Frate Nica frumoasa povestioara dar ridic doua semne de intrebare
Sincer vorbind eu pe la cate Stane am fost si pe langa cate am trecut in calatoriile mele cu Bicicleta prin diferite zone si localitati( sate si comune ) nu am vazut cainii de la stana legati , era de ajuns sa ma vadă unul dintre ei si era toata haita langa mine sa ma rupă. In cel mai rau caz era cate un caine legat langa Stana sa pazeasca stana cat turma si pastorul erau plecati la pasune .
Acum daca aceasta povestioara are inteles Religios , intrebarea mi-o pun de ce cainii mari si rai erau legati , ce vrea sa reprezinte lucrul acesta ? Mai ales noaptea . Cand si cel care este legat ziua este eliberat pe timpul noptii
Psalmul 84.11. Căci Domnul Dumnezeu este un soare și un scut, Domnul dă îndurare și slavă, și nu lipsește de nici un bine pe cei ce duc o viață fără prihană.
Doamne al oștirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
20949. Postat la 22/12/2012 18:45 - 4515z4h15m
Costy, privește în jur. și în loc de câini gândește că e vorba de cei care au posibilitatea să schimbe ceva dar sunt legați. Zi și noapte
Era odata o femeie buna care era bine cunoscuta atat pentru credinta simpla in Dumnezeu cat si pentru calmul atat de necesar in mijlocul necazurilor. O femeie care locuia la distanta,a auzit de ea si a spus..
- Trebuie sa merg si sa o vad pe acea femeie.Vreau sa invat secretul vietii fericite si a calmului ei
Ea a mers si a abordat-o pe femeie astfel.
-Tu esti femeia cu credinta mare?
-Nu,a primit raspunsul. Nu sunt femeia cu credinta mare ci sunt femeia cu putina credinta intr-un DUMNEZEU .mare!
Într-o biserica se intampla sa vina cu regularitate un batranel in haine ponosite. Lumea,evident,se imbraca frumos la biserica,isi lua hainele cele mai bune. Batranelului in schimb parea sa nu-i pese. Haina murdara,prafuita,pantalonii patati........Asa ca oamenii au inceput sa fie deranjati de treaba asta si i-au spus preotului. Preotul a promis sa se ocupe de problema. Asa ca l-a luat pe batranel deoparte si i=a zis.
- Tu stii cum ar trebui sa vina imbracati oamenii la noi la biserica?
- Nu stiu parinte
- Pai uite,diseara cand iti faci rugaciunea, intreaba-L pe Dumnezeu cum ar trebui sa fie imbracati oamenii care intra in biserica asta
- Bine parinte
A doua zi,batranelul apare la biserica in aceleasi haine. Preotul il intreaba
- L-ai intrebat pe Dumnezeu cum sa te imbraci?
- L-am intrebat parinte.
- Si ce ti-a zis Dumnezeu?
- A zis ca habar n-are. EL n-a fost niciodata in biserica asta.''
Biblia are răspuns la toate intrebările.
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
Nica Schirod (detalii numai pentru membrii conectaţi)
20961. Postat la 24/12/2012 10:05 - 4513z12h55m
Scumpii moșului, eu am un fel de fix, îmi place să spun povești petrecute de mine, mai spun și eu câte una citită sau auzită, care are o conotație fie de avertizare, fie de îmbărbătare, de pildă asta de mai sus, pe care a spus-o sora Valentina, cum că Dumnezeu a zis, că El nu a fost nici odată în biserica aia, de și sigur nu s-a întâmplat asta așa cum este spusă, dar din păcate sunt destule Biserici, unde nu se folosește apelativul *Părinte* ci, frate pastor, sau prezbiter și totuși acum se întâmplă și se va întâmpla așa:
21. Nu orișicine-Mi zice: "Doamne, Doamne!" va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
22. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: "Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?"
23. Atunci le voi spune curat: "Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege." Matei 7: 21 - 23.
Acum vă spun o întâmplare petrecută de mine după revoluția din 1989.
După cum știți cei care aveți acum, cam de la 35 de ani în sus, că noi românii, eram și din punct de vedere a îmbrăcămintei, la loc de cinste, undeva pe lângă coadă, pe lângă ultimele locuri.
Și într-o duminică seara, eram în Biserica fraților Penticostali din localitatea Variaș, acolo era încă un musafir, un om mare, înalt, voinic, atlet și îmbrăcat la șapte ace cum se zice, avea un cojoc din piele foarte fină de box, trei sferturi, era nouă nouță, pantaloni călcați la dungă de aia periculoasă, când a început serviciu de evanghelizare, primul care a fost pus să vorbească , a fost pus el, a vorbit excepțional din toate punctele de vedere, mai ales că a vorbit de toate binecuvântările scrise în cartea Proorocului Isaia, toată adunarea clocotea, când el zicea mai ales despre cum va fi în Raiul Lui Dumnezeu.
