Fr. Nica tare mult imi place sa te ascult cand avem ocazia sa ne vedem iar cand citesc ce scrieti parca va aud vocea
Eu cand vine vorba despre rugaciune citesc un verset care spune multe si imi este drag , Varsa-ti inima ca niste apa inaintea Domnului .
Ridica-ti mainile spre el pentru viata copiilor tai .
Plangerile lui Ieremia 2:19
Spun cu sinceritate ca acum 21 de ani cand am devenit mama mi-am dat seama de importanta rugaciuni si sa nu treaca o zi fara sa te rogi pentru fiecare grija si problema sa le incredintezi DOMNULUI si sa faca el cum crede mai bine .
Deoarece acest subiect se cheama ,,Importanta Rugaciunii" as dori sa vedeti cum a schimbat Domnul inima unei fetite si apoi ea devenind mare mai tarziu a ajuns un copil al Domnului , o marturisire foarte frumoasă care pentru mine personal cu lacrimi in ochii am ascultat-o pe acestă femeie .Domnul fie Laudat si Binecuvintat in veci de veci .Amin http://youtu.be/WGFR-bYmsb0
Psalmul 84.11. Căci Domnul Dumnezeu este un soare și un scut, Domnul dă îndurare și slavă, și nu lipsește de nici un bine pe cei ce duc o viață fără prihană.
Doamne al oștirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!
Deconectat
RE: Importanța rugăciunii
cautatorul (detalii numai pentru membrii conectaţi)
22582. Postat la 04/04/2013 06:38 - 4412z17h49m
Buna ziua
Matei 6.8. căci Tatăl vostru știe de ce aveți trebuință, mai înainte ca să-I cereți voi.
Rugăciunea e o rugăminte. O rugăminte adresată Tatălui nostru în Numele Domnului Iisus. Și apoi, o lăsare la aprecierea lui Dumnezeu a circumstanțelor când, unde, cum ne va răspunde.
Tatăl știe de ce avem nevoie mai înainte de a ne ruga noi.
Dar noi știm de ce avem nevoie mai înainte de a ne ruga? Nu cred.
De aceea, rugămintea este
- o conștientizare a nevoilor noastre (fie spirituale, fie sufletești, fie trupești),
- în al doilea rând, este o recunoaștere a faptului că tot ce primim bun primim de la Tatăl luminilor.
- în al treilea rând, rugămintea are rol educațional.
Adică, atunci când ni se răspunde la rugăminte, ne învață să fim recunoscători Tatălui pe care l-am rugat.
Iar când nu primim ceea ce ne-am rugat, ne învață a) să ne reevaluăm cererile (că poate sunt egoiste), sau b) să fim perseverenți în rugăminte (dar fără a persevera ritualic în orbire), sau c) să ne analizăm comportamentul și să ne schimbăm atitudinile greșite pentru a putea primi ce cerem.
_______
Un caz particular este atunci când Dumnezeu răspunde la o rugăminte, dar omului i se pare că El n-a răspuns. Nu vede răspunsul Lui, din cauza necredinței.
În acest caz, nevăzând că Domnul a și răspuns la rugăminte, există pericolul major de a persevera ritualic în orbire în rugăciune.
Și, de obicei, rugăciunea asta perseverentă se soldează cu o contrafacere din partea Satanei.
De exemplu, tot Israelul se ruga la Dumnezeu să-L trimită pe Mesia. Și când El L-a trimis în persoana lui Iisus din Nazaret, ei n-au văzut răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunea lor.
Și sunt și astăzi atâția evrei ortodocși cârlionțați care se roagă ritualic pentru venirea lui Mesia. Și care, în lipsa credinței lui Avraam, vor pieri cu rugăciunea lor pe buze, așa cum au pierit și în anul 70 e.n. de săbiile romane.
Căci ei vor primi ca Mesia pe un mesia fals, și li se va părea că abia acum le-a răspuns Dumnezeu după 2 milenii de suferință (suferință cauzată de propria lor necredință pentru care ei singuri sunt responsabili).
Și nu-și vor aduce aminte că Adevăratul Mesia le-a spus: "Eu am venit în Numele Tatălui Meu, și nu Mă primiți; dacă va veni un altul, în numele lui însuși, pe acela îl veți primi." (Ioan 5.43)
Acesta este unul din roadele unei greșite rugăminți - cea ritualică și fără de credință.
beyond, cineva care nu are credinta, nu 'poate primi nimic din mainile Tatalui.
