O Tată Sfânt din ceruri strig la tine
Să-mi dai din darul Tău Cel Sfant si mie-un dar,
Să-mi dai belșug din Duhul Sfânt o bucurie
Si să mă faci, să-Ti cânt Osana pe pământ.
Întoarce-ți Fața Ta cea sfantă către mine
Si strange-mă la bratul tău Părinte drag,
Si iartă toată a mea vinovație
Ca să mă bucur azi la umbra Ta.
Îti cer cu lacrimi ,astazi Sfinte Tată
Si mă proștern cu fața la pământ,
Mai adă Duhul Sfânt de altă dată ,
Ce l-ai revărsat peste poporul sfânt.
Întoarce-ti fața Ta senină catre mine,
Întoarce-ti fața Ta peste poporul Tău
Și dă-ne dar din darurile Tale
Fiecaruia după puterea lui.
Nădăjduiesc c-asculti a mea strigare
Nădăjduiesc că o primești cu drag,
Caci ști, ca Te iubesc O! YAHVE Mare
Și sti că eu îl cred pe fiul Tău.
Cohuț Lavinia Gabriela.
Deconectat
RE: Poezii
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
20746. Postat la 05/12/2012 18:50 - 4532z4h41m
Nu te vinde pe gunoaie
Nu te vinde pe gunoaie amagit de lucruri sfinte
Viata ta e mult mai scumpa decat ciorbele de linte
Si nu-L vinde nici pe Domnul care te-a rascumparat
Caci sangele Lui este pretul tau adevarat
Unge-ti ochii frate draga cu cereasca alifie
Caci de ei atarna viata-ti si intreaga vesticie
Eva a privit intruna fructul neingaduit
Si-a pierdut gradina Sfanta a Edenului dorit
Dima predica scriptura si mergea chiar si-n misiune
Dar privea si la vitrina cu pacatele nebune
Tot uitandu-se un pic....
A pierdut coroana vietii pentru lucruri de nimic
Iar femeia eleganta, harnica lui Lot sotie
Oare nu-i scapase viata din Sodoma de urgie???
Dar in clipa ce-a nefasta ochii i-au privit inapoi
Si s-a prefacut in sare inghetata intr-un sloi
Iuda ... n-a vandut pe Domnul
Iuda s-a vadut pe sine , si ispititorul vine cu argintii si la tine
Cand il vezi ca da tarcoale
Striga TARE, RASPICAT
AM FOST CUMPARAT DE ISUS TARGUL ESTE INCHEIAT.
ANONIM
Biblia are răspuns la toate intrebările.
Deconectat
RE: Poezii
Moderator4 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
21296. Postat la 16/01/2013 17:31 - 4490z6h1m
Valentina a scris:
Mihai Eminescu
LACUL
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarca;
Tresarind în cercuri albe
El cutremura o barca.
Si eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult si parc-astept
Ea din trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept;
Sa sarim în luntrea mica,
Îngânati de glas de ape,
Si sa scap din mâna cârma,
Si lopetile sa-mi scape;
Sa plutim cuprinsi de farmec
Sub lumina blândei lune
Vântu-n trestii lin fosneasca,
Unduioasa apa sune!
Dar nu vine... Singuratic
În zadar suspin si sufar
Lânga lacul cel albastru
Încarcat cu flori de nufar.
(1876, 1 septembrie)
Moderator
Deconectat
RE: Poezii
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
22030. Postat la 12/03/2013 14:27 - 4435z9h5m
DRAGOSTEA CARE NU DOARE
Dragostea care nu doare
n-are roada numai floare
n-are lacrimi - ci-nșelare
n-are viață - numai pare.
Dragostea care nu plânge
nu se-aprinde - ci se stinge,
nu se-nalță - ci coboară,
nu învie - ci omoară!
Dragostea ce nu-i fierbinte
nu te crede - ci te minte,
nu e-n soare - ci e-n ceață,
nu-ncălzește - ci îngheață.
Dragostea ce nu-i curată
nu trezește - ci îmbată,
nu rămâne - ci trădează,
nu-nălbește - ci-ntinează.
Numai Dragostea Divină
nu te arde - ci te-alină,
nu te lasă - ci te ține
orice trece și-orice vine.
