alin a scris:
Un lucru interesant este caci si Israelul avea si are sarbatori in afara bibliei, adica puse de ei!

Noi nu tinem sarbatorile Israelului, ci sarbatorile Domnului.
Poate avea Israelul 100 de sarbatori noi nu avem treaba cu ele, si daca ar fi sa insemne ceva pentru noi acele sarbatori nationale eu cred ca mai degraba sarbatorile nationale din tara in care suntem cetateni ar avea importanta nu sarbatorile Israelului.

as putea sa fac si eu o serbare la ziua mea de nastere, sa mananc, sa beau si sa ma veselesc cu familia si prietenii ar fi pacat?

beyond a scris:

Cât despre cei ce păzesc sărbători nebiblice, depinde dacă ei le alocă valori pur creştineşti sau fac un amestec pâgâno-creştin nedorit.
Dacă le acordă valori creştine, cine suntem noi să-i judecăm pe ei?
"Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face."

O sărbătoare ca şi Halloweenul este o rătăcire evidentă, şi toţi cei ce o ţin vor înainta în apostazie. Chiar dacă i s-au dat aparente valori creştine ("Sărbătoarea tuturor sfinţilor" ), totuşi la bază este o sărbătoare păgână, celtică. De aceea, toate manifestările ei sunt deviante de la creştinism: de la dovleacul sculptat, şi până la cerşirea de bomboane pe la uşi.
Este o sărbătoare-amestecătură: o urâciune înaintea Domnului.

Dar o sărbătoare ca şi Thanksgiving Day are ca scop recunoştinţa faţă de Dumnezeu. Ea nu a fost suprapusă peste vreo sărbătoare păgână, şi deci nu are manifestări specifice cu caracter demonic.

Tot ca şi Thanksgiving Day este sărbătoarea de Purim de la evrei.
Ea nu a fost niciodată poruncită explicit de Dumnezeu. Nici la Levitic, nici în altă parte. Nici măcar în cartea Esterei.
Cu toate astea, scopul ei comemorativ şi de strânsă unire între copiii lui Israel nu are nimic idolesc în el. Aşadar, ea este o sărbătoare curată, şi a fost acceptată înaintea lui Dumnezeu.

Nu tot aşa putem spune despre Crăciun. Aceasta este o sărbătoare ciudată, un sincretism între păgânism şi creştinism, al cărei scop iniţial a fost de a sărbători creşterea luminii zilei de după solstiţiul de iarnă şi de a comemora moartea lui Tamuz - fiul lui Ishtar - cauzată de un porc mistreţ. De aceea s-a şi conservat obiceiul uciderii de porci în preajma Crăciunului.
Chiar dacă s-a încercat creştinarea ei de către conciliile pseudo-creştine care doreau să fie pe plac lui Constantin şi altor împăraţi păgâno-creştini ulteriori, totuşi fundamentul ei rămâne păgân. Aşadar, acest filon de păgânism a condus de-a lungul timpului la manifestări necurate.
De exemplu, în actualitate se remarcă accentul pregnant comercial al acestei sărbători. Aproape nimic creştin.
Ca să nu mai zic despre urâciunea de a-i minţi pe proprii copii despre existenţa unui moş care aduce daruri. Copii care, crescând mari şi aflând minciuna, vor suferi o asemenea dezamăgire încât nu vor mai crede niciodată cu tărie atunci când părintele le va vorbi despre Adevăratul Îmbătrânit de zile care stă pe tronul universului.