Ar trebui sa lasi tu, Israelu in pace, caci timpul asta de impietrire a lor a fost ingaduit de Dumnezeu, ca sa beneficiem si noi de mantuire, au fost neascultatori, iar noi am fost mai buni? Binecuvantat sa fie Dumnezeu, si Fiul Sau care s-a indurat si de noi.
Toata respingera lor a fost ingaduita de sus, ca sa se implineasca fagaduinta prin Avram, ca toate popoarele lumii vor avea parte de aceasta mantuire.
Dupa implinirea numarului Neamurilor, ei vor primi pe ADEVARATUL MESIA care va Imparati o mie de ani aici, si noi cu ei.
Am impresia ca incerci la fiecare subiect sa iti strecori TEORIA, deviind PRIN EXEMPLE spre ideea ta.
Dar cat dispret se vede in exemplu tau fata de evrei.
Ce nu stii ca in alegeri Dumnezeu este suveran?
Nu stii ca El poate sa ne faca un vas de cinste sau un vas de ocara?
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
Lucia dragă, subiectul Israelului a fost tratat de mine la topicul "Profetii Biblice".
Aici vorbim despre rugăciune.
Exemplul dat de mine are un rol pur pedagogic pentru a face inteligibil mesajul despre rugăciunea inutilă.
Dacă te satisface mai mult, pot să exemplific cu ortodocșii care se roagă de sănătate, dar nu văd că Dumnezeu le-a dăruit sâmbăta ca zi de refacere spirituală, mentală și trupească.
Numai că ei, din cauza necredinței, nu primesc răspunsul Domnului la rugăciunea lor.
P.S.
Nu înțeleg de ce ai spiritul acesta de ceartă.
Mai ales că eu iubesc pe Israel, și l-am iubit dintotdeauna.
Ai fi priceput asta dacă ai fi citit ce am scris pe topicul potrivit, când am spus că harul trebuie să se întoarcă la poporul Israel.
Deconectat
RE: Importanța rugăciunii
cautatorul (detalii numai pentru membrii conectaţi)
22692. Postat la 05/04/2013 17:30 - 4411z6h57m
Buna ziua
Dar are omul abilitatea sa constientizeze nevoile sale ?
Pune Dumnezeu cuvintele in gura inchinatorului , pune Dumnezeu in mintea omului nevoie sale ?
Constientizeaza Dumnezeu pe om de nevoile sale ? r16;r17; Caci nu stim cum trebuie sa ne rugam .
Aici e buba, că omul nu prea-și cunoaște nevoile... decât când îi răsar probleme în viață.
De aceea, cele mai multe rugăciuni primite de Dumnezeu, au fost acelea făcute la necaz.
Viața însăși reprezintă providența lui Dumnezeu pentru om, prin care-l conștientizează de nevoile sale.
Dumnezeu lucrează prin viața noastră.
Viața este un proces educativ, și-l învață pe om să fie recunoscător lui Dumnezeu nu numai la bine, dar mai ales la necaz.
De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume, spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.
...
Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?
...
Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.
(Rom.8.28,35,38,39)
Numai de bine!
Deconectat
RE: Importanța rugăciunii
cautatorul (detalii numai pentru membrii conectaţi)
22698. Postat la 05/04/2013 18:42 - 4411z5h45m
Buna seara
Multumesc
Dumnezeu are suveranitatea , puterea absoluta are planuri Sale in toate lucrurile . Rugaciunea il schimba pe Dumnezeu in vreun fel din caile , planurile si hotararile Sale ?
Cand un credincios se roaga pt un semen , respecta Dumnezeu libertate de alegere a individului pt care ne rugam ?
Pot fi rostite rugaciuni la care credinciosul nu va primi niciodata raspuns ?
Citesc ce scrii, și încerc să-mi limpezesc mintea și sufletul pentru a încerca să-ți spun opinia mea.
Așadar, să le iau pe rând:
a)"Rugaciunea il schimba pe Dumnezeu in vreun fel din caile , planurile si hotararile Sale ?"
Eu cred că rugăciunea Îl poate schimba pe Dumnezeu, dar NU ÎN CARACTER.
