fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
19979. Postat la 20/10/2012 17:48 - 4578z6h29m
ALEGERI
În jurul focului, vânătorii adunați povesteau despre întâmplările zilei. O întâmplare i-au pus pe toți pe gânduri: oare nu sunt și eu ca acest câine?
Un câine de vânătoare a prins urma unui urs. Urmărindu-l, i-a tăiat calea o sveltă căprioară. A lăsat ursul și s-a luat după căprioară. Săltând printre tufișuri, căprioara a speriat un iepuraș. Câinele a început să alerge după el. Iepurașul s-a depărtat repede scoțâd dintre frunze un șoarece. Câinele s-a luat repede după el și a sfârșit alergarea cu botul într-o gaură în care s-a refugiat șoarecele.
Bunăstare, Succes sau Iubire
O femeie iese din casă și vede 3 moșnegi cu barbă albă stând în fața casei. Nu-i cunoștea, dar văzându-i supărați îi invită în casă să mănânce ceva.
r0;Soțul tău este acasă?r1; r11; întreabă ei.
r0;Nu, este ieșit.r1;
r0;Atunci nu putem intra.r1; r11; răspunseră ei.
Seara când soțul se întoarce acasă ea îi povestește despre cei trei moșnegir30; r0;Du-te și spune-le că am venit și poftește-i înăuntrur1;
Femeia se duce și îi invită.
r0;Nu putem intra toți în casăr1;, răspunseră ei.
r0;Cum așa?r1; întreabă ea.
Unul dintre moșnegi îi explică: r0;Eu sunt BUNĂSTARE, el este SUCCES iar celălalt este IUBIRE. Acum du-te și întreabă-l pe soțul tău care dintre noi să vina în casă.r1;
Femeia intră în casă și îi spune soțului, care se bucură. r0;Ce bine! În acest caz invită-l pe BUNĂSTARE să ne umple casa cu bunăstare!r1;
Soția nu a fost de acord. r0;De ce să nu-l invităm pe SUCCES?r1;
Nora îi ascultă dintr-un colț al casei. r0;N-ar fi mai bine să-l invităm pe IUBIRE? Casa noastră ar fi atunci plină de iubire!r1; r11; a sugerat nora.
r0;Hai să ne ghidăm după sfatul noreir1;, îi zice soțul soției.
r0;Du-te afară și invită-l pe IUBIRE să ne fie oaspete.r1;
Femeia iese afară și întreabă: r0;Care dintre voi este IUBIRE? Pe el îl invităm să ne fie oaspete.r1;
IUBIRE pornește înspre casă. Odată cu el se pornesc în urma lui și ceilalți doi. Surprinsă femeia întreabă : r0;L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de veniți și voi cu el?r1;
Cei trei moșnegi replicară: r0;Dacă l-ai fi invitat pe BUNĂSTARE sau pe SUCCES, ceilalți ar fi rămas pe loc, dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE, unde merge el mergem și noi. Unde este IUBIRE este și BUNĂSTARE și SUCCES!r1;
PUTEREA RUGĂCIUNII
O femeie îmbrăcată sărăcăcios, cu o privire de om învins, a intrat într-o zi într-o băcănie.
S-a apropiat de stăpânul magazinului într-un mod foarte umil și l-a întrebat daca nu ar putea să-i dea și ei pe datorie câteva alimente.
I-a explicat cu glas ușor că soțul ei era foarte bolnav și că nu putea munci, și că aveau și sapte copii, care trebuiau hrăniți.
Băcanul, a privit-o de sus și i-a cerut să părăsească imediat magazinul său.
Având însa în gând nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus:
Vă rog, domnule, o să vă aduc banii înapoi de îndată ce voi putea.
Băcanul însa îi spuse că nu-i poate da pe datorie, pentru că nu are credit deschis la magazinul său.
Lânga tejghea se mai afla înca un client, care a auzit discuția dintre cei doi.
Clientul făcu câțiva pași înainte și îi spuse băcanului că o să acopere el costurile pentru orice are această femeie nevoie pentru familia sa.
Băcanul răspunse parca în sila:
Ai o listă cu cumpărăturile de care ai nevoie?
Femeia a răspuns: Da, domnule.
Bine, spuse băcanul, atunci pune-o pe cântar și eu o să-ți dau marfa de aceeași greutate cu lista dumitale.