După ce a terminat de vorbit, a zis că a fost atenționat că mai este un frate musafir și anume fratele Nică, acuma m-am gândit, ce să vorbesc eu după un asemenea om, care din toate punctele de vedere era un domn elegant și la haine și la vorbire.
Eu eram destul de bine cunoscut, îmi permiteam ca și aici de multe ori să mai zic câte ceva și am zis așa:
Cât am stat pe bancă și fratele a vorbit, de fapt prin vorbirea lui am fost plimbați prin raiul Lui Dumnezeu, dar de când a terminat de vorbit, trăiesc un mare coșmar, pentru că brusc m-am trezit din nou pe bancă în adunarea din Variaș.
Și am zis mai departe; Un singur lucru a uitat fratele și pentru a ne explica acel lucru îi dau timpul meu, atunci fratele m-a fixat drept în ochi, iar eu am zis mai departe; Acel lucru foarte esențial este; că nu nea arătat/explicat drumul care duce , ca să putem ajunge acolo.
Atunci fratele s-a ridicat în picioare, iar eu am crezut că am să fiu luat peste picior așa cum câte odată pe aici, dar nu s-a întâmplat așa, fratele a început să plângă și a zis; Fraților nici eu nu cunosc drumul care duce în raiul Lui Dumnezeu!
Atunci și acuma, tot stau și mă gândesc, cum de a știut fratele/frații, atât de bine, ce este în rai, dacă nu știu nici drumul.
Oare nu ar trebui să se zbată ca să cunoască mai întâi drumul?
Oare sunt și printre noi din ăști? ........? .........???
- Dacă nu putem să fim buni, să încercăm să fim măcar politicoși. (Nicolaie Steinhardt)
- Dacă nu putem să fim buni, degeaba încercăm să fim politicoși.- Nica Schirod!
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
20965. Postat la 24/12/2012 17:00 - 4513z6h0m
Frate Nica, frate Nica. Ce ziceți: acum după 23 de ani se știe drumul? Atunci vibrai la orice predică despre Isus și Împărăția Sa. Acum s-a mai complicat un pic. Trebuie să trecem de testul calendarului.
Nu faceți ca binele vostru să fie grăit de rău. (Romani 14:16)
Locuințe pentru furnici. Ai auzit vreodată de așa ceva? Nu, nu mă refer la mușuroaiele pe care și le construiesc ele, ci la căsuțe special construite pentru ele. Acum mi se pare o idee aberantă, dar la vremea când le construiam mi se părea, atât mie cât și celorlalți copii, o idee trăsnet, numai bună de brevetat. Cuști pentru câini sau colivii pentru păsări mai construiau și alții, dar la furnici părea că nimeni nu se gândește. Și, sărmanele, lucrau atât de mult, încât nu mai aveau timp și pentru ele.
Așa că, într-o vară, am demarat lucrările la ceea ce avea să fi e un fel de Cartierul Primăverii în miniatură: vile supraetajate, construite din cutii de chibrituri, cu ferestre, uși și tot tacâmul. Dezamăgirea mare a venit în momentul în care am constatat că furnicile sunt total dezinteresate de oferta noastră. Degeaba le culegeam noi de pe unde le găseam și le băgam cu forța în r0;viler1;, că de ținut înăuntru nu aveam cum să le ținem. Ca să vezi ce nerecunoscătoare! Era ca și când am fi luat un om care doarme pe străzi sau prin gări și i-am fi oferit o vilă confort I, iar el ar fi refuzat preferând boschetul lui.
Cât de adesea, încercând să-i ajutăm pe cei de lângă noi și dorindu-le sincer binele, nu facem lucruri care nu le sunt de nici un folos, ba uneori chiar dimpotrivă! Încercăm să procedăm cum credem noi că e mai bine, fără să le cerem părerea și, mult mai grav, fără să ne întrebăm ce vrea Dumnezeu pentru ei. Logica noastră omenească, fi e ea și bine intenționată,
poate fi foarte diferită de cea divină și de căile pe care Dumnezeu alege să conducă o persoană. Iar binele sau ajutorul nostru forțat se poate transforma nu în binecuvântare, ci în blestem (nu degeaba se spune că: drumul spre iad este pavat cu cele mai bune intenții).
Ultimul cuvant.