Numai dragostea frumoasă
legamântul nu și-l lasă
și cununa nu-și desparte
nici în viață, nici în moarte!
Poezie de Traian DORZ -
Biblia are răspuns la toate intrebările.
Deconectat
RE: Poezii
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
22034. Postat la 12/03/2013 15:40 - 4435z7h51m
DIALOGUL
Sunăm, ne apelăm, ne conectăm
Și de semnale-i saturat eterul;
Comunicăm febril, dialogăm
Și, prinși de-acest vârtej, prea des uităm
Că mai avem un fir direct cu Cerul.
Pământul ne-a rămas parcă prea mic
Căci anulând distanțe, cu-ndrăzneală,
Vorbim mai mult, spunând ades... nimic,
Ne-apropie omniprezentul "clic"
Dar ne despart prăpăstii de răceală.
Sunăm să cerem și să oferim,
Avem agenda supraîncărcată
Cu prieteni, cunoscuți sau anonimi
Și-n dialog steril ne irosim
Iar linia spre Cer e neglijată.
Tatăl ceresc așteaptă răbdător
Să-L mai chemăm, să-I spunem ce ne doare,
Să-I cerem, cu credință, ajutor,
Să-I mulțumim că e îndurător,
Să-L lăudăm în sfântă închinare.
E dialogul binecuvântat
Stând în genunchi, avem conexiune
Cu Cerul, niciodată ocupat,
Cu Cerul ce răspunde garantat,
Cu Ceru-n dialogul rugăciune.
Mereu deschis, mereu având semnal
Și peste tot având acoperire,
Acest serviciu unic e vital
Iar dialogul, strict spiritual,
Ne-mbogățește în Dumnezeire.
Sunăm, ne apelăm, ne conectăm
Și de semnale-i saturat eterul
Dar, prinși de-acest vârtej, să nu uităm
Că doar stând în genunchi înaintăm,
Dialogând neîncetat cu Cerul.
Primita pe email de la cineva care nu cunoaste autorul
CInd citesti Scriptura sfanta si ramai pe GInduri dus
Parca vezi prin ceata vremi cum pe Golgota ISUS
Inalta spre cer privirea dornic cucerind vazduhul
Pana pleoapelei cazura peste ochi buni,Iar DUHUL.
Liberat porni In graba jos in Inchisoarea morti
In Seol sa franga-n doua pentru ai sai zavorul porti
Cei eliberati deodata se Inalta ca un stol
Zecile de mii de duhuri liberate din seol,
Toti profeti toti martiri ceau murit frIngandusi dorul
De landepartatul Abel pIn la IOAN BOTEZATORUL,
Dar pe cand edenul slavei e deatàta slava plin
De departe catre poarta vine ncet un biet strain,
Paru-n frunte fatai supta,
Peste trupul plin de sange, purta o camase rupta,
Ce vrei tu Intreaba unul dintre Ingeri Strejeri,
Cine esti IL mai Intreaba iscodind cu ochi severi.
Eu raspunse-ncet strainul coplesit de un oftat
Sunt un ticalos din lume, nu stiu sa fi fost pacat
Sa nu-l fi facut vreodata ,
La altar nam adus jertfa nici o data de cànd sunt
Nam stiut de rugaciune nam avut nimica sfànt,
E destul striga strejerul locul tau e jos In iad,
Dar asculta Inainte dea muri
Am vazut murind alaturi huiduit uràt deo gloata
Un profet ba mai mult ca un profet
Nu era un om din lume caci pe frunteai de nameti
Ii lucea o stralucire sio Dumnezeire-n grai
El mia spus privindumi fata Azi vei fi cu mine-n Rai.
Si acum o intrebare, un cuvant mai am de spus
Daca tot ce vad e Raiul, nui aicea si ISUS.
Dar de ceti acoperi fata hohotind ori plangi straine
Rogute o vorba doara nustiu cum sa-ti spun amaru
Daca e ISUS aicea spunei ca venit tàlharul.
Doamne sunt murdar sin zdrente sunt
Eu in haine de lumina eu tàlharul printre sfinti,
Si luàndul blànd cu sine minunatul Voievod
lànga tron ducàndul zise EL mia fost Intàiul rod. Autor necunoscut.
