Doamne,Tu,esti comoara mea!
Daca ramai in mine
Eu voi fi un DIAMANT prin Tine,
Voi straluci de iubire
Pentru ca Tu vei lumina in mine.
Saraca daca as fi in toate
Daca te am pe Tine
Sunt cea mai bogata din lume.
Voi avea VESNICIA la picioare
Iar viata,e cea mai de pret comoara.
Doamne,Tu,esti comoara mea!
Lasa-ma sa ma odihnesc in mana Ta.
Vreau sa raman saraca de mandrie
Tu,sa ma inalti plecandu-ma
Eu sa te maresc iubindu-Te.
Pentru mine,esti Tu,Dumnezeu
"COMOARA MEA!"
Lasa-ma sa raman asa,
Multumindu-ma cu VOIA TA.
Atata timp cat Tu esti in mine
Eu sunt bogata in Tine.
Amin
Ma voi lasa influentata numai de Dumnezeu si . . .voi invata numai de la Hristos!
Deconectat
RE: Poezii
emanolake (detalii numai pentru membrii conectaţi)
2412. Postat la 09/03/2010 22:18 - 5534z0h25m
ADEVĂRUL DESPRE STAREA ACTUALĂ
Veniți să spunem adevărul
Despre ce se mai întâmplă
Recunoaște-vom cu toți:
Situația nu-i simplă
Creștinismul e-ntr-o fază
Cum, poate, nu a mai fost
Foarte greu el se jertfește,
Foarte greu mai ține post.
A intrat comoditatea
Printre noi; ne-a derutat
De citirea în Scriptură
Parcă ne-am cam săturat
Nu e timp de meditații,
Părtășii cu frați, surori
Ne rugăm pe săptămână
Poate de vreo două ori.
Da, ne ducem l-Adunare
Dar rAminr1; rostim mai rar
La sfârșit sunt comentarii
Că din nou nu a fost har
Cum să fie har când gândul
E cu totu-n altă parte,
Când nu recepționăm
Ce e scris în sfânta Carte?
Timp ne facem pentru muncă,
Pentru pasiuni bizare
Pentru sport, pentru concedii,
Pentru o vizionare
Dar ne prinde nepăsarea
Când e vorba de slujire
Duhul lumii ne-a atins:
Vrem roade fără jertfire.
Cum e-acum și cum a fost
Când a început credința?
Azi avem organizare
Dar ne-atacă neputința
Vremurile-acelea bune
Când era foc în slujire
Rar le mai menționăm
Le-avem doar în amintire...
Azi avem cor și fanfară
Iar la NET suntem legați
Dar se pune întrebarea:
Cât suntem de devotați?
Cât ne doare că se pierd
Suflete-n întunecime?
Cât respingem din asaltul,
Crud, al oștilor străine?
Binecuvântări și har?
Vrem într-o măsură mare
Vrem succes, prosperitate
Fără efort în lucrare
Unde-i zelul celor trei
Aruncați în foc să ardă?
Cum de am lăsat simțirea
Fără pază, fără gardă?
Unde-i sfânta îndrăzneală
Cu care-a plecat Avraam
Când a fost chemat să nască
Un popor cu Tatăl neam?
Unde e acea ardoare
Ce sălășluia-n martiri?
Cât am fi de atașați
De-ar fi astăzi prigoniri?
Cum e-ncrederea-ntre noi?
Se pare că-i erodată
E șubredă, e subțire
Prea ușor e clătinată
A pătruns suspiciunea
Cu al ei efect nociv
Care-ntunecă speranța
Și cerescul obiectiv.
Doctrine fundamentale
Ce formează temelia
Unui trai de legătură
Cu Duhul și cu Mesia
Le plasăm pe locul trei
Sau, poate, pe locul șapte
Și-atunci greu putem respinge
Ale pârâșului șoapte...
Ne prefacem că iertăm
(Suntem buni și la teatru)
Dar rezerve mai avem,
Pentru frați, vreo trei sau patru
Dac-am fi la fel de buni
În a-L asculta pe Mire
Nu ne-ar copleși mereu
Duhul de nemulțumire.
În spărtură nu ne place
Că acolo vin săgeți
Și acolo nu-s programe,
Întruniri și frumuseți
Și de-aceea-s penetrate
Zidurile părtășiei
Cu duhuri ce n-au nimic
Din lumea credincioșiei.