Adică rugăciunea este ca o cerere pe care un om credincios I-o adresează.
Domnul are, astfel, acoperire juridică pentru a motiva întregului cer că răspunde la cererea adresată.
Dacă un om nu se roagă, atunci Domnul poate fi suspectat că are preferințe și acordă favoritisme acelui om.
De aceea, de cele mai multe ori, Domnul Însuși ne face cunoscut prin Duhul pentru ce să ne rugăm. E ca și cum un director ar dori să-ți acorde favorul pe care i-l ceri, și îți spune în particular: "Fă doar o cerere și înregistrează-o, ca să am justificarea pentru cele ce voi face ca să-ți împlinesc doleanța."
Așa că Domnul, de la început până la sfârșit, e la fel de bun ÎN CARACTER. El te pune să faci cererea, și tot El ți-o rezolvă. Cererea ta nu L-a schimbat cu nimic ÎN CARACTER pe El.
Doar că cererea ta Îl împuternicește pe El să-ți acorde lucrul cerut fără a fi suspectat de favoritisme sau nedreptăți.
De aceea ni se spune:
Faceți în toată vremea prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri. (Efes.6.18)
Când împăratul și supușii săi din Ninive au scăpat de mânia lui Dumnezeu, S-a schimbat Dumnezeu în felul Lui bun de a fi?
Nu, ci tot El l-a trimis pe Iona să-i avertizeze și să se pocăiască cu cerere de iertare, și tot El i-a iertat. El știa că ei se vor pocăi fiindcă le citise inimile încă de când l-a însărcinat pe Iona cu mesajul pocăinței.
Iona, intuind cam care urma să fie rezultatul (iertarea celor vinovați), tocmai de aceea nu prea a vrut să se ducă la niniviteni, ca să nu ca să nu fie el văzut ca prooroc fără putere - care avertizează, dar nu se întâmplă. "Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars. Căci știam că ești un Dumnezeu milos și plin de îndurare, îndelung răbdător, și bogat în bunătate, și că Te căiești de rău!" (Iona 4.2)
Acesta este Caracterul (Numele) lui Dumnezeu, și el nu se schimbă în Felul Lui de a fi.
_______
b)"Cand un credincios se roaga pt un semen , respecta Dumnezeu libertate de alegere a individului pt care ne rugam ?"
Conform celor scrise la punctul a, Domnul are justificare de a interveni în viața celui pe care-l iubim și pentru care ne rugăm.
"Dacă vede cineva pe fratele său săvârșind un păcat care nu duce la moarte, să se roage; și Dumnezeu îi va da viața, pentru cei ce n-au săvârșit un păcat care duce la moarte. Este un păcat care duce la moarte; nu-i zic să se roage pentru păcatul acela." (1 Ioan 5.16)
Nu doresc să intru în detalii despre acest verset, dar iată că ni se spune să ne rugăm pentru frați.
El va face tot ce e posibil pentru omul pentru care te rogi, dar...
TOTUȘI, NICIODATĂ DUMNEZEU NU VA TRECE PESTE ALEGEREA LIBERĂ A OMULUI.
Niciodată! Dacă omul nu răspunde unei relații personale cu Domnul, El nu va insista la infinit.
El a creat toate ființele cu liber arbitru, cu capacitatea de relaționa liber cu altcineva.
În lipsa acestei libertăți de alegere, nici nu ar putea exista dragoste.
Domnul doar așa primește închinarea noastră: DIN DRAGOSTE. Fără asta, nu e nimic.
Iar dragostea se știe că nu poate fi impusă cu de-a sila, fără a ține cont de alegerea individuală.
Tot așa dacă noi ne rugăm ca "altcineva" să ne iubească, asta nu se poate impune.
Poate doar Domnul să pregătească niște căi tainice în providența Sa pentru ca viața să-l aducă în contact cu noi pe acel "altcineva" și să vadă dragostea noastră (chiar jertfitoare de sine).
Dar acel "altcineva" nu poate fi influențat în suflet să iubească (ceva în genul "vrăjelii"), deoarece nici noi n-am accepta dragostea unui om dacă nu e liberă și din inimă.
_______
c)"Pot fi rostite rugaciuni la care credinciosul nu va primi niciodata raspuns ?"
