Este bine sa meditam pe acest pamant ce fel de roade trebuie sa aducem , pentru ca Ioan Botezatorul spune-a :Securea a si fost infipta la radacina pomilor , orice pom care nu aduce rod este taiat si aruncat in foc.
Pastor american deghizat în cersetor
Pastorul american Jeremiah Stepeek s-a mascat intr-un cersetor murdar si s-a dus la serviciul divin de dimineata in biserica de 10.000 de membrii unde trebuia sa fie prezentat ca fiind noul pastor al adunarii.
S-a plimbat in jurul bisericii timp de 30 minute inainte de incepere si cum era o foarte mare afluenta de oameni care veneau la adunare doar un foarte mic procent de credinciosi l-au salutat pe cersetor. Unora le-a cerut cativa banuti pentru mancare dar absolut nimeni nu i-a dat nimic
A intrat apoi in biserica si a incercat sa se aseze in fata, dar diaconii de serviciu i-au cerut sa se aseze in spate. A incercat sa salute sau sa vorbeasca cu oamenii din adunare, dar ei intorceau capul cu dezgust dupa ce il priveau din cap pana in picioare.
Cum era el asezat in spatele imensei biserici, a inceput serviciul divin si imediat unul din responsabili s-a dus la amvon si a declarat ca este fericit sa faca un anunt important : Si acum dorim sa prezentam Biserica noastra pastorului Jeremiah Steepek! Oamenii au inceput sa aplaude privind in jur curiosi si fericiti sa il cunoasca pe noul pastor Cand cersetorul care a fost asezat in spate s-a ridicat si a inceput sa inainteze pe culoarul ce ducea spre amvon , toate aplauzele au incetat. Toti se uitatu cu stupoare la el.
Dupa ce a ajuns in fata lor, a stat un moment in tacere apoi a luat microfonul si a spus : r0;Atunci Împăratul va zice celor dela dreapta Lui: Veniți binecuvîntații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită dela întemeierea lumii. Căci am fost flămînd, și Mi-ați dat de mîncat, Mi -a fost sete, și Mi-ați dat de băut, am fost străin, și M-ați primit; am fost gol, și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav, și ați venit să Mă vedeți, am fost în temniță, și ați venit pe la Mine. Atunci cei neprihăniți Îi vor răspunde: Doamne, cînd Te-am văzut noi flămînd, și Ți-am dat să mănînci? Sau fiindu-Ți sete, și Ți-am dat de ai băut? Cînd Te-am văzut noi străin, și Te-am primit? Sau gol, și Te-am îmbrăcat? Cînd Te-am văzut noi bolnav sau în temniță, și am venit pe la Tine? Drept răspuns, Împăratul le va zice: Adevărat vă spun că, oridecîteori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut.`
Dupa ce a citit acest text din Matei 25:34-40, a privit membrii bisericii si a povestit ce s-a intamplat in dimineata aceea chiar sub privirea lor nepasatoare. Multi au inceput sa planga si numeroase capete se plecau jenate
Atunci pastorul spuse : Astazi vad numai niste oameni adunati dar nu vad Biserica lui Hristos, lumea este plina de oameni dar nu are destui discipoli, urmasi ai lui Isus. CAND VETI DEVENI UCENICI ??? a intrebat dansul.
Dupa un timp de tacere el a incheiat serviciul divin si a spus :La revedere pe saptamana viitoare! A fi crestin inseamna ceva mult mai mult decat un pricipiu pe care il aparati si la care tineti din obisnuinta. A fi crestin este ceva ce traiesti in realitate (nu in teorie) si impartasesti cu altii !!!
Psalmul 84.11. Căci Domnul Dumnezeu este un soare și un scut, Domnul dă îndurare și slavă, și nu lipsește de nici un bine pe cei ce duc o viață fără prihană.
Doamne al oștirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!
Este bine sa invatam de la aceasta femeie...
..........................
O femeie care era tinuta la pat de multi ani din cauza unei afectiuni la picioare, traia intr-o casuta langa o cale ferata, departe de sat.
In apropiere se afla un defileu adanc, peste care era construit un pod.
Intr-o noapte din cauza ploilor abundente si a vantului puternic, podul s-a rupt, si cu el calea ferata.
Femeia in acel moment era singura, zgomotul puternic a facut-o sa inteleaga situatia dezastroasa.S-a uitat la ceas, in scurt timp trenul de calatori va trebui sa treaca si nimeni nu era sa ii avertizeze de pericol.
Se gandea, ce ar putea sa faca?Fiul ei era departe de casa. Rugandu-se ferbinte la Dumnezeu, i-a venit in minte sa ia o lumanare de seu si un chibrit pe care le-a pus sub basma, pe cap si a inceput sa se tarasca inspre calea ferata.(nu putea sa mearga)
Drumul a fost greu, durerile erau mari, noroiul ii ingreuna mersul taras, i se paru o eternitate pana la calea ferata, s-a asezat intre linii si a aprins lumanarea de seu, pe care a tinut-o in sus cu ultimile puteri...
Putea acum sa auda zgomotul trenului care se apropia, a inchis ochii si incepu sa se roage ca mecanicul sa vada lumina lumanarii si sa se opreasca.
Nu a stat sa se gandeasca ca actiunea ei ii pune in pericol viata...tinta ei era sa salveze oamenii din acel tren.
Rugaciunea ei a fost ascultata, lumanarea a ramas aprinsa, insa mecanicul a vazut lumina la mica distanta de femeie, asa ca frana puternica, nu a putut sa o evite.