Femeia, ezitând o clipă, cu privirea în jos, băgă mâna în geanta și scoase o bucățica de hârtie pe care scrise ceva în grabă.
Apoi puse cu grija bilețelul pe cântar, cu privirea tot aplecată.
Ochii băcanului și ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cântarul stătea înclinat în partea cu hârtia.
Băcanul, privind la cântar, s-a întors ușor către client și îi spuse mormăind: Nu-mi vine să cred!
Clientul a zâmbit, iar băcanul a început să tot pună pe cântar alimente. Cântarul tot nu se echilibra, așa încât acesta tot punea pe el alimente, din ce în ce mai multe, până când pe cântar nu a mai încaput nimic. Băcanul ședea privind cu dezgust.
În fine, smulse bucățica de hârtie de pe cântar, și o privi cu mare uimire.
Nu era vorba de o listă de cumpărături, ci era o rugăciune, care spunea asa:
- Iubite Doamne, Tu imi cunoști nevoile, așa că eu le pun în mâinile Tale-
Băcanul îi dădu femeii alimentele și privea în continuare tăcut, înmărmurit.
Femeia îi mulțumi și plecă din magazin.
Numai Dumnezeu știe ce greutate are o rugăciune.
Odată, într-un sat mic, trăia un tâmplar ce avea în atelierul lui multe
scule de tâmplărie. Într-o zi pe când el nu era în atelier, ele rs-au luat la
ceartăr1;. Acuzațiile au început cu fierăstrăul, rcel cu colți ascuțiți, care sfâșie și rupe tot ce-i iese în cale ca un balaur. Rindeua, era condamnată că mușcă fără milă, ca o fiară, iar ciocanul că zdrobește totul cu violență. N-au scăpat nici cuiele, învinuite că străpung și pătrund în orice cu vârful lor
ascuțit.
Astfel se acuzau unele pe altele și până la urmă au hotărât că nu mai pot trăi împreună sub soare,unele în compania altora, datorită răutății și violenței lor fără de seamăn. Ciocanul era de părere că rindeaua, îndeosebi, trebuia alungată. Rindeaua credea că fierăstrăul nu mai putea rămâne nicio clipă lângă celelalte unelte. Fierăstrăul nici nu voia măcar să mai audă de cuie. Dar suferința cea mai mare era a materialului lemnos, îndeosebi a unor scânduri ce știau că vor ajunge pe mâna acestor unelte greu de suportat. Ele se văitau toate, așa încât fiecare era împotriva tuturor. Deodată ușa s-a deschis și a intrat tâmplarul. Îndată s-a făcut liniște deplină. El a luat mai multe scânduri pe care le-a tăiat cu fierăstrăul, apoi bucățile le-a finisat cu
rindeaua. A bătut cuie cu ciocanul și la sfârșit a netezit totul cu rașpelul și șmirghelul. Folosind toate aceste unelte si lemnul ca materie de bază ,tâmplarul a facut un minunat leagăn pentru un nou -nascut .
Fiecare unealta are rolul ei si daca se lucreaza cu dragoste se realizeaza un lucru frumos si de multe ori trebuie si un pic de suferinta casa apreciem acel lucru ,fiecare poate gasi ceva bun in aceasta povestire
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
Nica Schirod (detalii numai pentru membrii conectaţi)
20333. Postat la 10/11/2012 23:11 - 4557z0h6m
Moșul Nică vă pupă pe toți și nu care cumva, să vă gândiți ca eu vă critic acum, dar îmi permit cu scuzele de rigoare, să vă spun ce părere am despre povestioarele aduse de voi aici, da, sunt super frumoase, numai că:
Parcă ați fi niște roboței frumoși, care numai ce li se spune, sau când sunt programați să citească o dischetă și să o expuie în scris, voi nu aveți nici o experiență din viața voastră, din copilăria voastră, nimic?
Mie mi frică -,- că atunci când spun o povestioară citită pe undeva, să nu fie și ceva minciunele, iar noi ceilalți să zicem așa cum a zis sora Lucica: ''Îmi place mult povestea" și de fapt fără să știți nici voi care sigur aduceți ceva frumos aici, prin acestea povestioare, nici noi, să ne placă minciunelele strecurate pentru a face povestioara mai apetisantă.
Deci moșul, vrea să citească cum a lucrat Dumnezeu cu voi, în viața voastră, cum a vrut vrăjmașul să vă înșele, cum Domnul a fost de partea voastră și va scăpat.