Da, de exemplu:
"Dacă cineva își întoarce urechea ca să n-asculte legea, chiar și rugăciunea lui este o scârbă." (Prov.28.9)
Adică, dacă unul se roagă ceva de genul: "Ajută-mă Doamne să nu mă prindă poliția că am furat!"
Sau mai rău: "Ajută-mă Doamne să fur!"
Toate cele bune! Și sper să-ți fi fost de folos opinia mea.
Deconectat
RE: Importanța rugăciunii
cautatorul (detalii numai pentru membrii conectaţi)
22711. Postat la 06/04/2013 21:45 - 4410z2h42m
Buna seara
Multumesc .
Daca nu deranjez pe cineva voi mai pune cateva intrebari .
Cum vedeti situatia lui Iona in care Dumnezeu nu ia permis / respectat alegerea lui Iona . L-a fortat pe Iona sa faca ce a vrut Domnul Dumnezeu . Iona a stiut ce cere Domnul . Neascultarea lui a fost voita . Imprejurarile l-au condus la rugaciune .
In cazul lui Adam si Eva Domnul Dumnezeu nu a intervenit sa-i opreasca . De ce intr-o situatie a fost respectata alegerea si in cealalta nu ?
Situația nu e diferită între Adam și Iona. Decât ca și condiții diferite de viață. Dar nu ca favoritism din partea lui Dumnezeu. "Eu sunt Yahweh, Eu nu Mă schimb". (Mal.3.6)
1.) În ambele cazuri, amândoi au necinstit pe Dumnezeu.
DUMNEZEU LE-A PERMIS AMÂNDURORA ACEST LUCRU.
Dumnezeu niciodată nu intervine să împiedice răul pe care cineva îl are în inimă.
Inima trebuie să se exprime în plan vizibil.
Altfel, Dumnezeu ar putea fi acuzat de faptul că face din creaturile Sale niște roboți.
Dumnezeu permite alegerea pe care omul sau îngerul o face.
2.) Dar El a luat măsuri, căci Adam îi era dator lui Yahweh cu propria existență și fericire edenică, iar Iona, fiind profet, îi era dator lui Yahweh să profețească ceea ce dorea Yahweh.
Așa că, măsurile punitive au venit implacabil:
- din pricină că Satana îl uzurpase pe Adam, Adam a trebuit să suporte apoptoza (ofilirea) generală a propriei lui persoane și a întregului domeniu pe care îl stăpânise până atunci: adică întreaga planetă a trebuit să suporte consecințele retragerii asistenței microcelulare și atomice a lui Dumnezeu. ["Căci creația (ktisis) a fost supusă deșertăciunii - nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o" (Rom.8.20)]
- din pricină că Satana își făcea cu minuțiozitate rolul de pârâș, profetul Iona a trebuit să suporte o furtună care l-a adus în fundul mării.
3.) Ambii neascultători au primit ajutorul lui Dumnezeu sub o formă sau alta.
- Adam a primit fii și fiice, iar după anumiți vizionari, el a fost mântuit după 930 de ani de pocăință și de tristețe. Și va fi prezent printre cei ce vor avea parte de prima înviere (și asta cred și eu).
- Iona a fost înghițit de un pește trimis în ajutorul lui de către Dumnezeu, și s-a pocăit din pântecele lui. Peștele l-a vărsat din gură întreg și nevătămat, după porunca Domnului.
_______
Interpretarea că Dumnezeu a procedat diferit în cele două cazuri (Adam și Iona) nu are fundament. Dumnezeu este Același, și își respectă legămintele:
- cu Adam avea un legământ de viață și de fericire, în condiția păzirii de pomul cunoștinței binelui și răului;
- cu Iona avea un legământ al Duhului profetic, prin care Iona era într-o relație apropiată cu Dumnezeu.
Fiecare din cei doi aveau o datorie înaintea lui Dumnezeu: Adam să nu guste din fructul oprit, Iona să-L respecte și să-L asculte pe Cel cu care relaționa.
Când cei doi au încălcat legământul, fiecare a trebuit să suporte consecințele:
- lui Adam i s-a retras imediat fericirea (prin alungarea din Eden, și munca grea a câmpului), iar apoi și-a pierdut viața fizică după 930 de ani.