Trenul s-a oprit la cativa metri de prapastie, sute de vieti au fost salvate prin sacrificiul acestei femei.
Aceasta femeie neputincioasa si bolnava a facut ce a putut.Dumnezeu S-a folosit de tot ce avea ea, chiar si viata. Pentru tot ce a facut, isi va lua rasplata.
Ea va ramane mereu in memoria celor pentru care a murit.(autor necunoscut)
......................
Dumnezeu se va folosi de tot ce detinem noi ca sa-i mantuiasca pe oameni, daca vom intelege care ne este chemarea, si ne vom face partea...
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
Biblia ne spune ca Creatorul nostru Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.
Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară.
In clipul de mai jos ne este ilustrata Dragostea plina de iubire a unui tata care asi pierde fiul , pentru cine si pentru ce ? Pentru noi niste oameni rai care meritam osanda si pedeapsa vesnica pentru ca am pacatuit si am calcat Dreptatea nu meritat iertare si o noua viata , dar iata ca Dragostea Celui Vesnic Sfant ne-a fost arata prin Fiul Sau Mesia care La dat pentru noi si o lume in treaga ca noi sa fim Mantuiti , iertati , ca sa nu mai plangem , sa nu mai suferim si aceasta doar printr-o singura dorinta a Sa : Și porunca Lui este să credem în Numele Fiului Său, Isus Hristos, și să ne iubim unii pe alții, cum ne-a poruncit El.
Sa ne traim deci incontinuare viata in sfintenie in Dragoste unii cu ceilalti , iubind pe aproapele nostru , pe vrasmasul nostru si atunci va fii ferice de noi .Doamne ajuta-ne .
Psalmul 84.11. Căci Domnul Dumnezeu este un soare și un scut, Domnul dă îndurare și slavă, și nu lipsește de nici un bine pe cei ce duc o viață fără prihană.
Doamne al oștirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!
Ce-mi ceri?
Istoria sahului Abbas,ne oferă o bună lectie.
Intre anii 1571 si 1629 a domnit peste Persia Sah Abbas, numit ,,cel Mare''.El a pus ordine in impărtie,i-a izgonit pe otomani din cuprinsul tării, a recucerit teriitoriilede la uzbeki si portughezi, a reformat armata si statul,a trimis ambasade in Occident si a făcut din Persia un mare imperiu.Sahul de Abbas avea obiceiul să se deghezeze in om de rând si să umble prin multime.
Odată a ajuns in mahalaua Isfahanului,lingă groapa de gunoi.Acolo, Jahan,fochistul bătrân,intretinea jarul crematorului.Sahul a intrat in bordeiul lui Jahan,a gustat din masa lui sărăcăcioasă,apoi au povestit.
Pentru că Jahan era un om intelept,sahul Abbas a inceput să-l viziteze mai des si chiar să-i ceară sfatul:,,Dacă ai fi tu impăratul...''Trecuseră deacum trei ani,iar shahul s-a gândit să-si dezvaluie identitatea regală.
,,Ce zici, Jahan, cine crezi că sunt eu?'',,Mai mult,Jahan...'',,Atunci,ăi fi un căpitan de oaste?'',,Mai mult...'',,Păi,un dregator...''Tot urcând din rang in rang,la un moment dat,Jahan s-a speriat:,,N-ăi fi tu chiar Sah Abbas?''
,,Da,Jahan,eu sunt...''In timp ce bătrânul se chircea cu respect,sahul i-a răspuns:,,Ridica-te,Jahan.Acum,că suntem prieteni,cere-mi ce vrei...
Vrei casă mare? Vrei bogătii? Vrei dregatorie? Uluit, Jahan continua să tacă.In cele din urmă i-a zis:,,Sah Abbas,sunt trei ani de când vi in bordeiul meu...Ai sezut lângă mine la foc,ai mâncat din turta mea...Ai vorbit cu robul tău ca si cu un sfetnic...Mi-ai dat prietenia ta.Mi-ai dat totul.Ce altceva as putea să-ti mai cer?''
Când am citit această povestioară mi-am dat seama cât de minunată este părtășia dintre două persoane-una de jos (simplitatea) si alta de sus (puterea)-un rob si un impărat.. mâncând din aceiasi turtă,comunicând,imprietenindu-se...fără cuvinte... până la lacrimi.
Acum chiar mă intreb:,,Mai este mult din noapte?''
Nu ma pot opri sa nu scriu despre Irena Sendler, o sora medicala poloneza, de origine germana.Irena il iubea pe Datatorul de viata si uibeaa copiii.Ca membra activa a Comitetul de binefacere din Varasovia, Irena era martora tratamentului tot mai inuman, la care erau supusi evreii.Cand nazistii au infiintat ghetoul din Varsovia, in 1942, Irena a simtit ca trebuie sa faca ceva.Desi proaspata mama, ea s-a integrat in organizatia secreta Jegota,pentru ajutorarea si salvarea evreilor.
Avand nume german si lucrand in Departamentul de control epidemic, Irena avea permis special sa inspecteze ghetoul, pentru depistarea cazurilor de tifos, molima de care germanii se temeau foarte tare.Ori de cate ori iesea din ghetou cu ambulanta sau, de mai multe ori, pe jos, Irena ducea cu ea un pachet , o valiza, cutii cu scule sau cu ,,sicrie cu morti''... in care ascundea copii evrei, unii doar de cateva luni.Ca sa distraga atentia si sa scape scancetul bebelusilor, Irena momea caini galagiosi pe langa ea.Prin curajul ei, au fost salvati peste doua mii cinci sute de copii evrei.Odata scosi copiii erau plasati, prin Jebota, la familii de credinciosi.Irena le pastra numele intr-un borcan ingropat in gradina, ca sa-i redea familiilor lor, dupa razboi.
