fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
20258. Postat la 07/11/2012 05:59 - 4560z14h30m
Am ajuns la concluzia că e timpul să medităm pe marginea acestui subiect, citind întrebările ( poate frământările) acestui tânăr din Bistrița, you_rubio.
Parcă mă văd pe mine , când cu ani în urmă, v-am cunoscut și aveam atâtea întrebări!. Să-l primim cu dragoste, că dacă e un copil , așa cum arată fotografia, merită să primească o învățătură frumoasă, de la oameni înțelepți .
"Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea și propovăduirea lui Isus Cristos, - potrivit cu descoperirea tainei, care a fost ținută ascunsă timp de veacuri, dar a fost arătată acum prin scrierile proorocilor, și, prin porunca Dumnezeului celui veșnic, a fost adusă la cunoștința tuturor Neamurilor, ca să asculte de credință, - a lui Dumnezeu, care singur este înțelept, să fie slava, prin Isus Cristos, în vecii vecilor! Amin." Romani 16;25-27
Frate Nica . Cum e ascultarea dvs. din scaun? Ne-ați povestit că sunteți o persoană cu dizabilități, cum ați înțeles ascultarea?
valentina a scris:
Poate tu, Lavinia vrei să ne spui cum ai învățat ascultarea, sau tu, Lucia?
Sunt interesante intrebarile soră Valentina ...seamană cu un interviu...deabea astept să citesc răspunsurile fratelui Nica si a sorei Lucia.
Eu as putea spune ,,paradoxal'' că viata mea ,parcă a fost coordonată treptat ,am simtit ,simt si voi traii cu speranta că am fost aleasă,după planul Celui de Sus .
Interesant ,demult.... pe când eram doar un copil ...imi spuneam mereu...că atunci când voi creste mare, nu voi face la fel ca tatăl meu ...de exemplu in fiecare an ,se tăiau porcii ,iar eu dădeam fuga in casă ( in ultima cameră ,ascunzându-mă sub multe perini) ca să nu văd si să nu aud răgetele bietului animal ...uram momentul acela .
Mai mult decat atât ...tatăl meu obisnuia să colecteze chiar si sângele intr-un vas ...pentru a face un fel de mezel ( groaznic ..el nu stia nimic nu stia ce face) ..insă ,pe mama o vedeam cu lacrimi in ochi si luîndu-ne, deoparte pe mine si cei doi frati ai mei ...spunându-ne :,,Omul acesta nu face bine ,eu la ai mei in casă nu am văzut asa ceva...mama si tatăl meu lăsa să curgă sângele pe pământ acoperindu-l cu tărână''.
Aceste lucruri le-am asezat in inima mea de copil si astăzi când citesc in Lege mă cutremur si am ajuns să ascult si oridecâte ori observ când se taie o pasăre si eu sunt in preajmă ...mă duc si acopar sângele cu tărână...asa cum am stiut de la mama mea ..dar si din bibile....nu am tăiat in viața mea o pasăre si nici nu as avea putere să o fac.
Paroxul vietii mele este că, de multe ori ...când eram o addolescentă ,,rebelă'' spuneam..; ,,Eu ascult doar de mine!...Dar interesant a fost, că, la doar 18 ani (vârsta la care un adolescent devine un adult cu responsabilitati dar si la care poate discerne intre bine si rău si chiar să răspundă pentru faptele lui),viata mea a luat o cu totul si cu totul altă conotatie si prin căsatorie am iesit ,practic de sub obiceiurile tatălui meu si intrând in altă familie ,am văzut alte obiceiuri si m-am supus rânduielilor noii case.
Am observat treptat ,treptat ,că in viata mea au apărut si alti oameni de la care am avut ce invăta si datorită ascultarii de acesti oameni temători am descoperit că cea ce-mi doream ,pe când eram doar un copil s-a implinit intocmai uimându-mă de intorsătura lucrurilor inspre bine.