De ne place adevărul
Recunoaște-vom deschis
C-am încetinit lucrarea
Și mersul spre Paradis,
Că evlavia formală
Deseori o-mbrățișăm
Și de-aceea crucea vieții
Cu mult murmur o purtăm.
Încotro te-ndrepți acum
Creștinism ce-ai fost fierbinte?
Este trist că se-mplinesc
Ale Bibliei cuvinte
Ea ne spune că iubirea
Se va subția nespus
Iar altarul rugăciunii
Foarte mult va fi redus...
În esența ta divină
A intrat și praf din lume
Dar să nu uiți niciodată
Cine poate să te-ndrume
Scutură-te de tot colbul
Ce ți-a-ncețoșat privirea
Și gândește-te profund
Ce înseamnă nemurirea,
Scutură-te de concepte
Venite când n-ai vegheat,
Lasă Duhul să lucreze
Și-i vedea c-ai progresat
Uită-te des în Oglinda
Ce-ți spune exact cum ești
Ca să poți sută la sută,
Astăzi, să te pocăiești.
..AMIN...
Deconectat
RE: Poezii
emanolake (detalii numai pentru membrii conectaţi)
3436. Postat la 28/07/2010 20:41 - 5393z3h1m
ASTĂZI:
Astăzi dăcă auziți glasul lui
Nu vă înpietriți inimile fraților
Întăreștete și înbărbăteazăte
Nu te înspăimânta, și nu te ingrozi
De zvonurile care se răspândesc în țară
Căci Domnul Dumnezeul tău
Este cu tine în orice clipă
El scapă sufletul robilor săii
Căci cine este Dumnezeu
Afară de Domnul
Și cine este o stîncă
Afară de Dumnezeul nostru
Cu cel bun, tu te arăți bun
Cu omul neprihănit,te arăți neprihănit
Cu cel curat, te arăți curat
Cu cel stricat,te porți după stricăciunea lui
Da, toți cei ce nădăjduiesc în tine
Nu vor fi dați de rușine
Ci de rușine, vor fi dați
Cei ce te părăsesc fără temei
Doamne, în tine mă încred
Cît de mare, este bunătatea ta
Pe care o arăți, celor ce se incred în tine
Tu îi ascunzi , la adăpostul aripilor tale
Iată ochiul Domnului privește
Peste cei ce se tem de el
Peste cei ce nădăjduiesc, în bunătatea lui
Ca să le scape sufletul de la moarte
Căci cuvîntul Domnului, este adevărat
Și toate lucrările Lui se înplinesc
Căci El zice și se face
Încă puțină vreme, si cel rău nu va mai fi
Cei ce stau în întuneric, și în umbra morți
Și trăiau legați în desfrănări și neascultare
Se răzvrătiseră înpotriva cuvintelor Dumnezeiești
Ei sînt rușinați, căci au slujit icoanelor
Limba lor le-a pricinuit căderea
Dar ei nu vor să știe de nimic
Ci umblă din întuneric, în întuneric
Fac planuri numai de vicleșug
Cei răi n-au pace
Zice Dumnezeul meu,
Sînt ca marea-n furiată
Care nu se poate liniști!
Răscumpărați vremea, cât se mai poate
Căci zilele sînt scurte și rele
De acea nu fiți nepricepuți
Ci înțelegeți care este voia Domnului
Nu nouă Doamne, nu nouă!
Ci numelui tău, dăm slavă,
Pentru bunătatea ta, pentru credincioșia ta
Pentru mila ta, și îndurarea ta.
Te iubesc din inimă Doamne
Doamne tu ești stânca mea, si tăria mea
Cetațuia mea, si izbăvitorul meu
Lumina si calea vieți noastre
Păzește-mă Dumnezeule
Căci în tine mă încred
Păzește-mă ca lumina ochiului
Ocrotește-mă la umbra aripilor tale
Învață-mă Doamne calea Ta
Povățuiește-mă pe cărarea ta cea dreaptă
Ascultă glasul, rugăciunilor mele
Fă să lumineze fața ta, peste mine
Eu sînt nenorocit, și sufăr
Atunci ți-am mărturisit păcatul meu
Și nu mi-am ascuns, fărădelegea mea
Dar tu ai iertat vina păcatului meu
Haideți fraților să ne-nchinăm
Să ne plecăm ghenunchiul Domnului
Căci El este Dumnezeul nostru
Și noi sîntem pășunea Lui.