In 1948, Irena Sendler a fost descoperita.Gestapoul a torturat-o in nestire, ca sa divulge numele copiilor si ale colaboratorilor.Zadarnic.In fine, Irena a fost condamnata la moarte.Unii dintre membrii Jegotei au reusit sa mituiasca un soldat german care escorta grupul de condamnati spre locul executiei.Pe drum, camionul a incetinit suficient ca trupul inconstient al Irenei ,cu mainile si picioarele rupte, sa fie aruncat pe zapada, in mijlocul padurii.Recuperata de prieteni si revenindu-si partial, Irena a stat in ascunzatoare pana la sfarsitul razboiului, lucrand chiar si de acolo pentru copiii salvati.
Dupa 1948, odata cu instaurarea comunistilor, Irena a continuat sa fie persecutata pentru legaturile ei cu Guvernul Polonez din exil.
Cei care au adus soare in viata ei umbrita au fost copiii evrei salvati de ea si deveniti majori. In 1965, Irena Sandler a fost recunoscuta de statul Israel ca fiind una dintre ,, dreptii dintre neamuri''. Pe bulevardul catre Memorialul Holocaustului din Ierusalim, un pom ii poarta numele.Irena a fost decorata in repetate randuri.De fiecare data, replica ei era :,,Fiecare copil salvat este justificarea existentei mele pe pamant, nici decum un titlu de glorie. Voi regreta toata viata ca n-am facut mai mult.''
In mai multe randuri, Irena a fost nominalizata pentru Premiul Nobel pentru Pace.Ultima data ( 2007), in locul ei l-au preferat pe politrucul Al Gore....Irena s-a stins din viata in 2008, la nouzeci si opt de ani! Pe o placa comemorativa sta gravat :,,Nu este mai mare dragoste decat sa-si de-a cineva viata pentru prietenii sai.''(Ioan 15:13)
Ceapă
Îmi amintesc de o întâmplare povestită de un prieten,Eugen.Era prin anii 1960,când Partidul Comunist tocmai inițiase un plan de epurare a ,,elementelor reacționare''. Și cum religia era proscrisă, credinciosii care nu-și ascundeau aparența cădeau ușos victime.Așa a fost condamnat și Eugen la mai bine de patru ani de temniță grea.
Odisea lui Eugen este palpitantă și cu intervenții miraculoase.Episodul la care mă refer s-a petrecut la inchisoarea din Sighet.Eugen fusese inchis într-o cameră langă alți douazeci, toți recidiviști.Il băgaseră acolo ca să fie ,,reeducat'',să-i iasă gărgaunii.Când au aflat motivul condamnarii lui, ceilanți au strâmbat din nas.I s-a dat cel mai nenorocit loc și un lung ,,caiet de sarcini''.
După o vreme, un detinut mai sensibil s-a apropiat de Eugen:,,Vrei sa-mi povestești ceva din Biblie?''
Treptat,grupa s-a mărit,iar Eugen a început să câstige respect.Unul singur însa era fiară.Il chema Ceapă.Când Eugen incepea să vorbească din Biblie, Ceapă se dădea de ceasul morții. Urla ca un apucat și-i striga să tacă.Când a văzut că nu reușește, a început să dea cu pumnii și capul de toți pereții.Situația era greu de suportat.Până într-o zi.Odată, când in celulă erau doar ei doi, Ceapă a venit la Eugen si, cu glas sugrumat,l-a rugat:,,Vrei să-mi spui si mie poruncile? Alea zece...'' În timp ce Eugen i le recita,Ceapă a început să plangă....Când și-a tras sufletul, a zis:,,Dacă le știam și eu, nu ajungeam aici...''La rugămintea sa, Eugen ii scria cu tencuială pe cantul de fier al patului câte-o poruncă, iar Ceapă o învața până seara.În timp ce le memora,viața sa dovedea o vizibilă metamorfoză.La porunca a zecea,Ceapă devenise ucenic al lui Mesia.
Când au aflat mai marii,i-au băgat pe ambii la izolare, la cazne si i-au mutat in celule separate...L-am întlînit si eu (povestitorul) pe ,,fratele Ceapă'', om cuminte si credincios, într-o biserică din sud-estul tarii.
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
25968. Postat la 10/07/2014 16:31 - 3950z7h26m
99+1
Acum multă vreme a trăit un rege care, în ciuda stilului său de viață luxos, nu era nici fericit, nici împăcat cu sine însuși.
Într-o zi, regele a dat peste un servitor care cânta fericit în timp ce lucra. Acest lucru l-a făcut pe rege să se întrebe de ce el, Conducătorul Suprem al ținutului, era nefericit și posomorât, în timp ce un umil servitor avea atât de multă bucurie în viața lui?
Regele l-a întrebat pe slujitor: De ce ești atât de fericit?
Omul a răspuns: Majestate, eu nu sunt nimic altceva decât un servitor, iar familia mea și cu mine nu avem nevoie de prea mult, doar un acoperiș deasupra capului și mâncare caldă pentru a ne umple stomacul.
Regele nu a fost satisfăcut cu acest răspuns. Mai târziu în cursul zilei, el a cerut sfatul sfetnicului său de încredere. După ce a ascultat problema regelui și povestea servitorului său, sfetnicul a replicat: Majestate, eu cred că servitorul nu face parte din Grupul 99.
