Apocalipsa 1:4 Ioan, către cele şapte Biserici, care sunt în Asia: Har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine, şi din partea celor şapte duhuri, care stau înaintea scaunului Său de domnie,
Apocalipsa 3:1 "Îngerului Bisericii din Sardes, scrie-i: "Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: "Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.
Apocalipsa 4:5 Din scaunul de domnie ieşeau fulgere, glasuri şi tunete. Înaintea scaunului de domnie ardeau şapte lămpi de foc, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu.
Apocalipsa 5:6 Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii, şi între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea înjunghiat, şi avea şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul.

Matei 12:45 Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Tocmai aşa se va întâmpla şi cu acest neam viclean."
Luca 11:26 Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se aşează în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi."

9. Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roţile Lui ca un foc aprins.
10. Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile.
11. Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie, pe care le rostea cornul acela: m-am uitat până când fiara a fost ucisă, şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc, ca să fie ars.
12. Şi celelalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li s-a îngăduit o lungire a vieţii până la o vreme şi un ceas anumit.
13. M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui.
14. I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile, şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică, şi nu va trece nicidecum, şi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.

5. Căci chiar dacă ar fi aşa numiţi "dumnezei", fie în cer, fie pe pământ (cum şi sunt în adevăr mulţi "dumnezei" şi mulţi "domni" ) ;
6. totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi.
7. Dar nu toţi au cunoştinţa aceasta....

3. Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.

29. Isus i-a răspuns: "Cea dintâi este aceasta: ,Ascultă Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn;'
30. şi: ,Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta'; iată porunca dintâi.
31. Iar a doua este următoarea: ,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.' Nu este altă poruncă mai mare decât acestea."
32. Cărturarul I-a zis: "Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul afară de El,

3. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji.

..Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, pentru că mâna Domnului s-a întins împotriva mea."

21. La plecare eram în belşug, şi acum Domnul mă aduce înapoi cu mâinile goale. De ce să-mi mai ziceţi Naomi, când Domnul S-a rostit împotriva mea, şi Cel Atotputernic m-a întristat?"

10. Şi m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: "Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te!

20. Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.

18. Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.

17. Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.

15. Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.

Valentina a promis: Eu am cam terminat toată "muniţia" explicând Personalitatea Duhului Sfânt. Mi-e temă să nu fi făcut, tot scriind, unele afirmaţii care L-au întristat. De aceea mai bine mă retrag din discuţie, şi rămân să slujesc Dumnezeirea aşa cum sunt eu încredinţată. Fiecare ţine la părerea lui, şi de aici nu mai e decât un pas pănă la război. Mă mulţumesc că : dacă ştie El, îmi este de ajuns.
Eu Îi mulţumesc Duhului Sfânt, de lucrarea care o face în mine. Nu-i uşor să cizelezi şi să şlefuiesţi piatra, brută şi zgrunţuroasă, până devine de forma potrivită în zidul Templului! Mă las în mâna Şlefuitorului că e mai bine. Discuţiile acestea în contradictoriu, nu sunt productive şi nici de folos. Iubitorilor certurilor de vorbe le este pregătit un loc, ( scrâşnirea dinţilor) în care nu vreau să ajung, şi sper că nici dvs.
Observ că aveţi şi ajutoare în combaterea celor scrise de mine. E bine să avem ajutoare în răspândirea Evangheliei.
Urgenţa numărul unu însă, este că vine Isus şi noi batem pasul pe loc.