- lui Iona i s-a retras protecția, și i s-a trimis pe cap un element meteorologic care exprima neplăcerea lui Dumnezeu, și din pricina căruia a ajuns să fie aruncat în mare.
Și, ca și cei doi, fiecare poate beneficia de restaurarea relației cu Dumnezeu, prin pocăință și schimbarea mentalității.
Cautatorule, consider ca cele doua situatii, sunt total diferite, si am sa ma explic de ce?
1. Domnul i-a spus lui Adam:
"Sa nu mananci!"Si consecintele neascultarii.
2 .Lui Iona i-a spus:
"Du-te la Ninive, si striga impotriva ei..."Fara sa-i spuna vreo consecinta a neascultarii lui (Iona fiind temator de Dumnezeu, dar care nu a vrut sa se implice si sa devina o unealta in infaptuirea planului lui Dumnezeu.)
Si Moise a dat inapoi , cand Domnul l-a trimis sa conduca poporul.
Oamenii in general sunt dispusi sa dea inapoi atunci cand este vorba de a se implica in lucrarea Domnului.
Slabiciunea aceasta Dumnezeu nu a considerat-o ca pacat, a fugit, dar prin constrangere l-a facut sa inteleaga ca Dumnezeu este suveran in alegeri si in actiuni, iar cand vrea sa faca ceva face si fara voia noastra.
................
De aici se desprind doua lucruri:
Alegeri divine, dupa cunostinta mai dinainte a lui Dumnezeu pentru implinirea planului Sau, si care nu tin cont de vointa omului;
Si alegerile omului, care isi pun amprenta pe viata lui, buna sau rea, depinde ce cale apuca.
................
In cazul lui Adam Dumnezeu nu a intervenit, pentru ca el a fost primul om fara pacat, pus la incercare in planul sau de a fi o unealta in mana Sa, de a-i comunica planurile si voia, si de asi trai viata dupa principii sfinte, in cazul lui ascultarea de aceasta porunca, dealtfel unica.
.................
In cazul lui Iona el este deja un om pacatos, cu slabiciuni, si Dumnezeu il constrange sa faca ce vrea El, ca sa-si implinesca planul de vestire a prapadului.
Cuvantul spune ca datoria fiecaruia dintre noi este sa-L slujim, dar cati macar incearca sa puna o caramida la ce se construieste in Hristos?
Cati fugim de responsabilitate?
Si in Ninive desi este vestita pieirea, Dumnezeu se intoarce de la planul Sau si cruta cetatea.
Am putea spune noi ca Dumnezeu este partinitor, sau nedrept in ceea ce face?
Un ciob, intreb eu olarul, de ce face asa?
Deci, intre primul caz si cel de al doilea caz este o mare diferenta.
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
Deconectat
RE: Importanța rugăciunii
cautatorul (detalii numai pentru membrii conectaţi)
22736. Postat la 07/04/2013 21:00 - 4409z3h27m
Buna seara
Interesant ambele variante si frumos cea ce spuneti .
Da adevarat Domnul nu se schimba este acelasi ieri, azi si in veci .
Adam nu a fost oprit din drumul lui catre cadere . Pe cand Iona a fost oprit din drumul lui si intors sa accepte ce ce a poruncit Domnul .
Alegerea pe care a facut-o Adam i-a fost respectata ?
Pe cand alegerea lui Iona de a fugi a fost oprita si intors sa faca ce i-a cerut Domnul .
Cum de unuia i s-a respectat alegerea si celuilalt nu ?Adam a vrut sa manance a fost lasat . Iona n-a vrut sa mearga la Ninive a fost oprit si fortat sa se intoarca si sa accepte sa faca vointa cerului
Ceea ce, în cazul lui Iona, tu numești "încălcarea propriei voințe", eu numesc "sancțiune".
La Dumnezeu, timpul este altfel.
De aceea, s-ar putea ca timpul de apariție și de desfășurare a sancțiunilor dumnezeiești să-ți producă ție ideea că în cazul lui Adam s-a respectat libertatea individuală, iar în cazul lui Iona, nu.
Fiindcă cel mai adesea Dumnezeu nu pedepsește imediat, ci stă scris: "Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele..." (Ecles.8.11)
Dacă Dumnezeu chiar avea de gând să-l forțeze pe Iona (cum consideri tu), nu cred că Iona ar fi apucat nici măcar să se suie în corabie. Nu cred că Dumnezeu dormea sau era preocupat cu altceva atunci când l-a văzut pe Iona că se îmbarcă. Ci dacă chiar voia să-l forțeze, Dumnezeu ar fi trimis un înger să-l scuture, sau o paralizie temporară la picioare ca să nu mai poată merge.