O istorioară biografică, mentionată de David Eugene Smith după Dominique-Francois Arago- redă urmatorul episod: mtematicianul Thomas Fanet Lagny zăcea pe patul de moarte înconjurat de membrii familiei, fără a răspunde la vreo intrebare.
În camera muribundului a intrat un prieten intim al său, Pierre Moreau Maupertuis.Când i s-a explicat starea bolnavului, acesta a spus:
-Așteptați, o să vorbescă indată.Și se apropie de patul de suferinta al prietenului, șoptindu-i:
- Cât fac 12 la pătrat?
-144! răspunse matematicianul, cu vadită sforțare; acesta a fost ultimul său cuvânt.
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
Nica Schirod (detalii numai pentru membrii conectaţi)
21237. Postat la 11/01/2013 08:12 - 4495z14h48m
Bună dimineața în ziua Pregătirii.
La topicul: Încercând să definim Legea Lui Dumnezeu, Lavinia a scris:
Am să dau un răspuns după sufletul meu ...bine frate Nică?
Dacă in Lege am dreptarul deplin si prin acest dreptar capăt cunostinta adevarului si ce este adevărul?.... atunci ,eu,doresc să trăiesc cu speranta neclintită, inclinându-mă spre tara care are in constitutia ei legile,poruncile si rânduielile sfinte...nu? Păi care este tara? Nu Israelul?
Prin întâmplarea ce o voi povesti, voi răspunde înclinației și speranței neclintite a sorei Lavinia.
Acum vreo doi ani în urmă, stăteam de vorbă, cu un bun prieten, din altă confesiune religioasă, despre ce spunea Mântuitorul nostru Eșua - Isus când a zis: Drept răspuns, Isus i-a zis: "Lasă-Mă acum, căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit. Matei 3:15.
Atunci el mia zis: Frate Nică, uite ce scrie în Zaharia 14. 18. ...... va fi lovită cu aceeași urgie cu care va lovi Domnul neamurile care nu se vor sui să prăznuiască sărbătoarea corturilor. Acuma eu vreau să văd, cum împlinești dumneata această Poruncă a Domnului? Că dumneata ești și bătrân, nici bani nu ai cu ce să mergi măcar odată la Ierusalim la Sărbătoare și nici sănătatea nu te ajută.
Văzând că el vine cu argument din Biblie, atunci am adus și eu un argument tot din Biblie unde zice așa: Isus a luat din nou cuvântul, și a zis: "Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. ..... Luca 10:30. Și am zis mai departe atunci prietenului meu și acum sorei Lavinia, noi prin credință și prin faptele noastre, putem să urcăm spre cetatea binecuvântată, sau să coborâm spre cetatea blestemată, atunci era vorba despre Ierusalim și Ierihon, acuma este vorba tot de Ierusalim, și de Va.....!
Acuma avem Sărbători, care se țin la vremuri diferite, de pildă noi ținem Sabatul zilei a 7a, dar alții îl țin în ziua a întâia, celelalte Sărbători la fel, noi le ținem la o dată pe care a poruncit Cineva, alții țin la o dată pe care a poruncit-o altcineva, izvorul și oglinda Sărbătorilor din Leveticul 23 este Sionul - Ierusalimul, iar sărbătorile care se țin acuma - contemporan, izvorul și oglinda lor este în Italia ......! î
Mai departe îi ziceam prietenului meu, că eu nu odată pe an mă duc în cetatea Sărbătorilor Domnului Dumnezeul lui Avraam, Isac și Iacov, ci în fiecare săptămână chiar, apoi peste an de fiecare dată la Sărbători.
Deci eu la vârsta de 45 de ani, m-am trezit și am început să urc din Ierihon, la cetatea binecuvântată, la fiecare Sărbătoare. Atunci prietenul meu a rămas foarte surprins, că în loc să rămân eu încuiat, fără răspuns, s-a văzut el departe de cetatea binecuvântată, asta una la mână, iar doi la mână, a rămas surprins, că eu trăiesc în sufletul meu ce spun.
Întrebarea lui a fost; De ce nu se învață lucrul acesta, duminica la adunare, ei bine, aste se învață Sâmbăta nu dumineca, el ma întrebat de ce?, eu i-am zis că așa a zis apostolul Petru, atunci el a rămas și mai surprins, zicând că așa ceva nu a mai auzit nici odată, dar să îi arăt că așa scrie în Biblie, atunci am luat Biblia, am deschis-o la F. Apostolilor și i-am dat să citească din cap. 15; 19 - 21. ...... Moise are în fiecare cetate oameni, care-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat .- Sâmbăta nu dumineca.