Grupul 99? Ce anume este acesta?, a întrebat regele.
Consilierul a răspuns: Majestate, pentru a înțelege cu adevărat ce înseamnă Grupul 99, puneți 99 de monede de aur într-o pungă și lăsați-o la ușa acestui slujitor.
Când servitorul a văzut punga, a luat-o cu el în casă. Când a deschis-o, un mare strigăt de bucurie s-a auzit venind din casa lui. Atât de multe monede de aur! El a început să le numere și, după ce le-a numărat de mai multe ori, s-a convins că erau 99 de monede. Dar o întrebare nu îi dădea pace servitorului: Ce s-ar fi putut întâmpla cu ultima monedă de aur? Cu siguranță, nimeni nu ar lăsa doar 99 de monede!
A căutat peste tot, dar ultima monedă lipsea.
În cele din urmă, epuizat, el a decis că trebuie să muncească mai mult decât oricând pentru a câștiga acea monedă de aur și a întregi suma. Din acea zi, viața slujitorului s-a schimbat: muncea foarte mult, a devenit morocănos și își critica familia pentru că nu îl ajuta să câștige acea monedă de aur. Chiar s-a oprit din cântat în timp ce lucra. Martor al aceastei transformări drastice, regele era din ce în ce mai nedumerit.
Neînțelegând ce s-a întâmplat cu slujitorul său, regele s-a îndreptat din nou către sfetnic pentru a afla un răspuns. Acesta i-a spus: Majestate, el a intrat acum în Grupul 99. Grupul 99 este un nume dat acelor oameni care au suficient pentru a fi fericiți, dar nu sunt niciodată mulțumiți, pentru că tânjesc mereu după mai mult și se luptă pentru acel 1 în plus, spunându-și în sinea lor: Trebuie să obțin acest ultim lucru și apoi voi fi fericit pentru toată viața.
Putem fi fericiți chiar și cu foarte puțin în viața noastră, dar în clipa în care primim ceva mai mare și mai bun, începem să ne dorim chiar mai mult. Ne pierdem somnul, fericirea, rănim oamenii din jurul nostru. Toate acestea ca preț pentru dorințele și nevoile noastre aflate mereu în creștere.
Biblia are răspuns la toate intrebările.
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
emanolake (detalii numai pentru membrii conectaţi)
26014. Postat la 28/07/2014 23:46 - 3932z0h11m
Binecuvantare aruncata la cosul de gunoi!
Ieri am dus o prietena cu masina pana unde avea de mers si pe drum ne-am oprit la un magazin sa isi faca niste cumparaturi. Un baiat cam de vreo 14 ani, cu un defect la picioare, imbracat jerpelit a venit la geam la masina sa imi ceara bani, i-am zis ca nu ii dau, imaginandu-mi ca isi cumpara tigari dar i-am dat o bomboana pe care o aveam la indemana. Cand s-a indepartat de masina m-am simtit vinovata, am simtit ca Duhul Sfant imi spune ca daca il las sa plece o sa regret mult si ca Isus i-ar fi dat bani asa ca l-am strigat si i-am dat un bon de masa. S-a uitat mirat la hartia aceea pentru ca banuiesc nu a mai vazut asa ceva si am tot incercat sa ii explic ca poate cumpara mancare cu acea hartie, am tot insistat pentru ca nu ma credea. A venit prietena, am asteptat un minut sa vad daca nu iese copilul din magazin cu plasa cu bunatati, dar pentru ca nu a iesit am plecat pentru ca ne grabeam.
Am lasat prietena unde trebuia sa ajunga si m-am intors pe la magazin sa vad daca si-a luat baiatul mancare. Si il vad in fata magazinului cu mainile goale, ies din masina cu gandul sa iau bonul de la el sa ii cumpar eu, la care imi spune ca a aruncat bonul. Ma duc spre sanț unde imi arata ca l-a aruncat, dar aflu ca de fapt l-a rupt si l-a aruncat in cosul de gunoi. Ma uit in cos si intr-adevar bonul era acolo facut bucatele. Nu vreti sa stiti ce m-am enervat, el era senin, ba chiar imi zambea cumva smechereste, i-am spus vreo doua si am urcat in masina bombanind si gandindu-ma ca de banii aia desi erau putini puteam sa fac o bucurie altcuiva care ar fi apreciat, dar nu era vorba atat de mult ca am pierdut banii, cat m-a mahnit atitudinea lui.
Am ajuns acasa si am zis: Doamne, dar Tu m-ai facut sa ii dau bonul asta, oare Tu nu ai stiut ca o sa il rupa si o sa il arunce, de ce nu m-ai avertizat sa nu ii dau, de ce m-ai impins sa fac asta, doar eu nu vroiam sa ii dau nimic pentru ca am avut sentimentul ca ii va risipi. Si raspunsul a fost asta: ''am vrut sa te fac sa intelegi ce fac unii cu darurile pe care vi le dau Eu, desi sunteti muritori de foame, desi umblati in zdrente, desi nu aveti ce manca, atunci cand va dau bunatatile cerului voi le aruncati, nu le intelegeti valoarea, le calcati in picioare cu cea mai mare seninatate, va bateti joc de ele si nici macar nu va simtiti vinovati, ba mai mult dupa asta veniti sa Imi cereti iar binecuvantari.