Mă bucur de cuvântul tău
De șapte ori pe zi te laud
Căci Legea Ta este adevărul
Te laud că mai ascultat
La tine îmi ridic azi ochii,
Tu ești fericirea mea
Doar în tine mă încred eu Doamne
Căci tu ești întăritura mea
Așa ne vorbește azi Domnul
Să păziți și să-npliniți
Să te temi, și să-l slujești
Să-l asculți, și să-l iubești
Binecuvîntat să fi tu Doamne
Învațămă orînduiriile tale
Pleacă-mi inima spre invățaturile tale
Fă-mă să pricep poruncile tale
Ascultă-mi glasul după bunătatea ta
Învioreazămă Doamne, după judecata ta
Tu ești adăpostul și scutul meu
Eu nădăjduiesc în făgăduința ta
Acum, ce alta cere de la tine!
De cît să te temi, de Domnul Dumnezeul tău
Să păzești poruncile Domnului
Și să umbli în toate căile lui
Aveți grijă frați mei
Căci ați văzut cu ochi voștri
Semnele lui și faptele lui
Cît de mari sînt, și-n fricoșate
Veghează asupra sufletului tău
Ca nu cumva să nu-l slujești
Căci Domnul Dumnezeul tău
Este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos
Și tot ce-a fost scris mai înainte
A fost scris pentru învățătura noastră
Căci noi nu stricăm cuvîntul
Cum fac cei mai mulți păgâni
Noi știm că Legea este bună
Orînduierile Domnului sînt fără prihană
Poruncile Domnului sînt curate
Judecățile Domnului sînt adevărate
Ele sînt mai de preț, de cât aurul
De cât mult aur curat
Sînt mai dulci de cât mierea
De cât pigurul din faguri
Învată-mă să fac voia ta
Căci tu ești Dumnezeul meu
Duhul tău cel bun să mă călăuzească
Pe calea cea dreaptă și adevărată
Laudă suflete pe Domnul
Domnul este bun și drept
Tu mi-ai intocmit rărunchi
Minunate sînt lucrările tale
Vegheați, fiți tari în credincioșie
Fiți oameni, întărițivă
Tot ce faceți să fie,
Făcut cu dragoste si cu iubire
Adevărat este cuvîntul acesta
Să rămîi în lucrurile care le-ai învățat
Și de care ești deplin încredințat
Căci ști de la cine, le-ai învățat
Crescănd în cunoștința lui Dumnezeu
Plini de roada neprihănirii
În ori ce fel de înțelepciune
Al tău sînt Doamne, fi lumină!
Lăudat să fie Domnul
Binefacătorul meu, si cetățuia mea
Turnul meu de scăpare, și izbăvitorul meu
Scutul meu de adăpost, binecuvîntat să fie Domnul
Bucurațivă si veseliți-vă
Pentru că răsplata voastră
Este mare sus în ceruri
Iată, Eu vin în curănd!
A Dumnezeului nostru să fie
Lauda, slava, cinstea, mulțumirile
Puterea si tăria
În vecii vecilor: AMIN
Deconectat
RE: Poezii
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
3447. Postat la 30/07/2010 13:18 - 5391z10h24m
Nicodim
Eram acolo cand biciul a lovit.
Eram acolo cand totii au fugit.
Am cunoscut pe-Acela ce-nvata
Si-am hotarat, in mine, sa-I vad fata.
In miez de noapte la El eu am intrat.
Si ce mi-a zis El mie, pe loc ma-nfiorat.
Am incercat cu vorbe multe pe El sa-L magulesc.
Dar El mi-a spus ca-i musai din nou ca sa ma nasc
In noapte-aceia am parasit ce-i rau
Si am iesit de-acolo, un om, nascut din nou.
Asculta acordurile dragostei sfinte!
Iti dau aripi de zbor,prin Duhul Sfant ce te inalta.
Simti Fiorul iubirii din cer?
El,te indeamna la unitate.
Dar vai,pianul s-a dezacordat!