Prietenul meu, de atunci ca și până atunci, coboară de fiecare dată, iar tu Lavinia cred că ai înțeles.
- Dacă nu putem să fim buni, să încercăm să fim măcar politicoși. (Nicolaie Steinhardt)
- Dacă nu putem să fim buni, degeaba încercăm să fim politicoși.- Nica Schirod!
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
21277. Postat la 14/01/2013 07:31 - 4492z15h29m
Inteligența stăncuțelor
Cunoscutul prozator român Ioan Al. Brătescu-Voinești povestește într-una dintre cărțile sale o întâmplare interesantă, trăită chiar de dumnealui. Pe atunci locuia într-o casă construită de el, în Târgoviște, pe valea Ialomiței. Avea acolo o grădină frumoasă, pe care o întreținea cu o patimă moștenită de la tatăl său, un pasionat horticultor. Ajutat de un servitor, și el un mare iubitor al grădinăritului, se lupta să dea peluzelor înfățișarea unui covor, stropindu-le și tunzându-le cu mare punctualitate, așa cum văzuse în parcurile din străinătate.
Se întâmpla să găsească deseori pe iarbă pietre teșite de mărimea unor monede, lucru care îl cam supăra. Multă vreme, a crezut că erau aruncate de copiii de pe stradă. Alături de grădina lui era o clădire nelocuită, sub streașina căreia își făcură cuibul numeroase stăncuțe. Constatând că îi mănâncă cireșele și fragii, le declarase război. A încetat însă să le prigonească când, într-o zi, a văzut cât sunt de inteligente. Într-o dimineață frumoasă când ieși în grădină și se așeză pe o bancă. Cum stătea așa, începu să urmărească o stăncuță care umbla pe iarbă, oprindu-se din când în când, dând cu ciocul ceva la o parte și ciugulind grăbită. Tot atunci, o altă pasăre luă de pe potecă o piatră și, zburând până în mijlocul unei peluze, lăsă piatra să cadă. Se întoarse, luă altă piatră și o lăsă și pe aceasta pe peluză.
- Uite, domnule, cine îmi pune mie pietre pe peluze! Dar de ce le-o fi punând?- își spuse scriitorul, plin de uimire. După o vreme, s-a hotărât să dezlege misterul. Dând la o parte pietrele, constată că sub ele se găsea ori un gândac, ori o râmă. Atunci a înțeles. Pietrele plate, ușor de transportat, erau de fapt niște capcane. Stăncuțele așezau într-o zi pietrele pe iarbă, ca a doua zi dimineața să le controleze, pentru a vedea ce râmă sau gândac s-a adăpostit sub ele în timpul nopții.
Câtă inteligență! De foarte multe ori te întrebi de ce fac animalele anumite lucruri ciudate. Dar dacă le studiezi mai bine îți dai seama că ele nu fac nimic aiurea. Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, și nici nu strâng nimic în grânare; și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele? (Matei 6:26)
Dumnezeu ți-a dat și ție înțelepciune. Cum o folosești?
[Mirela Dascalu]
Biblia are răspuns la toate intrebările.
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
Nica Schirod (detalii numai pentru membrii conectaţi)
21287. Postat la 15/01/2013 14:02 - 4491z8h58m
Scumpii moșului, și aici voi începe cu mică părere despre: Povestioare mici - învățături mari, ar trebui să fie, din cele petrecute cu noi, în viața noastră și familia noastră, departe de mine să critic pe cineva, dar dacă eu vin și expun ce găsesc în librărie, s-ar putea să nu fie 100% adevărate, ci trecute prin redacție și redactate, rotunjite, ca să fie gustate de marele public, dar cu mare probabilitate să aibă și foarte mult ne adevăr.
Oare nu aveți nici o experiență, pentru a o expune sub forma de povestioară și să menționați că faceți parte din ce povestiți? Dar pentru ce am scris mai sus; Iertareeeeeee.......
Acum am să vă spun o întâmplare, o discuție petrecută cu un frate AZS.MR. cu puțin înainte de revoluția din 1989, eu făceam parte din credința Penticostală, dar ne înțelegeam foarte bine și căutam fiecare să căutăm nod în papură celuilalt dar ne îndreptățeam fiecare , că eu sunt cel mai bun și credința pe care o practicăm este cea mai bună.
Văzând că fiecare ținem ca orbul de bâtă, m-am gândit să îi găsesc ceva chiar în practica de familie, zis și făcut, mai precis, numărul de copii.