Cand va dau binecuvantari si Imi revars prezenta peste voi intr-un fel in care voi nu ati mai vazut, desconsiderati asta, nu considerati ca venind de la Mine, considerati ca fiind ceva fals, si aruncati binecuvantarea Mea la cos, doar pentru ca nu ati fost obisnuiti cu forma aceea de binecuvantare, o aruncati la cos si o si rupeti in bucati si apoi va simtit grozavi, ati facut o treaba grozava, ati demascat si ati aruncat falsul si pe deasupra l-ati si rupt, sa nu mai auziti de el. Asa faceti majoritatea cu darurile, binecuvantarile, manifestarile Mele. Si am vrut sa te fac sa simti o picatura din mahnirea si durerea pe care o simt Eu cand voi risipiti ce va dau, cand binecuvantarea e de la Mine, iar voi o considerati un fals sau mai rau ca venind de la diavolul si o aruncati, ramaneti in saracie si foame dar va simtiti grozavi asa in smerenia falsa cu care va hraniti''.
Ar trebui sa stim sa apreciem in primul rand, duhul de viata si sanatatea din noi...ca sa ne dam seama de celelalte valori daruite zilnic de Cel de sus!
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
Am citit undeva câteva rânduri care m-au făcut să refletez asupra lor.
Cu timpul, învăm că există trei situații în viață pe care nu le mai putem remedia:
1-Sansa pe care am lăsat-o să ne scape.
2- Întâlnirea la care nu am asistat.
3- Jignirea pe care deja am pronunțat-o.
Să ne luptăm să nu păcătuim împotriva aproapelui nostru , să ne luptăm să nu jignim căci jignirea se întoarce înapoi ca și un boomerang.
A sosit timpul pentru iubire,pentru spertanță, pentru partea plină a paharului!
Fiecaruia din noi i s-a intamplat sa spuna NU in anumite situatii...
Problema este daca stim sa spunem NU cu o atitudine spirituala, la momentul potrivit si in modul cel mai corect cu putinta.
Vom zice:Cine nu stie sa spuna NU?!
Este foarte adevarat, insa ne-am gandit ca un NU poate influenta viata noastra si a celor din jur intr-un mod negativ sau pozitiv?
Spus dupa ce te-ai gandit bine si in mod responsabil va emana capacitatea ta spirituala, priceperea si intelepciunea de sus.
Spus la suparare si in pripa nu poate decat sa-ti aduca multa suferinta pe viitor.
Capacitatea de a raspunde printr-un NU categoric si la momentul potrivit descopera frica de Domnul, amintiti-va de Iosif, care a spus un Nu ferm pacatului.
M-am gandit ca ar fi bine sa meditam la felul in care raspundem celor din jur in anumite imprejurari, foarte multi nu au curajul sa spuna un NU FERM unui lucru, unei situatii create, unei hotarari, si cand sunt intrebati ingana un NU care poate foarte usor sa descopere in cel ce-l spune, un om slab, nehotarat, si usor de induplecat.
Deci, spune un NU clar ca sa fi bine inteles!
A spune un NU neclar pentru unii, este convenabil, pentru ca pot sta la ambele capete ale problemei, DAR PLACE DOMNULUI?
Si dupa ce s-a rezolvat problema se aseaza la capatul invingator.
Mai bine spune un NU clar, si daca gresesti...iti poti schimba ulterior parerea, dar esti tu insuti!
Uneori, cei care sunt nehotarati incep cu explicatiile si se pierd in cuvinte...pentru ca stau in doua barci, le este rusine , atitudinea aceasta nu este corecta, nu-ul nostru sa fie nu, iar da-ul sa fie da, nu degeaba spune Cuvantul, ca ce vine pe deasupra , vine de la cel rau.
Asa ca, atunci cand o lungim, cel rau va avea castig si va veni cu replici, incercand sa ne induplece, dar fratii mei, un NU HOTARAT , cu greu poate primi replici!
Important de stiut este ca atunci cand nu stim miezul problemei este mai bine sa ne abtinem si numai dupa ce am cercetat sa spunem; DA sau NU!
Aceste doua cuvinte sunt de o valoare inestimabila in viata, insa sunt oameni care spun NU oricui, oriunde si la orice, este intelept acest lucru?
Daca nu-ul nostru nu este spus cu intelepciune poate determina certuri si neintelegeri.
Neintelept mai este sa spunem un NU fara respect, o sa ziceti: Cand?
Ei bine, se poate intampla ca circumstantele si imprejurarile sa faca ca doua persoane sa raspunda la aceiasi intrebare, una cu NU si cealalta cu DA, si fiecare in felul ei sa aiba dreptate, in aceasta situatie trebuie analizata situatia si constientizat cel care greseste, si de ce trebuie sa spuna la DA, NU!
Fratilor, daca invatam sa spunem un NU ferm, cu tarie si respect la momentul potrivit, vom dovedi celor din jur un caracter plin de puterea Duhului Sfant si moralitate.
A spune NU in favoarea DREPTATII, pacii si linistii, in favoarea unitatii si partasiei...avem doar de castigat!
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
26244. Postat la 24/10/2014 14:55 - 3844z9h2m
SĂ ȘTII SĂ DAI DRUMUL LA COARĂ
Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu! (Evrei 10:31)
Aceasta este povestea unui alpinist care căuta noi provocări. După mulți ani de pregătire, s-a hotărât să urce pe muntele Acongagua. Pentru că dorea toată gloria doar pentru el, s-a hotărâtsă urce singur, fără ajutorul unui partener, lucru care ar fi fost normal, ținând cont de gradul de dificultate al acestui munte.
