Stimate frate Ionică: sunteți de atâta timp pe portal... încă nu știți care e diferența între un subiect de studiu și Chat ?? Chiar nu găsiți subiectele care sunt deschise despre sărbătoarea Paștilor sau vi se pare mai nostim să umpleți toate subiectele ala-n-dala cu recomandări despre blogspot-ul ce-l scrieți? Ați uitat că nu este permisă reclama pe portal către site-uri străine ?
Of, oare unde e adevărul ăsta între inconștiență și rea voință??
V-ați plâns nu demult că v-au șters moderatorii unele postări.. dar nu vedeți unde și ce scrieți ? Eu mă mir că nu v-au sancționat la atâtea abateri similare de la regulament.
Am învățat că este prea greu să-ți dai seama unde să tragi linie între: a fi amabil, a nu răni oameni și a-ți susține părerile. - O.P.
Îmi pare rău, nu am idee ce s-a putut întâmpla. Probabil a fost vreo eroare tehnică. Eu unul nu știu nimic.
O să-i întreb pe colegii moderatori dacă au șters ei cumva postarea, dar plec de la premiza că a fost o eroare tehnică.
Am învățat că este prea greu să-ți dai seama unde să tragi linie între: a fi amabil, a nu răni oameni și a-ți susține părerile. - O.P.
Șhalom tuturor!
Dragii mei,
Pentru a evita orice înțelegere greșită asupra postărilor mele, vreau să vă asigur că temele biblice pe care le-am tratat pot constitui un fundament solid pentru evaluarea și autocercetarea noastră. Studiez Biblia din anul 1991 și niciodată nu am blamat-o. Cu timpul mi-am dat seama tot mai mult că nu ne putem testa dacă suntem în credința biblică, dacă nu avem un text redat corect al Sfintelor Scripturi. Poate că aici nu am fost suficient de explicit. M-am aplecat mai mult asupra acestui aspect, odată ce internetul a făcut posibilă accesarea multor informații ce vizau textul biblic și poate că o anumită grabă m-a făcut să nu prefațez destul de convingător ceea ce mă preocupa și de ce ... Poate despre asta voi scrie detaliat mai încolo.
Ceea ce vreau să vă scriu acum este că în comunitățile în care Biblia este crezută și are valoare, iar prevederile Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi sunt aplicate în viețile oamenilor, comunitățile au mult spor, folos, sunt prospere, sănătoase și fericite. În schimb acolo unde nu, crește numărul addicților și al răului de tot felul, a divorțurilor, a violențelor, a sinuciderilor și a tentativelor de suicid, a criminalității și a celor ce nu pot sau nu doresc să se autoântrețină, să întemeieze o familie, să facă copii sau să aibă grijă de membrii familiilor. E o coincidență sau cartea aceasta - Biblia - are ceva supranatural? Pentru mine este evident că ea conține Cuvântul lui Dumnezeu, adresat întregii omeniri.
Cine o citește și o studiază direct și caută cu pasiune să o înțeleagă - pentru a împlini voia lui Dumnezeu, va fi binecuvântat.
Werner Keller, în cartea sa numită The Bible As History - Biblia Ca Istorie (Și Totuși Biblia Are Dreptate (varianta în română a cărții) scria următoarele:
Având în vedere abundența de dovezi autentice, precum și efortul
scepticismului care din secolul al XVIII-lea încearcă să desființeze Biblia, nu-mi rămâne decât o singură concluzie îndreptățită: Biblia are totuși dreptate. (Hamburg, Septembrie 1955)
În urmă cu doar câteva zile, am fost invitat la o bisercă de credincioși dintr-un sat de la poalele Apusenilor, care se tot împuținează an de an. Unii doreau ca să aplice unele schimbări, văzute la alte biserici, care a erodat și mai mult unitatea și a scăzut și mai mult numărul de membrii. Ce ne unește? Ce ne desparte? Ce avem de corectat? Biblia arată clar răspunsurile la pasajul din Efeseni 4:2-3
cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare; îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste și căutați să păstrați unirea Duhului prin legătura păcii.