Nu cred că trebuie să dau numele fratelui, dar discuția a fost cam așa:
- Frate I. stau și mă tot socot, și trebuie să recunosc, că voi care țineți Legea și Poruncile, pe lângă că se pare, că sunteți mai buni decât noi, dar se vede că Dumnezeu, va dat un dar în ce privește căsătoria, pe care noi nu îl avem, cred că unii dintre noi s-au rugat ca să primească acest dar, dar degeaba, nu l-au primit.
Foarte curios fratele I. stătea și asculta , iar eu văzând că este curios și nu prea înțelegea ce vreau să zic, tot lungeam discuția, ca să crească curiozitatea și mai mult, odată a izbucnit și a zis; spune-mi odată că mai amețit.
Atunci am început să îi explic, dar tot cu încetinitorul cam așa:
Frate I. dacă te uiți bine în adunările voastre, acolo vei găsi, o foarte mare rânduială, una din aceste rânduieli este că la voi feciorul nu se căsătorește, până nu primește de la Domnul, darul de descoperire/ cunoaștere, a fetei cu care el ar vrea să se căsătorească, Domnul îi arată cu o precizie de 100% câți copii îi face aceia viitoare gospodină, soție și mamă.
Spun asta și știu că nu greșesc, pentru că la voi, fetele care nu fac mulți copii, se mărita de tinere, chiar aș putea spune că de tinerele, iar acele care dacă s-ar mărita ar face mai mulți copii, rămân nemăritate și împletesc cosița albă, pentru că sunt atâtea la voi în adunare, care dacă le dă oala în foc, multe dintre ele se căsătoresc după, băieți tot de toamnă ca ele, sau după văduvoi, din alte credințe, bine înțeles dacă și ce au aceste fete de toamnă, material și financiar și le propulsează spre interes public.
Atunci fratele I. parcă dus de val, fără să gândească prea mult, mia zis așa:
Frate Nică, nu ai dreptate aici, este adevărat că în adunările noastre sunt fete mai de toamnă, dar în ce privește, că Dumnezeu ar da darul despre care ai zis, nici vorbă, în privința asta suntem și noi ca să voi, crezi că nevestele noastre nu pot face copii mulți, pot face, numai că, Dumnezeu a dat înțelepciune, noi așa am fost învățați de .......... că cine pune în brațele soției un copil în fiecare an, este ca și un animal.
Atunci eu am făcut urât tare, prefăcându-mă că nu am știut până atunci, despre teoria asta și i-am dat bobârnace, cu teoria că înțelepciunea lor este lumească , drăcească, săracul, nu a știut după aia, cum să-și scoată mânica.
Acuma îmi pun întrebarea, cum de nu văd, că și la noi a început să crească înțelepciunea și să scadă numărul de copii, la unu, poate mai unul de rezervă și după aia pauză, să cred așa cum am crezut atunci despre fratele I. că după ce au un copil doi, nu se mai culcă amândoi, pun sculele în pod!?!?!?
- Dacă nu putem să fim buni, să încercăm să fim măcar politicoși. (Nicolaie Steinhardt)
- Dacă nu putem să fim buni, degeaba încercăm să fim politicoși.- Nica Schirod!
Problema copiilor in fiecare an, poate fi discutabilă.
Dar,dacă fratele respectiv a mers pe intelepciunea din exod. 19:15 atunci ii dau dreptate.
Insă ,cum vor rumega tinerii proaspeti căsătoriti ,teoria din exod 19:15?
Parcă vă văd că toti a-ti dat clic pe exod 19 cu 15..să vedeti ce scrie acolo ..nu ?...sau?
Ce scrie acolo nu este intelepciune lumească cu sigurantă.
Frate Nică ,minunată povestirea mică din postarea 21237 dar cu o adevărat o invătătură mare,cel putin pentru mine.
Multumesc.
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
22790. Postat la 09/04/2013 20:08 - 4407z3h51m
Un om ținea în gospodăria sa un măgar și un cal. Într-o zi, în timp ce veneau acasă de la câmp, măgarul îi spuse calului:
-Tare greu îmi este! N-am să pot căra până la capăt povara asta. Ia și tu măcar o mică parte din ea.
Dar calul nu părea să audă vaietele măgarului. După încă o bucată de drum, măgarul spuse din nou:
-Te rog, ia și tu măcar o mică parte din greutatea pe care o port pe spate. Nu mai rezist.
Însă calul nu se învoi nici de această dată. Peste puțin timp, măgarul se prăbuși la pământ din cauza efortului prea mare și-și dădu duhul. Neavând altă soluție, stăpânul încărcă pe cal toată greutatea purtată de măgar, ba chiar și pielea acestuia. Calul răsufla din greu sub povara pe care o purta și se tânguia:
-Vai de mine, ce-am pățit! Dacă îl ajutam măcar puțin pe măgar, acum n-aș fi cărat singur toată povara purtată de el, ba încă și pielea lui pe deasupra.