NUI PACAT PE CARE DOMNUL NU SIA PUS FAGADUINTA
UNUL SINGUR NU SE IARTA NICI O DATA NECREDINTA.
Într-o zi... al lumii zbor,
Îmi răpi Privirea;
Însă Tati mi-a dat dor,
Și Văzui iarăși... Iubirea.
Într-o zi... filozofând,
Pierdui Auzirea;
Dar Iubirea eu păstrând,
Auzii iar... Mântuirea.
Într-o zi... m-am îmbuibat,
Și-mi pieri Savoarea;
Mântuirii-am lăcrimat,
Și Gustai iar... Fericirea.
Într-o zi... naiv de-am fost,
Olfactivu'-a luat-o-n fugă;
Dar cu Fericirea-n post,
Iar Miros tămâie-n... Rugă.
Într-o zi... prea-ngrijorat,
Mi-am pierdut Simțirea;
Dar în Rugă cufundat
Pipăii... Sfințirea.
Într-o zi... veni-va Domnul,
Și-acest trup nu va mai fi;
Doar Sfințirea poartă Tronul,
Și un nou Trup ne-o da-n vecii.
"Dincolo de..." aparențe și de lume, cu drag, beyond
Deconectat
RE: Poezii
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
23663. Postat la 11/05/2013 12:56 - 4375z11h36m
OMILETICA-de Benoni Catana-
Va intrebati oare de ce
Biserica a-ntepenit?
De vreti sa stiti, aceasta e:
Amvonu-i asezat gresit!
Urechi stau tinta la cuvinte
De parca suntem impotriva,
Si nu privim cu toti 'nainte
S-avem aceeasi perspectiva...
Schimbati cu spatele amvonul,
Ca cei de sus si cei de jos
Sa nu mai aiba-n fata omul,
Ci doar... persoana lui Hristos!
Un măgar nerod și care,
cu vre-o câțiva ani în urmă
viețuise lângă turmă,
când era silit să care
pe spinare mii și sute de samare,
nu știu cum, prin ce-ntâmplare,
a ajuns la coamă tuns,
cu pomada parfumată pururi uns,
a ajuns, în scurt, bogat!
Și, de necrezut, dar totuși,
lucru foarte-adevarat,
invitat prin mari saloane,
de boieri si de cucoane!
Dar, măgarul indispus,
îi privea pe toți de sus,
căutând mereu s-arate,
cu-ndrăzneli fără pereche,
că-i boier de vița veche,
deși gesturile-s toate,
totdeauna de gust prost,
spunea lumii pe de rost,
ce fel de boier anume,
era el, ...și cine-a fost.
Intr-o zi însă, măgarul,
îngâmfat și crai de ghindă,
s-a-ntâlnit și c-o oglindă
iar oglinda, îndrăzneață,
numai drept știind să spună,
cică i-ar fi zis în față:
ifosul, ti-e în zadar,
că oricât de mult te-ai crede,
și ți-ai pune pe veșminte,
aur și mărgăritar,
cin-te-aude și te vede,
altceva nu poate crede
ca poti fi, decat magar!
Eu, magar? ...răcni magarul!
...năpustindu-i-se-n glaf,
cu o singură copită,
a făcut oglinda praf.
Ahhhh! ...a suspinat oglinda,
trecând dincolo de viață!
Adevărul, totdeauna,
doare când e spus în față!
Si oricât te-ai ști pe lume
ne-ntinat ca albii nuferi,
...omule, ...cand faci ca mine,
pregateste-te sa suferi.
Vasile Militaru
<< ADEVĂRUL FĂRĂ DRAGOSTE ESTE O ÎNȘELĂTORIE; DRAGOSTEA FĂRĂ ADEVĂR ESTE O ILUZIE >>
Ma bucur ca ti-a placut.
...................................
Nu e totul a mustra
Asta stiu chiar si paganii,
Dar de nu stii a iubi
In zadar vorbesti straine.
Nu iti este de folos
Vorbaria ta amara
Cand in loc sa-nviorezi
Tu arunci numai ocara.
Nu-i destul sa fii un dur
Cu acei ce-ti vad privirea
Daca nu iubesti pe frati
Nu-mplinesti deloc scriptura.
Ce folos sa ai un ton
Apasat spunand altora?