Dar Domnul a acționat în cazul lui Iona ca și în cazul lui Adam: după cum Adam a gustat, așa și Iona s-a îmbarcat.
Și pentru fiecare din ei a urmat sancțiunea și restaurarea.
În ambele cazuri, deși Dumnezeu nu a dorit să aibă loc neascultarea, totuși planul de rezervă al lui Dumnezeu a fost împlinit:
- prin greșeala lui Adam, a fost pus în funcțiune planul mântuirii prin Iisus;
- prin greșeala lui Iona, s-a conturat "semnul lui Iona" de 3 zile și 3 nopți de care vorbește Domnul Iisus (vezi Mat.12.39,40).
cautatorule, Iona era un om temator de Dumnezeu, un PROFET care a fost trimis la o cetate pagana sa-i vesteasca pieirea, dupa Lege, acest om nu avea voie sa mearga la alte popoare, si ce sa faca?
Sa le vesteasca pieirea daca nu se intorc la Dumnezeu, pentru el incalcarea Legii era incalcarea principiilor lui Dumnezeu, cu toate acestea Dumnezeu a avut un plan sa incerce sa crute cetatea, trimite pe Iona, acesta FUGE, prefera sa moara decat sa incalce Legea, este nevoie de o minune ca sa-l convinga sa se duca.
Aduti aminte de Petru, cand trebuia sa se duca sa vesteasca Cuvantul lui Corneliu, a fost nevoie de acea vedenie cu fata de masa, mai mult Petru s-a impotrivit, totusi si-a dat seama ce a vrut Dumnezeu sa-i spuna si s-a dus.
Asa si Iona, a trebuit sa stea in gura pestelui trei zile, ca sa-si dea seama ca ce a spus Dumnezeu trebuie sa implineasca.
Daca azi un prooroc ar veni sa-ti spuna, dute si fura o lada cu paine pentru un grup de frati infometati, ce ai face, daca porunca spune , sa nu furi, te-ai duce?
Asa si Iona, in alte circumstante s-ar fi dus, dar aici incalca Legea, in ciuda acestor lucruri, Dumnezeu a convins pe Iona sa mearga la Ninive.
Daca citim cu atentie cartea IONA (porumbel), ne vom da seama ca este o prefigurare a ceea ce avea sa vina, Iona-Isus sa izbaveasca si neamurile, atitudinea evreilor fata de celelalte popoare, propavaduirea salvarii prin intoarcerea la Dumnezeu, pocainta, si izbavirea de la moarte a ninivenilor(neamurilor).
Deci, in ochii lui Dumnezeu atitudinea lui Iona nu este scotita neascultare, ba din contra ascultare de ce a zis gura Lui.
Totusi El in ciuda acestei legi a vrut sa demonstreze dragostea nemarginita pentru cei mai pacatosi oameni, aici niniveni.
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
Asa si Iona, a trebuit sa stea in gura pestelui trei zile, ca sa-si dea seama ca ce a spus Dumnezeu trebuie sa implineasca.
Eu, beyond, scriu acum:
Așa și Adam, a trebuit să stea pe pământ 930 de ani, ca să-și dea seama că ce a spus Dumnezeu trebuie să se împlinească.
Deci, singura diferență, după câte se vede, este timpul pentru rugăciune și pocăință pe care l-a avut la dispoziție fiecare. Însă situațiile de viață sunt cu totul distincte: Adam a trăit ca un om normal, iar Iona a trebuit să suporte o criză existențială cu totul și cu totul deosebită.
Diferența asta de conjuncturi, egalizează cumva, în ochii Domnului, timpul de rugăciune și pocăință al celor doi.
Căci la Domnul timpul e altfel. Am spus asta în postarea mea anterioară.
Aduc și o referință biblică în acest sens: "...pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, și o mie de ani sunt ca o zi." (2 Petru 3.8).
Deci, cei aproape o mie de ani de viață ai lui Adam pot fi pentru Domnul ca o zi.