A început să urce, și, deși nu se pregătise să petreacă noaptea pe munte, s-a hotărât să urce până în vârf, deși se însera. S-a întunecat și nu se mai putea vedea nici o palmă în fața ochilor. Nu se vedea nimic. Nu era lună și stelele erau acoperite de nori. La 100 de metri de vârf, în timp ce escalada un perete, alpinistul a alunecat și a căzut. Căzând cu o viteză foarte mare, singura senzație pe care o avea era cea a gravitației ce îl trăgea puternic în jos. A continuat să cadă și, în câteva secunde de groază, i-au trecut prin minte momentele fericite pe care le-a trăit. La un moment dat, a simțit o forță extraordinară, care l-a oprit din picaj. A fost atât de puternică, încât aproape l-a rupt în două. Ca orice alpinist, a folosit o frânghie de siguranță prinsă în jurul brâului.
Suspendat în aer și în beznă totală, nu i-a rămas altă alternativă decât să strige. Nu a spus decât atât:
- Doamne ajută-mă!
O voce calmă, venind de sus i-a răspuns:
- Ce vrei de la mine, fiul meu?
- Salvează-mă, Doamne, te rog!
Dumnezeu i-a pus încă o întrebare:
- Tu chiar crezi că te pot salva?
Alpinistul a răspuns:
- Sunt sigur că poți, Doamne!
Dumnezeu i-a spus :
- Taie coarda care te ține în aer!.
A urmat un moment de liniște, după care alpinistul, cu gândul ca dacă ar tăia coarda ar muri, s-a agățat și cu mai multă forță de ea.
Salvamonții spun că acest alpinist a fost găsit înghețat a doua zi dimineață, ținându-se cu ambele mâini de coardă, la doar 2 metri de pământ.
Aceasta este o istorie reală și dialogul cu Dumnezeu a fost inventat, deoarece alpinistul a fost găsit doar la 2 metri de pământ.
Tu te ții cu ambele mâini de coardă? De ce nu-i dai drumul și să te arunci în brațele lui Dumnezeu?
Nu există jumătate de credință!
Loránd Soares-Szász, speaker, trainer, business coach și antreprenor
Biblia are răspuns la toate intrebările.
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
26247. Postat la 26/10/2014 09:21 - 3842z13h36m
VREMEA ESTE APROAPE!
Filosoful Soren Kierkegaard a povestit odată despre un circ care a fost cuprins de foc. Flăcările de la circ s-au răspândit spre terenurile din jur, care au început să ardă din ce în ce mai tare, îndreptându-se spre satul din apropiere.
Șeful circului, convins că satul va fi ars, iar oamenii omorâți dacă nu vor fi anunțați, a făcut un apel către cineva care ar putea merge în sat să anunțe locuitorii. Clovnul, complet costumat, a sărit pe bicicletă și a luat-o în goană, pe deal în jos, înspre sat.
- Fugiți și scăpați! Vine foc, iar satul va arde!, striga el pe străzile satului.
- Satul va arde! Fugiți!
Sătenii, curioși, au ieșit din casele lor și din magazine și s-au adunat pe marginea drumului. Au strigat înapoi la clovn, râzând și aplaudând spectacolul. Cu cât clovnul striga mai disperat, cu atât mai mult aclamau sătenii. Satul a ars, iar pierderea de vieți a fost mare, deoarece nimeni nu a luat în serios ce spunea clovnul. În definitiv, era doar un clovn.
Aplicație
Dinspre pământ, vin strigăte disperate. Le vom ignora, sau le vom lua în considerare?
Dinspre cer, vin strigăte disperate: planeta este obosită, specia umană este obosită de 6000 de ani de păcat.
Biblia spune: Ferice de cine citește și de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii și păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape! (Apocalipsa 1:3)
Bărcăcianu Dănuț, pastor în Conferința Muntenia
Biblia are răspuns la toate intrebările.
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
26258. Postat la 28/10/2014 21:41 - 3840z1h16m
APLAUZE, VĂ ROG!
Ascultă, fiule, învățătura tatălui tău și nu lepăda îndrumările mamei tale! (Proverbele 1:8)
Am auzit într-o zi o povestire despre o familie de țântari. De cu toamnă, au intrat pe lângă sita geamului în casa unor oameni, ca să ierneze acolo. Primul lucru, s-au ascuns după dulap și au început sfaturile! Mama o sfătuia pe țânțarița cea tânără: Draga mea, atunci când se va încălzi în camera, să nu ieși (de după dulap), că oamenii te vor omorî!
Uff și vai! Necaz pe țânțărița cea tânără, care vroia din tot sufletul să mai iasă de după dulap, dar mama veghea ca nu cumva să-i scape de sub ochi, ieșind.
La un moment dat, însă, mama ațipi și țuști! Țânțărița ieși în cameră, unde se dădea o mică petrecere!
Când mama-țânțar se trezi din scurta ațipeală, constată cu uimire că micuța ei lipsea:
-Vai, unde-i fata mea? Țânțărițoooo! o strigă ea, pe limba lor țânțărească.
Deodată, bzzzzzzz! Țup! Țânțărița sosește.
-Unde ai fost, fetițo? Nu ți-am spus să nu.
-Mamă, nu mă mai bate la cap! o întrerupse cea mică. Am ieșit și eu puțin prin cameră și am făcut câteva tumbe și figuri în aer. Și așa de mult le-a plăcut de mine, încât toată lumea din cameră a aplaudat pe rând!