Orice alt mijloc este artificial. Spunea un frate păstor de acolo că frații ar trebui să elimine niște câtări, ce s-au cântat atunci acolo, deoarece conțin câteva fraze care contrazic Biblia, cum ar fi de exemplu o cântare care spunea că magii l-au văzut pe pruncul Isus în iesle, deși Biblia arată că magii l-au văzut pe prunc în casă... Deși ce se spunea era adevărat, evident că s-a creat o atmosferă de jenă și tensiune, ceea ce putea fi evitat dacă acea carte de câtări era revizuită. Nu cred că eliminarea unor cântări îndrăgite ar fi soluția, ci revizuirea, adică corectarea lor. În timpul predicii, o soră mai în vârstă a luat repede Biblia ca să arate unei surori mai tinere de lângă ea (aceasta fiind soția mea) că Biblia arată odată așa și odată așa nașterea pruncului. După adunare, am încercat să văd cum a înțeles soția mea situația, de ce odată Biblia vorbește așa și odată așa. În mod interesant, prima ei reacție a fost indignarea, față de mine, crezând că resping opinia acelei surori și cu greu am putut să o calmez și să îi arăt, de ce odată Biblia spune așa și odată asa. Când a înțeles în sfârșit că păstorii l-au văzut pe prunc în seara nașterii, iar magii după ce pruncul a fost dus în casă, probabil, după un timp mai îndelungat, nefiind vorba de aceeași zi a nașterii (care pentru unii pare așa), soția mea s-a înseninat. Spunea: pai am văzut așa și așa, pentru că nu am citit TOT CAPITOLUL. Tocmai asta spunea și fratele păstor: ar fi bine ca în preajma evenimentelor nașterii să se citească toate capitolele ce vorbesc despre naștere.
Am putea să ne înțelegem mult mai bine dacă nu ne-am grăbi. Sărind pe Biblie, nu pentru clarificare, ci pentru a-l plesni pe celălalt, greșim.
Ceea ce îmi doresc și mie și vouă este ca să ne îmbrăcăm cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-ne unii pe alții în dragoste și căutând să păstrăm unirea Duhului prin legătura păcii. Slăvit să fie Dumnezeu pentru toate, în numele Fiului Său, Isus Hristos. Amin.
Fiți binecuvântați!
"Niciunul dintre cei rai nu va intelege" Daniel 12:10
Șhalom tuturor!
Dragii mei,
Aș dori să închei, spunându-vă de ce mă preocupă acuratețea (exactitatea) textului Bibliei și de asemenea, de ce ar trebui să vă preocupe și pe voi. Deoarece voi fi mai lung, pentru a putea fi înțeles cât mai bine, nu voi finaliza postarea acum.
Azi nu trebuie să cunoști neapărat greaca sau ebraica, pentru a constata dacă Biblia ta este tradusă corect sau nu. Ceea ce îți trebuie este un site biblic interlinear.
Vă dau un exemplu:
Matei 28:6 Nu este aici, pentru că a fost înviat [2], după cum a spus. Veniți, vedeți locul unde era pus el.
7 Și mergeți repede și spuneți ucenicilor săi că a fost înviat [3] dintre cei morți. Și, iată, el iese în calea voastră; îl veți vedea. Iată, v-am spus.
[2] [3] Verbul de la versetele 6 și 7 este la diateza pasivă o68;γέρθη, în cazul de față așa-zisul pasiv divin care arată că Domnul Isus a fost înviat de către Dumnezeu Tatăl.
Redarea nu am propus-o eu, ci un traducător român, care a cunoscut bine limba greacă. Ceea ce pot face eu este să mă duc la dicționarul de pe siteul interlinear și să verific dacă verbele în cauză sunt sau nu la diateza pasivă. La fel de bine putem verifica și evenimentele istorice importante din viața bisericii universale, dacă ne procurăm enciclopedii ce tratează istoria religiei sau istoria bisericii.
Din biografia mea, nu pot să spun că aș cunoaște limbile textelor Bibliei (ebraica, aramaica și greaca), însă întotdeauna am fost captivat de istorie, fiind din felul meu un om foarte curios, de mic copil fiind abonat la o bibliotecă. Iată de ce în timpul școlii aveam note mari la istorie și geografie, ceea ce m-a făcut să învăț pentru a intra la facultatea de istorie. Din păcate, în ultimul an de liceu am avut un accident, ceea ce m-a scos pentru un timp din școală și m-a influențat oarecum să nu termin liceul. Cu toate acestea, interesul meu față de istorie a rămas și cu timpul am devenit, cum s-ar spune, un istoric autodidact.
Pentru a-mi acoperi zona interesului meu de cunoaștere, am vizitat diferite biblioteci și m-am abonat la Biblioteca cultului Creștinii După Evanghelie. Aici am făcut cunoștință cu un membru al Bisericii Adventiste, care m-a inițiat în aparatul comparativ textual al Bibliei, acesta fiind un domeniu în care se cercetează manuscrisele.
Când a apărut internet caffe în România, cineva din afara țării m-a invitat pe un grup de studiu al Bibliei pe internet, și am fost foarte zelos aici în a coresponda pe teme biblice. În acest grup, care era interconfesional și internațional, am descoperit multe și am avut acces la multă informație, în multe limbi, mai ales după ce apăru-se Enciclopedia Liberă Wikipedia.