Ia uitați-vă în agenda vieții voastre și vedeți câte nu ați avea de împărtășit cu noi, așa originale , fără retușări, ștersături, adăugiri, care să fie gustată mai sigur.
Deci luați îndemnul meu de acum, ca de la un frate mai vechi/bătrân, ca de la un tată care vă iubește și nu ar vrea să contribuim la satisfacția lui Scaraoțchi, prin a povesti ce nu suntem siguri că povestea este și adevărata.
Dacă am supărat pe cineva cu această epistolă, vă rog, puneți-mă la gazete de perete/CAT că să știu către cine să fac plecăciune spre iertare.
- Dacă nu putem să fim buni, să încercăm să fim măcar politicoși. (Nicolaie Steinhardt)
- Dacă nu putem să fim buni, degeaba încercăm să fim politicoși.- Nica Schirod!
Frate Nica, intotdeauna sfaturile sunt bune, aici se scriu anumite povestiri sau parabole care prin esenta lor aduc invatatura, avem si un subiect prin care ne putem expune experientele vietii, se numeste "Marturisiri", daca nu ma insel.
Cat despre faptul ca eu am crezut povestea aceea, este pentru ca cunosc o persoana care a experimentat minunile lui Dumnezeu, si nu mi se pare greu ca Duhul Sfant sa tina un cantar in balanta, El poate lucra intr-un mod supranatural, daca avem CREDINTA...si ne INCREDEM ca femeia din magazin, numai ca uneori vorbim despre CREDINTA aceasta in mod superficial, nu in mod faptic!
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
20352. Postat la 11/11/2012 19:05 - 4556z4h13m
Până la vârsta de doi ani am crescut în Vatra Dornei. Și cine nu a auzit despre parcul din oraș, și mai ales despre veverițele care vin lângă tine, ademenite de zgomotul a două nuci ciocnite între ele, semnalul pentru o nouă porție de mâncare? Mai demult ele erau mai blânde decât sunt acum. Mama mi-a povestit că, într-o zi, a așezat câteva bucăți de miez de nucă în căruciorul meu, iar veverița a venit și a mâncat chiar acolo nucile, fără să-i pese că eu dădeam din mâini, încercând să ajung la ea.
Cu toate acestea, este un lucru rar ca o veveriță crescută în sălbăticia pădurii să se apropie de tine. Însă, se mai întâmplă și asemenea lucruri. Trecând printr-un aluniș, un om a adunat o pălărie plină de alune coapte. S-a așezat jos, cu spatele rezemat de un copac, a pus pălăria lângă el, a scos o alună și a încercat să o spargă ca să-i mănânce miezul gustos.
Deasupra lui, o veveriță venise pe nesimțite și îl examina. Făcea ce făcea și mai cobora o ramură, apoi încă una, și încă una. Până la urmă, a ajuns pe creanga cea mai de jos. Era foarte atentă la orice mișcare pe care o făcea omul, și fugea imediat mai sus, pentru ca să coboare după numai câteva clipe.
Omul și-a dat seama că ceea ce o atrăgea era pălăria cu alune, așa că s-a hotărât să nu se mai miște. Îndată, veverița a fost lângă pălărie, a furat o alună și, din câteva sărituri, a fost din nou printre crengile copacului. După un timp, a revenit, sfioasă, și a mai furat una, apoi încă una și încă una. Până la urmă, de ce să mai facă atâta drum până în vârful copacului? S-a așezat pe marginea pălăriei și a ales în voie alunele dorite, ronțăindu- le pe loc. După ce s-a săturat, a făcut câteva salturi până la copacul cel mai apropiat și s-a făcut nevăzută printre ramurile lui.
Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de viețuitoare de mare se îmblânzesc, și au fost îmblânzite de neamul omenesc, dar limba nici un om n-o poate îmblânzi. (Iacov 3:7-8)
Poți îmblânzi sau dresa aproape orice animal, dacă îi dai mâncare. Dar ceea ce-ți iese din gură: vorba cea rea, bârfa, nemulțumirea, critica, ocara etc., le poți stăpâni? Roagă-L pe Isus să te ajute în îmblânzirea vorbirii tale!
(Mirela Dascalu- Revista Respiro)
Biblia are răspuns la toate intrebările.
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
Nica Schirod (detalii numai pentru membrii conectaţi)
20365. Postat la 13/11/2012 09:06 - 4554z14h12m
O întâmplare haioasă.