Sărmana țânțăriță, din păcate, a mai ieșit încă o dată de după dulap, dar nu s-a mai întors. Aplauzele oamenilor din cameră erau, de fapt, încercări de a o prinde!
Când unii te vor aplauda și ți se va părea că ești cea mai tare, iar lăudatorii se înmulțesc în jurul tău, întreabă-te: Oare cu ce scop? Nu cumva vor să te prindă?!
Biblia are răspuns la toate intrebările.
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
26318. Postat la 07/12/2014 10:07 - 3800z12h50m
Refuzul
Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre și căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. (Isaia 55:8)
Un tânăr, student la drept, se apropia cu pași repezi de terminarea studiilor. În câteva zile urma să fie serbarea de absolvire, iar el spera să primească din partea tatălui său un cadou la care visase de mult timp: o mașină pe care o văzuse expusă spre vânzare într-un magazin, nu departe de strada unde locuia.
Zilele treceau și băiatul începuse să se neliniștească, văzând că tatăl nu îi dă nici un indiciu favorabil. Cu o seară înainte de absolvire, tatăl îl cheamă în biroul său pentru a-i da un cadou. Băiatul intră cu pași apăsați și cu un zâmbet schițat în colțul gurii, anticipând cadoul mult dorit de el. Tatăl se întoarce și scoate dintr-un sertar o carte neagră, învelită în piele, cu numele fiului imprimat cu litere aurite și o înmânează băiatului. Nedumerit, o ia și se uită mai bine la titlu: era Biblia. Nervos, o trântește pe masă și iese pe ușă. Nu își imagina cum tatăl său, cu o așa avere, nu i-a cumpărat mașina mult dorită.
Anii trec și băiatul ajunge un avocat cu renume într-un alt oraș, își întemeiază o familie și toate parcă merg ca pe roate. Într-o zi, stând în biroul lui, încep să-i apară imagini ale tatălui, imagini care de mult timp nu îl mai răscoliseră. Dându-și seama de greșeala făcută, se hotărăște să-i facă o vizită, dar, exact cu o zi înainte de a pleca, primește o telegramă care-l anunța că tatăl său a decedat. Izbucnind în lacrimi, aleargă să prindă ultimul autobuz care mai circula spre orașul unde locuia tatăl.
Ajuns în biroul părintelui, găsește pe masă Biblia, în aceeași poziție în care a lăsat-o cu ani în urmă. O deschide și începe să o răsfoiască, dar, spre sfârșitul ei, vede imediat un plic. Îl deschide și, spre surprinderea lui, vede factura achitată a mașinii pe care el o dorise. Când privește mai atent data, era exact în ziua dinaintea absolvirii sale.
De câte ori nu ni se întâmplă să ne supărăm pentru că lucrurile pe care le primim nu arată exact cum am dori noi? Probabil că ți se par nedrepte uneori deciziile lui Dumnezeu, probabil că ți-ai fi dorit ca anumite lucruri în familia ta să fie cu totul altfel, dar Dumnezeu știe exact când și de ce îți trimite ceva.
Oricum am încerca să explicăm modul de a acționa al lui Dumnezeu, nu vom reuși, dar, ceea ce știm, e că El nu ne lasă singuri, ci ne ajută să trecem prin orice încercare. Știm că, indiferent de mărimea dificultății unei probleme, recompensa e cu mult mai mare și așteptarea a meritat.
Violeta F., Spania
Curăță câmpul ca să aibă unde să aterizeze îngerii. (Nichita Stănescu)
Cine este înțelept să ia seama la aceste lucruri! Cine este priceput să le înțeleagă! Căci căile Domnului sunt drepte; și cei drepți umblă pe ele, dar cei răzvrătiți cad pe ele. (Osea 14:9)
Patronul unei mari firme de mobilă a anunțat la ziar că vrea o persoană care să întrețină curățenia în sala unde era expusă mobila pentru vânzare. Se prevedea ca persoanele candidate să fie între 18 și 25 de ani și se oferea un salariu consistent, o sumă mult peste salariile obișnuite. Poate tocmai de aceea, o mulțime de tineri au venit să-și depună cererile pentru angajare. Persoana candidată trebuia să locuiască în același oraș.
- Pentru ca să poată fi chemată în cazuri speciale, se explicase.
La interviu s-au prezentat foarte mulți candidați, cu CV-uri impresionante și cu tot felul de recomandări. Ce nu știau ei era că fiecare fusese programat pentru o zi și o oră anume. Singura cerință a omului de afaceri era: aș dori să văd unde locuiesti!. Uimiți de această solicitare ciudată și neașteptată, tinerii l-au condus, pe rând pe la locuințele lor și, în intervalul dintre interviuri, directorul vizita domiciliul fiecăruia.
În cele din urmă, după o lună, a fost ales un tânăr cu un CV destul de slab și neimpresionant, care locuia la periferia orașului, într-un apartament mic și foarte modest. Când a fost condus în camera tânărului, pe care a cerut în mod expres să o vadă, directorul, care avea ochiul format pentru curățenie, a observat că deși mobila era veche și demodată și obiectele din cameră nu erau de cea mai bună calitate, totul era aranjat cu grijă, bine întreținut și foarte curat. O atmosferă plăcută domnea în camera îngrijită: pe măsuță, câteva cărți atent aranjate, iar așternutul întins al patului și podeaua strălucind de curățenie l-au impresionat mai mult decât cuvintele pompoase din alte CV- uri.