Deoarece în acest grup se discuta și despre acuratețea textului Bibliei, un frate a prezentat un document online scris de un călugăr catolic, care se intitula Credibilitatea Evangheliilor, cartea fiind apărută sub tipar în anul 2001. Cercetători de seamă a manuscriselor, cum ar fi J.J. Griesbach (1745 la 1812), au clasificat manuscrisele în familii, deoarece ele prezintă unele variații (redări diferite). Pe baza diferențelor dintre ele, familiile de manuscrise au fost denumite după zone geografice: alexandrine, occidentale, orientale (siriace sau cezariene) și bizantine.
În cartea de care vă scriu, apărută în 2001, autorul catolic susținea că cel mai fidel text al Noului Testament este transmis în familia bizantină a manuscriselor. Acesta mai este numit și Textul Tradițional, Textul Ecleziastic, Textul Constantinopolitan, Textul Antiohian sau Textul Sirian, fiind unul dintre principalele tipuri de text. Textul Noului Testament al Bisericii Ortodoxe Răsăritene și Textul Patriarhal se bazează pe acest tip de text. Este forma găsită în cel mai mare număr de manuscrise supraviețuitoare ale Noului Testament grecesc.
Autorul catolic scria că celelalte tipuri de familii stilizau textul. Stilizarea textuală se făcea prin omiterea sau adăugarea unui cuvânt sau pasaj sau înlocuirea unui cuvânt sau pasaj cu altul.
Cercetătorii au constatat că cele mai rele stilizări s-au comis în perioada de înainte de anul 200, în bisericile aservite mișcării gnostice, față de care unii lideri creștini din secolul II au luat atitudine și apoi Conciliul de la Antiohia din 267 a dispus aruncarea lor din biserici (fiind aruncate cu sutele în bisericile din Orient) și înlocuirea lor cu Textul aprobat la Conciliul de la Antiohia.
Deoarece discuțiile pe text au continuat și după acest Conciliu, împăratul Constantin Cel Mare l-a însărcinat pe Atanasie din Alexandria să producă Biblii după textul din Alexandria, deoarece textul aprobat de Conciliul de la Antiochia era văzut ca antitrinitar și minoritar, la dezbaterea și aprobarea căruia au participar doar 50 de episcopi. După ce relațiile dintre cei doi s-au răcit, împăratul l-a însărcinat pe Eusebiu de Cesareea (d. 340) să producă o versiune împăciuitoare, prin care se dorea pacificarea bisericii aservite mișcării gnostice cu biserica după ritul Consiliului Antiohian.
Iată de ce, la ora actuală avem în biserici Versiunea Împăciuitoare și nu Vesiunea Antiohiană (moștenită de la biserica apostolică).
Deși versiunea Antiohiană din 267 s-a pierdut între timp, au rămas totuși câteva ecouri, care și azi le răsună în urechile istoricilor eclesiastici (bisericești).
Voi reveni cât de curând, dacă binevoiți a mă accepta în continuare și dacă Dumnezeu îmi va permite. Slavă Lui în veci pentru toate! Amin.
Vă salut cu mult respect.
Dumnezeu să vă binecuvânteze, în numele Domnului și Mântuitorului nostru Isus!
"Niciunul dintre cei rai nu va intelege" Daniel 12:10
Șhalom tuturor!
Dragii mei,
Sunt multe de scris, dar mă voi limita la expunerea pe tema unui singur verset, ca încheiere. Vă cer și de data aceasta voia, răbdarea și atenția voastră. Eu n-am căutat faima, ci adevărul, muncind cu zor uneori zi și noapte. Nici nu cred că descoperirile și prezentările mele ar submina Biblia sau credința cuiva, deoarece nici credința mea nu a fost afectată de ele, din contră, am înțeles mai bine Biblia. Săpând mai adânc, am ajuns la cunoștința a trei concilii importante de înaintea Conciliului de la Niceea (325), Conciliul de la Roma (144), Conciliul de la Smirna (245) și Conciliul de la Antiohia (267), toate având legătură cu respingerea gnosticilor, numiți doceți și patripassieni sau maniheiști.
Falsificând textele Sfintelor Scripturi, gnosticii au introdus foarte șmecher o altă doctrină în Biserică, combătută la Roma în anul 144, la Smirna în anul 245 și apoi la Antiohia în anul 267. Ei au susținut că Hristos a fost Însuși Tatăl și că Tatăl Însuși S-a născut, a suferit și a murit, Tatăl și Fiul fiind aceeași ființă. Marcion de Sinope a fost reprezentatul gnosticilor la Roma, Noetus de Efes a fost reprezentatul gnosticilor la Smirna și Pavel de Samosata a fost reprezentatul gnosticilor la Antiohia.
