la 15/05/2011 14:38 - 5102z9h36m
ÎNSĂ, nu arată o îngăduință frățească
...........................................................................................................................
M-ați primit, și mi-ați postat încercările mele poetice. Găsesc că este drept să vă înștiințez, că la editura Bebeream, a apărut un mic volum de poezii - Muguri iertați- crâmpeie antologice de debut.
Acolo, între alți autori, veți găsi și numele meu. Bucurați-vă, ca unii care m-ați încurajat și asta se vede. Iată poezia.
Sus
Ochii-n jos, sau ochii-n sus,
Spune-mi bunule Isus,
Unde oare să privesc,
Ca să pot să-ți mulțumesc_
Ochii-n jos, și ochii-n sus.
Jos, nimic nu mi-e de-ajuns.
Tot flămând, bolnav și slab.
Vreau să plec de-aici, degrab.
Ochii-n jos, sau ochii-n sus.
Planurile, mi s-au dus
Stând aici privind în jos.
Cad..........și cad..............primejdios.
Ochii-n jos, sau ochii-n sus.
Uite unde am ajuns
Tot privind în jos, în jos.
Sunt un mare păcătos.
Ochii-n sus și tot în sus,
Multă pace mi-au adus.
Sus e bunul meu Isus.
Haide să privim în sus!.
Cea mai frumoasa crestere spirituala are loc acolo unde toate inimile se unesc in pamantul cel mai fertil care se cheama dragoste , stau inradacinate in iubirea cea mai adanca, privind mereu spre Unicul Tata de sus.Suntem asemenea unei flori cu mai multe petale , care se hraneste din aceiasi seva numita Hristos. Cine ne poate desparti?-Lucica Staicu
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
Vin mereu cu argumente biblice, convins fiind de ceea ce sunt, de ceea ce fac, de ceea ce simt si de ceea ce zic...insa vad eu clar, din toate punctele de vedere?
De la zis la facut este o cale lunga , in incercarea mea de a urca pe piscurile cele mai inalte , ma poticnesc alunecand pe panta noroioasa si intr-o clipa ma vad cazut atat de jos. Incerc sa ma ridic , dar toate madularele ma dor...asa ca prefer sa raman in noroi.Cineva langa mine imi intinde o mana , eu ma zbat si rad cu multa satisfactie pentru ca reusesc in zbaterea mea fara rost sa improsc cu noroi o fiinta ce imi vrea doar binele. Mana inca mai sta intinsa ,dar eu nu vad pentru ca ma sterg la ochi cu mainile murdare de mocirla batjocorii si judecatii .Rad mai departe aratand cu degetul omul de langa... plin de noroiul aruncat de mine si nu-mi dau seama ca eu de fapt sunt pana la gat in acea mocirla. Sunt un rasad de amaraciune inradacinat de ani de zile, care a dat lastari de invidie si ura , hranindu-se din mocirla firii in care traiesc.Ma ridic etaland masca unui crestin desavarsit, acea a fariseului arogant, si nu ma plec inaintea Mantuitorului pentru ca masca sa cada si sa ramana fata vamesului pacatos care cere mila si indurare de la Domnul. El imi sta mereu aproape si asteapta sa ma privesc in oglinda Cuvantului Sau, pentru a ma vedea cat de hidos sunt si unde stau.Apoi sa ma plec la Izvorul curat ca sa fiu spalat si tratat.Aproape de Izvor, rasadul de amaraciune din mine v-a fi inlocuit de Gradinar cu o floare minunata ,CRIN CERESC, care va raspandi parfumul dragostei sfinte.-Lucica Staicu
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
Am nevoie teribila sa ma sprijin, pentru ca simt ca ma lasa puterile, ma clatin si ma intreb: De ce se intampla aceste lucruri in viata mea?
Eu nu-mi pot raspunde sau poate ca raspunsurile vin mai tarziu in viata celor care trec prin incercari.
Simt nevoia solidaritatii umane, simt nevoia mangaerii divine, pentru ca fiinta mea sa prinda aripi si sa creada ca totul se va termina cu bine.
Ma simt atat de singura fara cel pe care mi l-a dat Dumnezeu sa-i fiu un ajutor potrivit...ma infior cand ma gandesc la suferinta care il astepta si lacrimi im inunda obrajii.In noapte ...eu, si Taticutul meu drag in bratele caruia m-am aruncat si I-am adus toate poverile, ma inchin in fata Lui cerandu-I putere sa merg mai departe.Inchid ochii si-mi fac liniste in suflet, simt Duhul Sfant in inima cantand pe acordurile dragostei acea muzica a pacii.Ce gust minunat este gustul victoriei asupra necazului meu, pentru ca stiu ca mana de Tata a decis soarta mea si a familiei mele ,chiar si in raul care vine,el fiind binele sau binecuvantarea viitorului nostru.
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
Atatea drumuri negre ne afunda in noroi
Ne vindem demnitatea, ne cumparam tezaur
Fara sa stim impozitul cel mare, din ziua de apoi
Platim ciubuc, uitam de legi,
Am vrea sa producem ceva neimpozabil,
Ceva sa ne ridice pe socluri-nalte, noi.
Vrem lozul mare...
Dar uitam de impozitul din ziua de apoi,
Se spune ca va fi de 100 %
Si daca e drept, nimic nu e rentabil.
Sunt investitii moarte, cosmaruri de noroi.
IUBIREA este singurul venit neimpozabil,
E tot ce va ramane , dupa impozitul din ziua de apoi.
Cel ce este Painea vietii si-a inceput misiunea flamand!
Cel ce este Apa vietii si-sfarsit misiunea insetand!
El a flamanzit ca un om, hranindu-i pe oameni ca sa nu mai flamanzeasca.
El a obosit ca noi in El sa ne odihnim.
I s-a spus ca are demon, desi EL i-a scos si i-a trimis in pustie.
El a plans ca sa ne stearga noua lacrimile.
El a fost vandut pe treizeci de arginti ca sa rascumpere lumea.
El a fost urat pana la moarte si totusi a spus:
"Iarta-i Tata ca nu stiu ce fac!"
AUTOR NECUNOSCUT
Ma voi lasa influentata numai de Dumnezeu si . . .voi invata numai de la Hristos!
Domnul este tăria mea și temeiul cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu, pe El Îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu, pe El Îl voi preamări. Exodul 15:2