Iar cele 3 zile ale lui Iona în adâncul mării în burta peștelui pot fi pentru Domnul ca 3000 de ani.
Așadar, ținând cont de situația de viață diferită în care au fost puși cei doi, poate cineva să spună, DIN PUNCTUL DE VEDERE AL SCURGERII TIMPULUI LA DUMNEZEU, cine a avut mai mult timp pentru rugăciune și pocăință: Adam sau Iona?
*******
Așa că repet concluzia: putem noi să-L rugăm oricât am dori, nu-I vom putea schimba caracterul plin de dragoste și de respect pe care Dumnezeu Îl are.
Ci doar, prin rugăciunile noastre, Îi vom putea furniza acoperirea necesară pentru faptele pe care El va trebui să le întreprindă în favoarea noastră.
Dumnezeu este Același, ieri, și azi, și-n veci.
Dumnezeu nu obligă pe nimeni să facă binele cu forța, dar El sancționează păcatul, și restaurează prin pocăință și rugăciune.
- După cum nu l-a împiedicat pe Adam să bage în gură fructul, nici pe Iona nu l-a împiedicat să se suie în corabie.
- După cum pe Adam l-a sancționat pe loc cu alungarea din Eden și cu 930 de ani de viețuire deșartă, tot așa și pe Iona l-a sancționat cu 3 zile (sau 3000 de ani?) în burta peștelui.
- După cum pe Adam l-a restaurat prin pocăință și rugăciune, tot așa și pe Iona l-a restaurat prin pocăință și rugăciune (vezi Iona 2).
- După cum prin neascultarea lui Omului (Adam), a trebuit să se nască Fiul Omului, și mulți oameni au căpătat prin pocăință și credință o iertare și o cunoștință îmbelșugată despre Dumnezeu, tot așa prin neascultarea lui Iona mulți oameni au căpătat prin credință și pocăință o iertare și o cunoștință despre Dumnezeu pe care n-o avuseseră până atunci: fie cei ce fuseseră pe corabie cu Iona, fie ninivitenii care au auzit cele întâmplate și au primit mesajul lui Iona.
Pe Adam nu l-a oprit sa nu manance din fruct pentru ca de acest lucru a depins viitorul acestei lumii.
Pe Iona insa la oprit din fuga lui si din faptul ca nu voia sa se duca la Ninive.
Mai mult cand s-a rugat sa moara, Domnul nu a facut dupa mintea lui.
Interesant mai este un lucru, desi Domnul a prezis pieirea Ninivei, s-a schimbat la rugaciunea ninivenilor, si nu a mai nimicit cetatea.
Stiti ce cred eu, ca Dumnezeu este SUVERAN in toate si noi nu avem dreptul sa ne intrebam, de ce, cand a zis ca face un lucru, nu l-a facut?
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
Lucia a scris:
Pe Adam nu l-a oprit sa nu manance din fruct pentru ca de acest lucru a depins viitorul acestei lumii.
Din pricina unor asemenea idei ca cele din quote, s-au înființat tot felul de teorii astăzi.
Unii zic că de-aia a pus Domnul pomul interzis în grădină, ca să-l ispitească pe Adam. Și ca să urmeze acel viitor "luminos" cu toată cohorta de nenorociri care au urmat, inclusiv răstignirea Fiului lui Dumnezeu.
Dar ce viitor a depins de mâncatul acelui fruct interzis? Ce mare viitor a avut omenirea asta? Unul în care păcatul și moartea să se lăfăie între noi? Asta a dorit Dumnezeu, oameni buni?
Sau crede oare cineva că planul de mântuire prin jertfa Fiului trebuia musai să aibă loc?
El era într-adevăr Planul făcut din veșnicii, dar era un plan de rezervă. Nici Tatăl, nici Fiul nu și-au dorit vreodată ca vreo ființă inteligentă din acest univers să păcătuiască.
Se gândește oare cineva în naivitatea lui duhovnicească, că Tatăl a avut vreo plăcere deosebită să inițieze Planul de Mântuire? Oare I-a venit ușor să accepte ca Fiul Său să primească pedeapsa păcatelor în locul nostru?