Când eram de vreo 15 - 16 ani, pe vremea aceia, am mai spus eu pe undeva, că Mama ne zicea că cine nu lucrează, nu prea are dreptul să mănânce și pentru că locuiam în Bucovina, zona Rădăuți, cei ce puteau merge la lucru, o duceau bine, dar problema era că nu era unde să lucrezi, oamenii ne școliți, lucrau, fie la pădure, fie la fa bricele de cherestea din comunele limitrofe, dar foarte greu se găsea câte un loc și cine intra ținea și cu dinții, în zona aceia se cultiva mai mult cartofi, pentru că cartoful mergea bine, dar porumbul, secara și grâul, foarte slab,se mai semăna hrișcă, și asta se cam făcea, dar mămăliga sau mălaiul pe care se putea face din ea, era negru ca tăciunele.
De la 12 ani am început să merg la lucru, pentru că se găsea de lucru pe la oamenii mai înstăriți și aceștia erau cei ce aveau un loc de muncă la stat, pădure/fabrică, dar pentru că eram copil, măcar că lucram în rând cu cei mari, ei primeau pentru o zi 15 lei, iar eu primeam 10 lei, ca să înțelegeți acum, valoare celor 10 lei, un litru de ulei simplu era 11 lei, iar un kg. de zahăr era 10 lei, se mai mergea la muncă sezonier la gostat, asta însemna ferme ale statului, un fel de colectiv și acolo mergeau cine putea lucra, bărbați, femei și tineret, la prășit de porumb, la plantat de cartofi, la treierat, la cules de porumb.
Și zona de lucru era de la Botoșani până la Galați, întâmplarea cu pricina s-a petrecut la Bârlad:
Era o zi de sfârșit de Mai, început de Iunie, foarte frumoasă, eram la prășit de porumb, o echipă destul de să aibă de toate elementele în ea, după ce a venit căruțașul și ne-a adus mâncarea de amiază, ceilalți stăteau ca să se înnoade untura ciot, adică așa zic moldovenii după ce mănâncă, trebuie să tragă un pui de somn.
Acolo la marginea parcelei, era o lizieră de pădure, adică la câmpie, bătrânii/boierii, puneau perdele de salcâm, de stejar, care iarna nu lăsa viscoalele acelea mari să își facă de cap, iar vara atrăgeau ploaia, liziera avea cam peste 100 de metrii lățime, iar lungimea era ehei ...., noi cum ajungeam lângă pădurice, auzeam voci de bărbați de femei de dincolo, râdeau tare și nouă la câțiva, un fel de curioși,ni s-a părut că ar trebui cercetat și am mers să vedem de ce se distrează așa de tare și am luat-o cu spionajul într-acolo, să vedem.
Păduricile acelea erau întreținute de cineva, că erau grămezi de crengi cum au curățat și nu le-au lăsat împrăștiate.
Deasupra unei grămezi, era un dud tânăr mai înalt cu niște dude mari, din alea roz, moldovenilor le plac dudele și eu am gândit că mă urc pe grămada de crengi și până una alta mănânc niște dude, zis și făcut, urc pe crengi și deodată simt că se mișcă crengile din grămadă, eu m-am speriat de și nu eram singur și deodată iese de sub crengi/grămadă ceva mare, așa am văzut eu, dar de frică nici nu am văzut ce era și a fugit, m-am dat jos de pe grămadă mut de frică, ceilalți murind de râs, eu nu puteam nici să vorbesc, după ce s-au săturat de râs de mine, miau spus că era un țap sălbatic, el dormea ascuns sub crengile acelea, noi cum mergeam pe furiș să vedem ce se petrece dincolo, nu făceam gălăgie, domnul țap, nu a sesizat nimic până nu a început să îl preseze crengile sub greutatea mea, așa că ne-am speriat amândoi, acum las să comentați voi că eu nu știu , cine s-a sperat mai tare, eu sau țapul?
Și totuși am mers până dincolo în pădurice, acolo iar am văzut ceva haios, dar mie nu nea mai tihnit nimic în ziua aceia.
Acolo erau câțiva bărbați și mai tineri și mai bătrâni, erau și câteva femei, tot de vârste și, și, dar ce era pentru noi curioșii depășit, era că toți și bărbați și femei, toți, toți, erau dezbrăcați de la mijloc în sus, bărbații aveau izmene albe până la glezne și atât. Femeile toate erau și ele dezbrăcate de la mijloc în sus, așa cum le-a făcut mama lor, iar de la mijloc în jos, aveau poale albe tot până la glezne și sus era elastic.