Apoi, începând cu anul 316 împăratul Constantin Cel Mare, el însuși un gnostic, a dus o cruciadă de unificare a tuturor partidelor care ziceau că îl urmează pe Hristos (care erau foarte multe), fie prin forță, fie prin diplomație, punctul culminant fiind Conciliul de la Niceea din anul 325. Conform unui autor ateu, care a scris o carte despre istoria creștinismului, Raoul Vaneigem, La résistance au christianisme. Les hérésies des origines au XVIIIe siècle, apărută în anul 1993, la Conciliul de la Niceea din anul 325 s-a impus prima dată ideea că Tatăl și Fiul sunt aceeași ființă, în ciuda deciziilor contrare de la Conciliile anterioare amintite aici.
Cum am ajuns în posesia acestor informații care nu se prea cunosc și uneori sunt prezentate deformat?
Cunoscusem un frate cu origini baptiste, care mi-a zis că el fusese botezat numai în numele lui Isus și că Matei 28:19 este falsificat. Asta se întâpla în jurul anului 2000, așa că atunci am rugat pe cineva să verifice acuratețea textului din Matei 28:19, dacă nu cumva află ceva manuscris într-o bibliotecă națională din afara țării. A venit cu răspunsul: nu sunt dovezi contrare, textul este sigur.
Însă uneori găsești lucruri deosebite tocmai acolo unde nu speri nimic. Tocmai asta mi s-a întâmplat, după vreo cinci ani, mergând la o adunare de sâmbătari apostolici (apropiați de Biserica Apostolică De Ziua A Șaptea), unde întâmplător am descoperit adevărul despre Matei 28:19. Am aflat accidental (fără să caut sau să întreb acolo) o listă cu dovezi istorice, pe masă, în casa unui sâmbătar apostolic, dintr-un sat din nordul țării.
De aici am aflat că există diferite ecouri în scrierile din vechime, dintre care amintesc aici doar doi autori, episcopi care au participat la Conciliul de la Niceea (325), Eusebiu și Afraates, dar și alte surse, după care nu așa suna versetul din Matei 28:19, cum este la ora actuală. Pornind de la aceste informații, am căutat să văd pe internet cine a fost acest Eusebiu, Afraates și ceilalți din lista lungă.
Eusebiu a fost ucenicul cărturarului creștin Lucian de Antiohia (240 la 312), un mare cărturar din școala episcopului Edessei, Macarie, la rândul lui un mare cărturar creștin, care alături de alți episcopi cărturari ai vremii se lupta cu bisericile aservite mișcării gnostice. Consiliul de la Antiohia din anul 267 a fost condus de episcopul Macarie, la care au participat 50 de episcopi anti-gnostici. Gnosticii erau cei care amestecau și uneau creștinismul cu ideile păgâne. Conciliul de la Antiohia l-a însărcinat pe Lucian (care inițial era din tabăra lui Pavel de Samosata, dar a trecut din partida gnostică la anti-gnostici), să producă o Biblie după Versiunea Antiohiană, iată de ce întâlnim la Eusebiu formatul: Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Meu.
Eusebiu făcând parte dintre susținătorii propovăduirii Antiohiene anti-gnostice (gnosticii fiind numiți doceți, patripassieni și manihești), am putea presupune că și tovarășii lui (numiți lucianiști sau arieni) au avut această versiune. Biblia Goților, tradusă de episcopul Ulfilas și tovarășii săi, a fost o Biblie a Bisericii Ariene. Din păcate, din Biblia lui Ulfilas (Codex Argenteus) lipsește ultima filă a Evangheliei după Matei, așa că nu putem ști sigur dacă era Textul Conciliului de la Antiohia sau Textul Împăciuitor al lui Eusebiu, pe fondul căruia au fost bătuți arienii la argumente.
Dacă nu găseam acel document din casa fratelui sâmbătar, rămâneam la ideea susținută și azi de mulți că Matei 28:19 este un text sigur, neștiind nimic de citatele din antichitate. Dar Dumnezeu a văzut că sunt interesat și m-a ajutat. El răsplătește pe cel ce caută cu sârguință. Noul Testament arată clar că primii creștini au botezat doar în numele lui Isus, deoarece asta le-a spus să facă. Ei știau bine că orice trebuie făcut în numele Domnului Isus și nu într-o formulă întreită, cum se face astăzi:
Și orice faceți, cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus și mulțumiți, prin El, lui Dumnezeu Tatăl. (Coloseni 3:17)
Deocamdată atât. Poate voi reveni sau nu. Indiferent de poziția și prezența mea, fie ca Dumnezeu să vă conducă pașii doar în direcția dorită de El. A Lui să fie slava veșnică pentru toate, prin meritele Domnul și Mântuitorul nostru, Isus Hristos.
Vă mulțumesc pentru marea voastră îngăduință.
Fiți binecuvântați! Amin!
"Niciunul dintre cei rai nu va intelege" Daniel 12:10