Iar notele dau sunete stridente
Nu mai stau pe portativ in ordine!
Ce este de facut?
Fiecare da vina una pe cealalta.
COMPOZITORUL aceste-i melodi spune:
Asezati-va in ordine!
Nimeni nu-L asculta . . .
Ecoul glasului se departeaza . . .
Notele continua sa faca ce vor,
Lasand sa se auda notele false ale urii.
Deodata,una dintre note spune:
Ascultati-ma,impreuna faceam sa rasune un imn al bucuriei,
Cei ce ne priveau si ne ascultau erau patrunsi de fiorul dragostei!
Ce am facut,de ce nu am stat atente,
De ce nu a-m acorda pianul pentru a reveni la dragostea dintai?
Ne vom bucura iarasi,ne vom inalta iarasi catre cer!
Compozitorul acestei melodi se va bucura impreuna cu noi.
Iar cei ce vor veni sa ne asculte,
Vor vedea ca ne-am unit intr-o desavarsita SIMFONIE A DRAGOSTEI ETERNE.
Amin S.S.
Ma voi lasa influentata numai de Dumnezeu si . . .voi invata numai de la Hristos!
Doamne,cate ai răbdat Tu pentru mine
Câte biciuri, câte palme, Te-au lovit o scump Stăpâne.
Ca un Miel adus ca jertfă, ai răbdat orice ocară,
Și scuipat ai fost Isuse și-ai purtat a mea povară.
O, Tu Rege al măririi, ai venit aicea jos,
Din păcat să mă răscumperi, să fiu azi un credincios.
Biciuit Ți-a fost tot trupul, sângele șiroi curgea,
Să mă scoți din lumea largă, să mă duci în Slava Ta.
Cum să-Ți mulțumesc Isuse, de tot sângele vărsat?
Cum să-Ți mulțumesc o Tată, de-al Tău Fiu nevionvat?
Părăsit, scuipat de oameni, a răbdat pân la sfârșit,
La Calvar jertfit pe-o cruce, căci așa mult m-a iubit.
Astăzi vin smerit la Cină, de Tine să-mi amintesc
Și mă-ntorc cu umilință și spun: rDoamne MULȚUMESC!r1;
Mulțumesc pentru iubirea ce mi-o porți Tu zi de zi,
Mulțumesc că-n a Ta jertfă, vina mea se ispășii.
Psalmul 84.11. Căci Domnul Dumnezeu este un soare și un scut, Domnul dă îndurare și slavă, și nu lipsește de nici un bine pe cei ce duc o viață fără prihană.
Doamne al oștirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!
foarte frumoase poezi ,as vrea sa fie frati si surorile mai active si aici la arta
vreau sa pun o poezie care le-a placut mult copiilor de la noi din adunare ,eu am dat-o cate doua strofe sa invete fiecare ,binenteles doar cei care au vrut
Sunt școlar în clasa-ntâia
de VALENTIN POPOVICI
Sunt școlar în clasa-ntâia, încă nu-s la facultate,
Abia deslușesc din Carte buchea pe jumătate,
Isus este-nvățătorul, eu adun învățătura,
Viața-ntreagă e-un examen, manualul e Scriptura.
Sunt școlar cu coate rupte, tot repet aceeași clasă;
Până nu știu foarte bine, Profesorul nu mă lasă.
La materia Iubirii (și ați zice că-i ușoară),
Am căzut, și mi-e rușine, nici nu știu a câta oară.
Căci iubirea se învață, dar ușor se și dezvață
E ca apa din căldare, când dă-n clocot, când îngheață.
Și învăț o limbă nouă, vreau s-o știu cât pot mai bine,
Limba nouă a Iubirii, limba veacului ce vine!
La Iertare e toceală, sunt atent să intre-n minte,
Dar uit lecția în grabă, cu dușmanii înainte;
Și în loc să spun din Carte, gândul mi-e să fiu mai mare,
Și-am căzut iar la examen: Nota zero la purtare!
Tot învăț despre Răbdare, și nu știu care-i rânduiala,
Dar când e s-o scriu la tablă, nu mai iese socoteala.
Matematica Scripturii nu e grea, nici complicată,
O prind repede cu capul, dar se cere practicată.
Când citesc ce scrie-n carte, ,,Suferința cea mai mare
Nu e demnă de-a fi pusă lângă slava viitoare!"