Când a fost întrebat de ce a oferit o sumă atât de mare, care era explicația ciudatei cerințe și motivul pentru care a fost ales tânărul, patronul a răspuns:
- Miza a fost cu nimic mai mare decât ceea ce am cerut: pentru mine cel mai important este să ofer clienților un produs impecabil, iar reușita mea depinde de munca acestui tânăr. Degeaba mobila este frumoasă și calitativă, dacă în expoziție pare neîngrijită și plină de praf. În consecință, munca își merită plata și salariul e pe măsura minuțiozității. Am cerut să văd camerele candidaților pentru că nu poți fi organizat și competent pe teren străin, dacă nu ești la fel, mai întâi pe teren propriu, iar acest tânăr nu doar că are nevoie de slujba aceasta, dar a și dovedit că o merită.
Dragul meu tânăr, chiar dacă pare un lucru neînsemnat, camera ta e cea mai grăitoare dovadă a ceea ce ești cu adevărat și cea care te recomandă în fața altora. Curățenia hainei pe care o porți, a camerei în care locuiești, a încălțămintei cu care mergi, toate acestea sunt cartea ta de vizită.
Batranul asezat in caruciorul cu rotile
Nu tare demult, intru-un frumos orasel din Germania, am intrat intr-un magazin sa cumpar peste.
Ajunsa la casa ca sa platesc, m-am asezat in spatele unui batranel care era intr-un scaun cu rotile, el observant gestul meu, mi-a spus in limba lui sa merg in fata lui.
Am inteles partial dar.... ( mai mult am dedus din gesturiile pe care le facea) ca sa inaintez.
Vazand ca este singur, ma gandeam, ca mai este cu o persoana si ca el o asteapta si de aceea insista ca sa merg inaintea lui.
Dar nu a fost deloc asa.....
In nelinistea mea, m-am intors spre el si l-am intrebat in limba germana - singur?-
La care, batranelul privindu-ma, si-a ridicat ochii in sus si mainile aratand spre cer- spunand in limba lui - ca cei ce sunt ai Lui Mesia, nu sunt nici o data singuri.
In momentul acela, mi-au dat lacrimile si l-am salutat luandu-l de mana ( asa cum ne salutam noi cand avem o strangere de mana) si am simtit o mare bucurie in suflet.
Sosind momentul in care vanzatoarea mi-a incasat banii pentru peste, urmatorul dupa mine era batranelul.
Urmarindu-l, am observat ca se ridica cu greu din scaunul in care era, si scotea alimentele din spatele scaului dintr-o sacose si punea cate putine pe banda si cand obosea se aseza.
Observand ca, intradevar, era ''singur'' la cumparaturi, m-am dus in spatele lui si i-am scos tot ce avea in sacose ca sa nu se mai ridice de atatea ori, deoarece, nu avea o buna mobilitate pe picioare.
Dupa ce casiera incasa-se banii batranelului, i-am pus cumparaturiile in sacose, i-am strans mana si l-am salutat, bucurandu-ma de cele ce-mi spuse-se.
Batranelul avea dreptate, ca cei ce sunt sunt ai Lui Mesia, nu sunt nici o data singuri.
A fost o intamplare foarte emotionanta in aceea zi, batranelul care era intr-un scaun cu rotile, mi-a reamintit ca nu sunt singura,conform cuvantului vesnic.
Cei ce sunt ai Lui Mesia nu sunt nici o data singuri.
Asa este.
Deconectat
RE: Povestioare mici- invățături mari
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
27185. Postat la 08/02/2015 17:20 - 3737z5h37m
Piedici
Se povesteste ca un imparat oferea imparatia si mana fiicei lui celui care ar trece testul de rezistenta. O multime de tineri , fii de imparati, mici meseriasi, agricultori, pescari, invatati, s-au prezentat la poarta imparatiei. Au fost supusi unor exercitii fizice diverse. Ridicarea greutatilor, urcarea scarilor, trasul bustenilor, saritul cu picioarele in saci, mersul pe o barna unsa cu grasime, etc. etc. La sfarsitul fiecarei zile ramaneau in cursa din ce in ce mai putini. Dupa trei zile, ramasese doar un tanar. Atletic, frumos, ager si sigur pe el. Ultima proba era alergatul pana la un munte din apropiere si revenirea la palat intrun timp anume. Tanarului i se paru cea mai lejera proba. Porni cu incredere sa alerge. Totul era perfect si se si vedea insurat si stapan al imparatiei. La a doua cotitura a drumului , insa, vede rostogolindu-se in fata lui, un bulgare de aur. Se uita la soare si-si facu socoteala ca are un timp bun si bulgarele acela de aur va fi un cadou potrivit pentru viitoarea lui sotie. Incetini, si din mers ridica aurul. Il incomoda un pic dar mari ritmul de alergare. Dupa alta cotitura, iata, se rostogolea un bulgare mai mare si mai stralucitor. Cum sa nu il ia? O sa fie felicitat pentru cadoul pe care-l va face. Acum chiar ca cei doi bulgari l-au facut sa incetineasca. Nu s-a dat, a pornit increzator in forta lui. Insa bulgarii se tot rostogoleau in calea lui. S-a oprit. Pana la munte nu mai avea cum sa ajunga. La palat nici atat . A renuntat si s-a multumit cu bulgarii de aur care s-au dovedit a fi...... de bronz.
In drumul spre Imparatie, Satana arunca in fata noastra bulgari de aur. Sa nu ne oprim sa-i ridicam. Se va dovedi ca sunt o inselaciune.