Vă dați seama ce distracție a fost pentru noi, mai ales când vedeam cum balansau știți voi ce la femeile mai în vârstă, noi stăteam ascunși să nu ne vadă, ca să nu deranjăm, ca să putem vedea cât mai mult timp priveliște de negrăit, așa o vedeam noi atunci, dar și de frică să nu o luăm pe coajă pentru spionaj.
Odată am auzit strigând adunarea și a trebuit să abandonăm, priveliștea aia ce cuprindea toate curiozitățile și interesele noastre, am venit înapoi la echipă și a început a doua rundă de râs, una de ce am pățit eu și alta de ce am văzut noi acolo, dar eu nu vedeam alt ceva mai interesant, de cât crengile care au început să se miște și pe domnul țap care mi-a eclipsat tot ce era interesant pentru vârsta de atunci.
Acum moșul Nică, atunci curiosul Nică.
- Dacă nu putem să fim buni, să încercăm să fim măcar politicoși. (Nicolaie Steinhardt)
- Dacă nu putem să fim buni, degeaba încercăm să fim politicoși.- Nica Schirod!
Frate Nica, se pare ca si pe vremuri se desfasura desfrau in grup, sincer, am crezut ca se mai intamplau cate ceva pe ici pe colo si era o mare rusine pentru cei ce infaptuiau asa ceva, dar...am ramas fara cuvinte!
Cat despre tap, ma gandesc ca pentru cei din jur a fost de ras, insa de cel care statea pe o stiva de crengi miscatoare, nu!
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
Nica Schirod (detalii numai pentru membrii conectaţi)
20373. Postat la 13/11/2012 15:40 - 4554z7h38m
Soră Lucia, cred că nu am spus un amănunt, nu era vorba de desfrâu, toți prășeau porumb acolo, ei erau particulari, toți lucrau de zor, nici vorbă de alt ceva, fiecare avea rândul lui, mergeau într-un drept lucrând, nu făceau alt ceva decât lucra de zor și râdea.
Nici vorbă da alt ceva , ce vorbeau nu îi înțelegeam, pe noi nea făcut curioși râsul pe care îl auzeam.
Nu vreau să se înțeleagă alt ceva, cred că m-ai înțeles.
- Dacă nu putem să fim buni, să încercăm să fim măcar politicoși. (Nicolaie Steinhardt)
- Dacă nu putem să fim buni, degeaba încercăm să fim politicoși.- Nica Schirod!
Pai, eu am inteles ..."in paduricea de dincolo..."nu la prasit.
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
20379. Postat la 13/11/2012 18:57 - 4554z4h20m
Un om dormea in coliba sa, cand dintr-odata, intr-o noapte, camera s-a umplut de Lumina si a aparut in fata lui, langa patul pe care sta, Dumnezeu si i-a cerut sa faca o anumita munca pentru El. I-a aratat o stanca mare care se gasea in fata colibei sale si i-a explicat ca va trebui sa o impinga zilnic, cu toate puterile sale, ceea ce omul a si facut apoi zi de zi, clipa de clipa. Multi ani a muncit din greu, de la rasaritul pana la apusul soarelui, impingand din toate puterile, cu umerii proptiti pe suprafata masiva si rece a stancii care era insa de neclintit. In fiecare seara barbatul se intorcea trist si istovit in coliba lui, simtind ca intreaga zi a irosit-o degeaba. Tocmai cand era mai descurajat, adversarul (Satana) a decis sa-si faca aparitia in gandurile din ce in ce mai pesimiste ale acestuia :
- De atata timp impingi in stanca aceea si ea nici nu s-a clintit. Drept urmare, omul a ramas cu impresia ca sarcina lui este imposibil de realizat si ca toata munca lui va fi in final, un esec total. Toate acestea l-au deprimat mult si l-au descurajat. Intr-o alta zi adversarul i-a spus: - De ce te distrugi singur impingand mereu in stanca asta? Petrece-ti timpul facand doar eforturi minime, gusta insa vartos din placerile acestei lumi si cu siguranta te vei simti mai bine. Barbatul ostenit, ajuns la capatul puterilor si al rabdarii s-a hotarat sa dea curs indemnului primit de la diavol, dar inainte de a face asta a decis sa se roage si sa-si spuna totusi pasul lui Dumnezeu. - Doamne, I-a spus, am muncit mult si greu pentru Tine, adunandu-mi toate puterile sa fac ce mi-ai cerut. Insa, dupa atata timp, cu toate stradaniile mele nu am reusit sa misc piatra nici cu jumatate de milimetru. Cu ce am gresit? De ce am esuat?r1;Dumnezeu i-a raspuns cu blandete, intelegator si cu multa Iubire: - Prietene, cand ti-am cerut sa-mi slujesti si tu ai acceptat, ti-am spus ca sarcina ta era sa impingi cu toate puterile in stanca, ceea ce ai si facut. Niciodata nu am spus ca astept ca tu sa o misti. Sarcina ta era doar sa impingi in ea. Si acum vii la Mine obosit spunand ca ai esuat. Dar chiar asta sa fie realitatea?