Înțeleg bine ce scrie, totuși nu știu cum se face,
Când durerea mă lovește, tot oftez și tot nu-mi place.
O materie frumoasă, dar și grea din cale-afară,
E Nădejdea, ce deschide ochii înspre-o altă Țară;
Mintea mi se luminează, inima se curățește,
Când citesc ce strălucire pentru noi se pregătește.
Sunt și zile când în clasă nu-nțeleg ce rost au toate,
Lecțiile sunt prea grele, stările prea complicate;
Năucit mă uit în Carte, și-atunci vine Autorul,
Cel ce-a scris-o îmi explică, mă ajută Profesorul.
Ca să fiu elev de frunte, harnic și cu sârguință,
Vreau să am o notă mare la materia Credință.
O, ce sfântă bucurie am atunci când văd în viață
Cum Își împlinește Domnul voia Lui sfântă, măreață!
Pregătit sunt totdeauna cu caietul și penarul,
Că nu știu când Profesorul vine cu extemporalul.
De aceea stau cu ochii adânciți în Cartea sfântă,
Țintă Îl privesc pe Domnul care mă binecuvântă.
Vreau credința mea să fie a străbunilor de seamă,
Să ajung cu cei ce-n slavă fii ai Domnului se cheamă:
Avraam, Isaac și Iacob, patriarhii din vechime,
David, Moise, Iosua, și a sfinților mulțime.
Școala-i grea, dar din Scriptură am aflat secretul vieții,
Moștenirea de lumină, despre care-au scris profeții:
Cine are azi pe Fiul are viața și cununa,
În Cristos e mântuirea și nădejdea totdeauna.
Noaptea, uneori în tihnă, când luminile se curmă,
Mă gândesc puțin cu teamă la examenul din urmă,
Când în Ziua de lumină voi păși pe nori ca roua,
Și-mi va spune-nvățătorul: ,,Acum treci în clasa a doua!"
o sa pun si eu o poezie pe care fetele o spuneau cu drag la adunare face parte din volumul de poezii COPACEL de BENONI CATANA
SABAT
Te asteptam cu -atata bucurie
În dimineata sfanta de Sabat
Tu Doamne sa ne- aduci din vesnicie
Mireasma unui paradis curat .
Primeste tu a noastra închinare
Fii laudat pentru iubirea ta !
Din legea ta lumina ne răsare,
Ajută-ne ca sa umblam in ea .
Învatator de dragoste cereasca ,
Dă -ne și astazi painea ta în dar,
Și-n fiecare suflet sa domneasca
Duhul cel Sfant impartitor de har .
Desăvârșește Doamne-a ta lucrare
Și fa-ne dupa chipul tau cel sfant,
Sa asteptam cu fapte iubitoare
Un Sabat minunat pe-un nou pamant !
Sper sa le placa poezia copiilor , o sa mai scriu si altele din acest volum pe care il am ,va marturisesc ca e foarte folosit acest volum are coperta lipita si unele foi
Timpul
Rătăcim prin timp,
Dar timpu-i limitat,
El e scurt la vorbă:
Nu-i timp de discutat.
Din timp în timp ajungem,
Ca timpul să îl pierdem;
Iar când visăm prea mult,
Timpul, vis îl credem.
Un timp e pentru toate,
Un timp ce-i îngrădit,
Un timp ce prevestește,
Timpul infinit!
....eu stiu ca voi cadea in alergarea mea spre Tine
atunci cand voi uita sa Te privesc nedezlipit
de-aceea Mana Ta ramana langa mine
priveste-ma mai bine,Tu,fara sfarsit !!
ma scap uneori de Bratul Tau si cad
....si-mi pare rau...
.....O,daca stransul mainilor,ar sta in socoteala Ta,
as fii incredintat ca niciodata n-as cadea !!!
pentru ca veni vorba de poezie; cine a auzit s-au cunoaste poietul roman
CONSTANTIN RUSU a lui Petrea Taranoaie
el a scris poezi si psalmi biblici;
Constantin vechi prieten este ne religios ; nu practica nici o religie; dar are atractie pentru scripturi si in multe lucruri e ca un ....costal jeb
poate cineva vrea sa incerce scrierile lui poetice