Individualismul este curentul conform căruia cel de lângă noi nu are ce căuta în viața noastră. Eu să ajung în față/Eu să am mai mult și mai repede/ Eu să fiu cel avansat/ Eu.....
Biblia are răspuns la toate intrebările.
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
22980. Postat la 14/04/2013 12:37 - 4402z11h23m
Elena si sosetele,
Era o zi ploioasă, iar cerul era înnorat. Toți locuitorii stânii de la Măceșu erau mohorâți. Din cauza ploii nu puteau face nimic și de aceea erau într-o stare de indispoziție totală. Dar, ca de obicei, exista o excepție, și această excepție se numea Elena. Avea numai 3 ani și era o fetiță foarte drăguță. Pentru că ploua afară, trebuia să stea în stână, și de aceea s-a hotărât să se culce. Dar înainte trebuia să-și dea jos șosetele care aveau o mulțime de culori. Elena era o fetiță căreia îi plăcea foarte mult să cânte și totodată să improvizeze atunci când nu-și aducea aminte cuvintele cântării. Și, ca de obicei, în timp ce-și dădea șosetele jos, a început să fredoneze următoarea cântare cu versuri improvizate: Mergând pe calea lui Isus cu șosete roșii, verzi, galbene, albastre etc. . Toți care au auzit-o au început să râdă și toată indispoziția s-a risipit. Atunci un baci mai bătrân, pe nume Toma, a zis:
- Așa, fata tatii, nu contează cu ce șosete mergem pe calea lui Isus, important este să fim veseli, să cântăm și să ne bucurăm chiar și pentru cel mai mic lucru pe care îl facem.
De multe ori uităm să ne bucurăm chiar și de faptul că suntem încă în viață. Și chiar în zilele negre, când avem impresia că nu mai avem nici un motiv de bucurie, trebuie totuși să fim optimiști. Atunci când ne punem încrederea în Hristos, El ne face să găsim în orice lucru mărunt bucurie.
In Uganda trebuia construit un locas de inchinare, asa ca s-a stabilit o zi a darniciei.
Printre cei care au venit sa daruiasca se afla si o tanara saraca, s-a apropiat cu sfiala de cel care strangea ajutoarele.
Acesta a intrebat-o:
- Vrei sa vorbesti cu mine?
Foarte timida ea spuse:
-Va rog, as vrea sa dau si eu ceva. Si varandu-si mana in buzunarul hainei saracacioase, scoase o punga, iar de acolo, pe rand, scoase cativa pumni de banuti de argint si-i aseza pe masa, era o suma destul de mare.
Omul care strangea darurile spuse:
-Nu trebuia sa faci acest lucru...spune-ne de unde ai luat acesti bani, si-i vom duce inapoi?(crezand ca tanara i-a furat)
-Ea izbucni in lacrimi si spuse:
-Sunt toti ai mei!
-Omul a exclamat:
-Nu pot fi ai tai, tu esti prea saraca!
Adevarul pana la urma a iesit la iveala, tanara isi vanduse casa pentru a construi o casa Domnului, desi aceast lucru a determinat-o sa lucreze pe viitor ca sclava pe propiietatile altora, ea a facut un gest pe care nu stiu cati dintre noi l-ar putea face.
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
23005. Postat la 15/04/2013 15:02 - 4401z8h58m
Ai văzut vreodată pui de animale jucându-se? Nu pisicuțe sau căței, ci pui de animale sălbatice. Un pui de căprioară stătea pe lângă mama lui, care păștea liniștită. Nu avea alți iezi prin preajmă, ca să aibă cu cine să se joace, așa că, de plictiseală, începu să se joace singur. Găsi în apropiere un buștean de molid rămas de la exploatare, așezat lângă o pantă lină de deal. Bușteanul mai avea câteva cioturi din cetinile verzi de odinioară, iar lângă el crescuse iarbă proaspătă.