Priveste la tiner30; Bratele iti sunt puternice si muschiuloase, spatele iti este vanjos si ars de Soare, mainile iti sunt batatorite de atata apasare, picioarele ti-au devenit solide si puternice totul in tine emana forta si sanatate.Te-ai dezvoltat mult si capacitatile tale sunt peste ce te-ai fi putut astepta . Adevarat, nu ai miscat stanca. Dar misiunea ta a fost sa ma asculti si sa impingi in acea stanca. Prin asta ti-am pus la incercare credinta si increderea in intelepciunea Mea, pentru a te ajuta astfel sa ti le intaresti Ceea ce ai si facut de fapt. Acum Eu, prietene, voi muta stanca.
Dumnezeu este Cel care lucreaza prin noi si le face pe toate cele bune. Satan lucreaza si el prin noi si le face pe cele mai putin bune. Noua ne apartine de fapt doarr30;stradania. -Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El.- r11; Arsenie Boca
Citind aici, parca te-ai revenit, si ai inteles ceva...
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
20392. Postat la 14/11/2012 05:45 - 4553z17h32m
Da , am înțeles că oricât ai împinge stânca , ea nu se va mișca dacă nu pune mâna Dumnezeu. Tu doar poți face mușchi.
E potrivită dezbaterii noastre. Numai că în locul cuvântului -stâncâ- trebuie să pui cuvântul - pantalon-.
Valentina, tu, sti ce zici?
Nu se potriveste deloc...stanca cu pantalonii.Este rusinos...
Pantalonii sunt o uraciune si ca sa tii pui, nu-ti trebuie nici un efort!
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
20411. Postat la 14/11/2012 13:55 - 4553z9h23m
Of! Of! Of!
Eu văd că străduința este fără rezultate. Nu porți pantaloni. Dar aceasta nu-ți aduce nici-un rezultat pe plan spiritual.
Tu , chiar crezi ca depun vre-un efort ca sa scriu aici?
Dar sa scriu o povestioara, care sigur iti va placea:
Intr-un satuc era un batran care avea un magar foarte indaratnic, ori de cate ori ii punea o povara sa o duca in spate, magarul se scutura puternic, si sub nici o forma nu voia sa o duca, ba chiar se oprea, si nu mai voia sa mearga, batranul lua sarcina si o purta el pana acasa...
Intr-una din zile batranul suparat de indaratnicia magarului, l-a lasat la marginea unei liziere de pomi, si-a luat sarcina si si-a purtat-o singur.
Magarul privi dupa stapan, fara sa-si dea seama ca va ramane singur si parasit...
Fara o gura de fan si un adapost deasupra capului, magarul a ajuns intr-o stare jalnica, si intr-una din zilele geroase de iarna si-a dat ultima suflare.
Morala: Daca nu oferi, nu poti primi nimic in schimb!
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
20419. Postat la 14/11/2012 17:29 - 4553z5h48m
Nu m-ai înțeles deloc.
Eu văd că străduința este fără rezultate. Nu porți pantaloni. Dar aceasta nu-ți aduce nici-un rezultat pe plan spiritual.
Strutul, gaina si vulturul sunt trei pasari zburatoare, dar cata deosebire este in zborul lor!
Strutul are aripi, dar nu le foloseste decat sa-si mareasca viteza de mers.
Gaina isi foloseste aripile in zboruri scurte si putin inalte peste garduri si cotet.
Vulturul insa, isi foloseste aripile in zborul catre cer, ii place inaltimea si zboara cat mai sus.