Oamenilor, veniți-vă în fire! Căci nu de-aia l-a lăsat Dumnezeu pe Adam să guste, ci l-a lăsat fiindcă Dumnezeu nu poate încălca libertatea de alegere a unei ființe inteligente. Adică, poate, dar nu-I stă deloc în caracter așa ceva. Cunoașteți-I caracterul acesta minunat, CĂCI ASTA ÎNSEAMNĂ SĂ-I CUNOAȘTEȚI CU ADEVĂRAT NUMELE LUI, nu pronunția sonoră!!
El nu este caracterizat deloc de atitudine inchizitorială ca să impună cuiva ceva cu forța.
Însăși faptul că L-a dat pe Fiul Său pentru noi, dovedește cât de mult ne respectă Dumnezeu libertatea de a alege liberi; și cât de sfântă este această libertate a noastră pentru El. Căci numai un om liber poate alege liber să iubească!
L-a durut că L-a lăsat pe Fiul Său, Unul născut, să moară pe o cruce. Dar mai degrabă a acceptat durerea, decât să-l fi oprit cu forța pe Adam să guste un fruct!!
Nu ca să-l fi ispitit pe Adam, a pus Domnul în grădină acel pom interzis.
Ci pomul acela a fost doar o echitate făcută de Dumnezeu lui Adam.
Căci dacă acel pom al cunoștinței nu ar fi existat în grădina Edenului, Adam nu putea să aibă o capacitate autentică de a alege binele sau răul.
Dacă acel pom nu ar fi existat, ce era să aleagă Adam? Că ar fi fost numai binele în jurul lui. Nici n-ar fi avut din ce să aleagă. Caracterul lui Adam era perfect asortat cu tot binele dimprejul lui.
Dar Domnul a lăsat ca orice ființă inteligentă pe care a creat-o în univers să aibă dreptul de a alege și răul. Căci asta înseamnă libertate: să-l lași pe cel ce-l iubești să te aleagă pe tine liber, nu impus.
Și în cazul lui Adam, deci, a trebuit să se găsească o cale prin care să i se fi oferit dreptul sfânt de a alege.
Și dreptul acesta i-a fost dat prin pomul cunoștinței. Acesta a fost motivul pentru care Dumnezeu a pus acel pom în grădină.
El reprezintă faptul că Dumnezeu l-a lăsat pe Adam să aleagă liber dacă să fie ascultător sau nu.
Și Adam a ales greșit. Dar nu Dumnezeu a dorit ca el să facă alegerea asta.
Oare de ce-L apreciați pe Dumnezeu ca fiind ipocrit? Căci numai dacă Dumnezeu ar fi fost ipocrit și nesincer i-ar fi spus lui Adam: "Să nu iei din pomul cunoștinței!", dar în Sinea Lui să-și dorească ca Adam să ia. Cică pentru "viitorul acestei lumi" (sic!)
_______
Lucia a scris:
Interesant mai este un lucru, desi Domnul a prezis pieirea Ninivei, s-a schimbat la rugaciunea ninivenilor, si nu a mai nimicit cetatea.
Nu, El nu S-a schimbat. De la bun început a dorit să le dea ninivitenilor dreptul de a se salva prin pocăință. Pentru că-i iubea și dorea să-i salveze. De-aia l-a și trimis pe Iona la ei cu mesajul. Căci pocăința lui Ninive ca răspuns la mesajul lui Iona era justificarea lui Dumnezeu înaintea cerului pentru iertarea pe care avea să le-o acorde. El le citise inima și văzuse cum trebuie ca Iona să le ducă mesajul pentru ca ei să se pocăiască!
Și exact cum a planificat Domnul, așa s-a și întâmplat.
_______
Lucia a scris:
Stiti ce cred eu, ca Dumnezeu este SUVERAN in toate si noi nu avem dreptul sa ne intrebam, de ce...?
Noi nu ne întrebăm, dar avem pe Duhul descoperitor de taine al Celui care a spus:
"Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu." (Ioan 15.15)
Cred ca nu ai inteles ce am vrut sa spun, eu sincer nu inteleg nimic din ce vrei sa spui in postarea de mai sus, mai ales ca ai iesit cu totul din sfera subiectului.
Deci eu raman la ce am spus, unuia i s-a respectat alegerea si celuilalt nu pentru ca Dumnezeu face ce vrea.
Cat despre importanta RUGACIUNII eu o gasesc de mare valoare pentru ca este telefonul prin care conversam cu Dumnezeu.
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