Iar in suflet ai amar
Si in casa ta-i Sodoma.
Faptul ca vorbesti turat
Nu reflecta pocainta
Mai degraba esti mascat
Intr-o forma de credinta.
Chiar de-ai fi implinitor
Intru totul dupa carte
Nu ai drept sa asupresti
Pe acel ce-ti este frate.
Multi sunt grabnici la mustrat
Fara sa mai dea alinul
Dupa ce au terminat
Fratii stiu cum e pelinul.
Cum ar fi un operat
Fara de anestezie?
Ar putea fi vindecat
Pacientul sa invie?
Daca trebuie cumva
Sa mai mustri fa cu mila
Dar sa ai si undelemn
Nu doar inima haina.
Daca vrei a darama
Ai nevoie doar de forta
Dar cand vrei ca sa zidesti
Chibzuinta-ti este torta.
Doamne da-ne Duhul tau
Sa zidim azi prin vorbire
Tot ce propovaduim
Sa reflecte din iubire.
Nu din ura sau dispret
Sa ne fie astazi sfatul
Caci asa nu vom putea
Sa starpim de tot pacatul.
Dar spunand la cei din jur
Cu un gand de ridicare
Lucrarea va propasi
Rezultatul va fi mare.
Invata-ma Tata iubit,
Sa stau in ascultare.
Sa pot iubi,chiar de sunt nori sau soare.
Invata-ma sa pot sa sterg, lacrimi de suferinta.
Sa pot oricand inbarbata, pe cei in neputinta.
Invata-ma sa pot vorbi despre Jertfa Sfanta!
La cei din jur sa pot vesti iubirea Ta adanca.
Invata-ma sa pot uda pe cei setosi de Tine!
Sa pot hrani pe cei flamanzi, din sfintele-ti cuvinte.
Invata-ma Tata iubit, sa fac doar bine!
Si-ajuta-ma Tata iubit, sa pot trai cu Tine!
( anonim)
Omul...
Se intalnesc din zorii fericirii,
Doi picuri calzi de roua,
Isi vorbesc cantand iubirii,
Impletind o haina noua.
Pentru cine este cantul,
Pentru cine-mbracamintea?
Pentru cel ce vesel canta,
Innoindu-si mereu mintea.
Si privesc din nou spre picuri
Iata fauresc coroane,
Peste care sufla tainic,
Aburul iubirii Sale.
Pentru cine-s toate acestea?
Cine-ar merita sa poarte,
Cununi poleite-n aur,
Si petale parfumate?
Doar acel ce pretuieste,
Chipul bland al unei flori,
Omul care lin paseste
Spre seninul fara nori.
Doar pt acel ce-n viata
A stiut sa daruiasca
Si iubire si iertare
Si cununi de vorbe blande...
Cel ce-a stiut sa iubeasca
Va purta vesminte mandre.
Deconectat
RE: Poezii
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
26963. Postat la 31/01/2015 17:37 - 3745z5h55m
Eminescu n-a existat.
A existat numai o țară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe,
Ca o barbă nepieptănată de crai
Și niște ape ca niște copaci curgători
În care luna își avea cuibar rotit.
Și, mai ales, au existat niște oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani și plugari,
Cărora le plăcea să spună,
Seara, în jurul focului poezii Ź-
"Miorița" și "Luceafărul" și "Scrisoarea III".
Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Și cu avarii și cu hunii și cu leșii
Și cu turcii.
În timpul care le rămânea liber
Între două primejdii,
Acești oameni făceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduioșate,
De curgeau doinele la vale
Pe toți munții Moldovei și ai Munteniei
Și ai Țării Bârsei și ai Țării Vrancei
Și ai altor țări românești.
Au mai existat și niște codri adânci
Și un tânăr care vorbea cu ei,
Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt?
Acest tânăr cu ochi mari,
Cât istoria noastră,
Trecea bătut de gânduri
Din cartea cirilică în cartea vieții,
Tot numărând plopii luminii, ai dreptății, ai iubirii,
Care îi ieșeau mereu fără soț.
Au mai existat și niște tei,
Și cei doi îndrăgostiți
Care știau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.
Și niște păsări ori niște nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi și mișcătoare șesuri.
Și pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus Eminescu.