Iedul inventă un joc foarte sportiv. Sărea peste buștean, dinspre deal în jos și de jos în sus, fără să se împiedice. A repetat de mai bine de zece ori saltul. Uneori săriturile-i reușeau de minune, ca unui campion. Alteori, se mai împiedica. O dată s-a dat și peste cap, fără să se descurajeze însă. Apoi, a încercat o a doua figură. Voia să alerge de-a lungul bușteanului, lung de aproximativ șase metri, ținându-și echilibrul și săltând printre cioturi. Aceasta era mai greu de realizat. Plouase cu o zi înainte și bușteanul era încă umed, iar unghiile iedului alunecau. Primul salt a fost bun. La al doilea, a alunecat și a căzut alături. A mai încercat de câteva ori, când bine, când rău. Păscând, căprioara s-a cam îndepărtat. Atunci, l-a chemat la ea, iar puiul, ascultător, lăsă jocul și se grăbi spre mama lui, unde-și primi răsplata: o gură bună de lapte dulce.
Joaca nu este un păcat, dar ea trebuie să aibă limite. Gândește-te ce s-ar întâmpla dacă animalele s-ar juca toată ziua. Dacă nu s-ar preocupa de adăpost, de hrană și de autoapărare, câte dintre ele ar supraviețui doar jucându-se? Chiar și joaca trebuie să se facă cu înțelepciune.
Când a întocmit Domnul cerurile, eu (înțelepciunea) eram de față; când a tras o zare pe fața adâncului, când a pironit norii sus, și când au țâșnit cu putere izvoarele adâncului, când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului, eu eram meșterul Lui, la lucru lângă el, și în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui, jucând pe rotocolul pământului Său, și găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor. (Proverbe 8: 27-31)
În timp ce te joci, nu uita că ai de făcut și alte lucruri importante!
[Viorel Dascalu- revista Respiro]
Biblia are răspuns la toate intrebările.
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
23598. Postat la 06/05/2013 19:28 - 4380z4h31m
Când te-ai uitat ultima oară în oglindă?
Mă aflam în atelierul fotografic al lui nea Nicu și priveam cum acesta, cu o măiestrie desăvârșită, retușa un tablou ce reprezenta un portret. Rând pe rând, mâna specială de retuș făcea ca sprâncenele portretului să fie mai frumoase, ridurile feței dispăreau, anumite contururi erau pronunțate, iar vreun por dispărea. Portretul din tablou devenea mai frumos decât persoana reală. Uimită, l-am întrebat de ce face acest lucru și dacă stăpâna tabloului nu se va supăra că el modifi că realitatea. Nea Nicu mi-a răspuns că oamenilor le place ca în poze să arate cât mai bine și marea majoritate se supără când poza arată prea reală pentru că ei cred că arată mai bine decât în realitate și nu pot admite adevăratul portret. Așa se face că unele persoane, nemulțumite de felul cum arată, apelează la mijloace artificiale pentru a-și modifica aspectul exterior. Ca un făcut, tot atunci am asistat la o scenă inedită care mi-a confirmat spusele lui nea Nicu. Un cetățean între două vârste a venit să-și ridice niște fotografii. Nea Nicu i le-a dat. Cetățeanul le-a privit și, indignat, a spus:
- Aceste poze nu mă reprezintă și am ieșit foarte urât!.
Și ca să-și susțină părerea i-a întins lui nea Nicu o altă poză mai veche ca să arate cum era el de fapt.
Nea Nicu a luat poza cea veche și a privit-o. Din ea zâmbea un bărbat cu un păr bogat și creț. Omul din fața noastră era morocănos și avea o chelie destul de avansată. Nea Nicu a luat poza veche și a pus-o lângă cea nouă. Pozele reprezentau aceeași persoană, dar diferența dintre ele era foarte mare. Nea Nicu a râs puțin, apoi foarte serios l-a întrebat pe interlocutorul său:
- Domnule, nu vreau să vă jignesc, dar de când nu v-ați mai privit în oglindă?
Domnul a luat pozele, s-a îndreptat spre oglindă, s-a privit scurt și apoi, fără vreun cuvânt, a plecat. Am rămas pe gânduri. Fără să vreau, am început să mă întreb: oare eu știu cum arăt în realitate? Dar caracterul mi-l cunosc?
AVERTISMENT !!
Este interzis de regulament să se facă copy-paste fără menționarea sursei de proveniență !!
Moderator3
Biblia are răspuns la toate intrebările.
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
23905. Postat la 27/05/2013 18:10 - 4359z5h50m
Nu e bine să mințim.