Asa putem descrie si rugaciunea, ea poate fi ca a unui strut, aripile rugaciunii , nu au putere sa-l desprinda de pe pamant, desi este mare si puternic , ramane jos , nu cunoaste maretia zborului prin aripile rugaciunii, pentru ca ii lipseste credinta unui zbor spre cer, catre Dumnezeu.
Altii se roaga din cand in cand, asemeni gainii, dar zborul rugaciunii lor este scurt si nu se desprinde prea mult de pamant, se roaga din obicei fara sa se ridice deasupra problemelor din lume.
Cei ce se roaga in duh si adevar sunt asemeni vulturului, ei se roaga cu putere, cand isi intind aripile rugaciunii se desprind cu totul de pe pamant si se ridica in slavile ceresti , totul este lasat in urma , iar farmecul si maretia inaltimii ii fac prin credinta sa simta adevarata libertate in Dumnezeu.
Tu, cu cine te asemeni in ruga?
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
Nica Schirod (detalii numai pentru membrii conectaţi)
20919. Postat la 20/12/2012 09:17 - 4517z14h0m
Am citit mai de mult o istorioară, de și a trecut foarte mult timp, eu tot mă chinui să o înțeleg/dezleg, pare a fi un pamflet, dar cred că se mai potrivește pe ici pe colo și asta ma făcut să nu o uit.
Zicea istorioara: Că era toamna târzie, era un sat la poalele unei păduri, în sat erau coborâte turma de oi de la munte, a doua zi trebuia să se facă dezmembrarea turmei (răscoala), când cei ce aveau oi și le-au dat la munte primăvara, pentru pășunat, iar acum trebuiau ca fiecare să-și caute oile după semnele pe care le făcuse primăvara și după ce le găsea, stăteau fiecare cu oițele lui, până când și le găsea fiecare, apoi plecau fiecare acasă și le hrănea până primăvara , când iar le trimitea la munte, pentru încă o vară.
Până aici totul părea în regulă, numai că , în pădure nu la foarte mare distanță, o haită de lupi, au venit după behăitul oilor, dar și după miros, erau lihniți de foame, era noapte, era numai bine pentru a da o raită prin stână, numai că jos la stână, se auzea două feluri de lătrat de câini, era lătrat de câini mari, de care lupii nici cum nu ar fi vrut să dea ochii cu ei, se mai auzea și lătrat de câini mici, pe care păstorii îi folosesc la întoarcerea oilor.
Lupii au făcut o ședință fulger, ce să facă și unul mai bătrân a zis; dacă mergem la stână s-ar putea să sfârșim în colții câinilor, să murim, dacă stăm aici, sigur murim de foame, așa că ar fi bine să trimitem pe cineva iscoadă, să vedem cum stau lucrurile pe viu, la fața locului și s-a făcut întrebarea dacă se găsește un voluntar care să meargă la stână, un lup mai tânăr a zis; mă duc eu, după ce i-au făcut instructajul cei mai bătrâni, a plecat cu frică și foarte atent ca să poată observa tot,,, și pericolele și posibilitățile cele mai adecvate, de care să se folosească toată echipa, printre instrucțiune era și acesta; să vie imediat cu veștile, oricare ar fi ele.
Pleacă lupul spion, ceilalți erau foarte atenți la ce o să se audă, interesant era că nu se auzea nimic diferit, numai că lupul spion , nu se întorcea conform instrucțiunilor, atunci grija și spaima crescuse foarte mult, se punea problema că nu se vor mai întâlni nici odată cu el, începuse să pună în practica planul B când deodată unul din ei îl zărește pe spion că vine, întrebarea a fost; este rănit tare?, nici vorbă de rănit, venea jucând și era foarte vesel.
Când a ajuns la confrații lui, s-a făcut liniște, cei bătrâni l-au întrebat ce este de este așa de vesel, atunci el a zis: Este adevărat că sunt câini foarte mari și răi, numai că aceștia sunt legați și nu pot face nimic, ceilalți mici latră și se bat între ei, nu-i nici o problemă, hai să mergem că ciobanii unii chefuiesc, alții dorm și nici vorbă de pericol.
Așa că au plecat cu mic cu mare la turmă.
Concluzie: ??? Ce s-a întâmplat??? rezultatul???
- Dacă nu putem să fim buni, să încercăm să fim măcar politicoși. (Nicolaie Steinhardt)
- Dacă nu putem să fim buni, degeaba încercăm să fim politicoși.- Nica Schirod!