Oamenii din popor spun că vulpea are un mod foarte curios de a scăpa de puricii pe care îi are din belșug în cojocul ei. Se zice că șireata ia în gură un smoc de iarbă uscată și, încet-încet, cu multă atenție și cu mișcări abia sesizabile, se scufundă în apă, până ce-i rămâne deasupra numai gura cu mănunchiul de iarbă. În acest timp, puricii se retrag din fața apei și, până la urmă, se adună toți pe iarba uscată. Atunci, vicleana vulpe își deschide gura și lasă iarba să plutească dusă de apă. Această poveste nu are nimic adevărat în ea. De fapt, vulpii îi este foarte frică de apă. Când are de traversat un pârâu, ea caută mai întâi să vadă dacă nu există vreun trunchi de copac așezat ca pod. Cerbul,mistrețul, lupul, iepurele și chiar micuțul șoarece, dacă în drumul lor dau de apă, sar în ea și o traversează înot. Vulpea, nu! Doar dacă apa este foarte mică trece prin ea, dar se ferește cât poate să-și înmoaie blănița. Din această cauză, unii oamenii, care cunosc bine acest obicei al ei, dacă vor să prindă o vulpe ce dă iama pe la găinile lor, o gonesc spre o apă peste care este așezat de-a curmezișul un trunchi de copac. Vulpea, dacă vede că nu poate scăpa altfel, se urcă pe buștean ca să treacă apa. De acum nu mai are scăpare, pentru că oamenii o așteaptă la celălalt capăt.
Iason dupa ce s-a intors din expeditia care s-a dovedit a fi un prim esec, impreuna cu argonautii sai a cazut in boala la moda acum...depresie.
Parasit de sotie...abandonat de catre argonauti in urma nereusitei el se odihnea la umbra corabiei sale (corabia Argo). Argo...singurul lucru pe care il mai avea el de fapt si visa cum va gasi el lana de aur (mult cautata lana de aur).
Visand el la cat de frumoase au fost vremurile cand impreuna cu argonautii cauta lana de aur a ajuns sa fie strivit de prabusirea corabiei putrezite de atata asteptat la mal fara ca acest capitan sa mai fi facut altceva decat sa...viseze.
Morala este pe cat de trista pe atat de adanca in insemnatate in viata crestina deoarece crestinul contemporan tinde sa traiasca din amintiri sau povesti batranesti ori istorisiri biblice sau promisiuni mult asteptate.
Riscam deci ca prezentul, in care traim sa fie cel mai ratat moment la care ne-am putea raporta...le vom povestii copiilor nostrii cum am asteptat si nu am facut nimic? Dar oare...vom mai trai pana atunci sau chiar ceea ce trebuia sa fie calea noastra spre salvare ne va strivi pentru ca am fost doar niste...visatori.
Iason trebuia sa isi stranga un alt echipaj si sa porneasca in cautarea lanii de aur. A ales insa sa stea cu nebagare de seama la umbra corabiei Argo care putrezea trasa la mal impinsa inainte doar de trecerea timpului... va trebui deci sa invatam ca o corabie mare sau un tel maret nu ne va ajuta cu nimic daca nu trecem la actiune.
Haideti sa facem o noua poveste, o noua istorisire pentru generatia care va urma. "Am luptat...am trait si am primit cununa mantuirii prin indurarea lui Dumnezeu" ...asta vreau sa le spun celor ce vor venii dupa mine, si le-as mai spune... sa nu fie urmasii ai lui Iason.
Daca nu ma intelegi, inainte de a ma contrazice asigura-te ca ma asculti.
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
25229. Postat la 16/02/2014 21:04 - 4094z1h56m
Povestea o bunica,
Cu ceva vreme în urmă, nepoțelul meu, își făcea bagajele să se întoarcă acasă, după vreo două săptămâni petrecute la mine. Mai bine spus își alegea jucăriile de care nu se putea despărți. Văzând că zăbovește, m-am dus în camera lui să văd ce face. Nu era acolo. L-am găsit în biroul meu, lipind abțibilduri peste tot: pe birou, pe spătarul scaunului, pe veioză, pe ușile dulapurilor, pe rafturile cu cărți, pe peretele băii, pe ușa de la baie etc. Erau abțibildurile lui preferate din colecția de mașinuțe. Nedumerită, l-am întrebat de ce-a făcut acest lucru, iar el, cu o față senină, dar foarte serioasă, mi-a răspuns:
- Bunico, știu că îți va fi dor de mine și vreau să te ajut, să nu uiți că te iubesc și că ne vom revedea foarte repede. Când vei intra în biroul tău și vei vedea mașinuțele, amintește-ți că vom fi curând împreună și că noi ne iubim foarte mult.
Iata un exemplu de-a exprima dragostea, dovedindu-le semenilor ca nu sunt singuri, primita de la un nepot istet!
, era de ajuns sa ma vadă unul dintre ei si era toata haita langa mine sa ma rupă. In cel mai rau caz era cate un caine legat langa Stana sa pazeasca stana cat turma si pastorul erau plecati la pasune .