Deconectat
RE: LEGEA ASCULTĂRII
Nica Schirod (detalii numai pentru membrii conectaţi)
20286. Postat la 08/11/2012 09:18 - 4559z11h11m
Da , am înțeles acum!
Va trebui să ținem cont, că eu sunt făcut cam de mult, că teoriile sau cam uzat și nu mai sunt acceptate în ziua de astăzi, chiar dacă unii nu vor fi de acord cu felul meu de educație, eu voi răspunde direct și sincer la întrebarea Valentinei și numai în felul, cum am fost convins să ascult.
Mai întâi un mic comentariu, apoi îmi voi spune secretul despre ascultare.
Copilul trece prin trei etape, 0 - 7 ani, 7 - 14 ani și 14 - 20 și ceva de ani, asta la băieți, le fete este puțin mai complicat, dacă veți vrea defalcat cele trei etape cu plăcere o să trecem și la procedura asta.
Acuma rădăcina și tulpina ascultării mele:
Până la etatea de 4 ani și jumătate, am viețuit cu un tată alcoolic, care la etatea de un am și jumătate ma strivit cu piciorul în zona șalelor/spatelui partea de jos, apoi când a văzut rezultatul isprăvii lui, și-a pus în gând să mă otrăvească pe mine dar și el să se otăvească în același timp, m-a întrebat dacă vreau să trăiesc cu Mama, sau vreau să mor cu el, eu atunci la 4,5 ani, am ales, să trăiesc cu Mama, iar el m-a înjurat și s-a otrăvit.
De la 4,5 ani mama s-a pocăit și am crescut, pe lângă adunare, educat să nu mint, dar nici nu am fost mințit de Mama, am fost educat că Mama are ultimul cuvânt și acesta este litera de Evanghelie, am fost educat că cine nu lucrează, nu este îndreptățit să mănânce, că fiecare trebuie să lucreze ceva, după puterea lui.
Dacă încercam să încalc regulile, imediat plăteam, dacă Mama îmi spunea că îmi iau porția, era sfânt, îmi luam porția și porția asta era concomitent cu trecerea anilor și creșterea mea fizică, doza de porție era în creștere, dar după părerea mea era cam dublu de cât trebuia, după trecerea mea de 7 ani, după luarea porției, mama îmi ținea o dirigenție, că ea nu mă bate că mă urăște, că de fapt pe ea o doare mai tare ca pe mine, numai ca eu să fiu un om de omenie când am să fiu mare, ea trebuia să treacă și prin coșmarul acesta, de și o durea cu fiecare lovitură ce o primeam cu nuiaua, care dimensiunea ei creștea, în raport cu mine.
Apoi după dirigenție, îmi inocula atât de bine că pe ea o durea mai tare ca pe mine, eu o credeam și plângeam mai tare ca atunci când îmi luam porția, și o rugam să mă ierte, că nu o să o mai necăjesc, ca ea să trebuiască din nou să-și provoace această durere (de inimă), numai că eram tare uituc și iarăși călcam pe bec și iarăși repet ir.
Rezultatul: după ce am ajuns pe la etatea de 15 - 16 ani, nu a trebuit să o ascult pe mama de frică, am înțeles-o că ea nu sa mai recăsătorit după ce a murit tata, ci și-a dedicat restul vieții, creșterii și educației mele și surorii mele, am iubit-o atât de mult, că de pildă când eram fecior și vroiam și eu să mă duc în vâjâială, așa cum fac cei care au ajuns la vârsta cu pricina și dacă Mama îmi zicea să nu ma duc, îmi aduc aminte că i-am zis odată; dacă nu mi-ai fi Mamă, te-aș bate până s-ar schimba banii, ai noroc că îmi ești Mamă și te ascut.
Apoi Mama a murit când eu eram destul de bătrân, dar știau toți, că Doamne ferește să facă cineva o glumă cu Mama, sau să ma suduie așa cum se obișnuiește astăzi, de Mamă, primeau un cadou în cap, cu ce aveam în mână, pe bune, când venea un coleg nou, eu eram mecanic de întreținere, imediat era anunțat/informat, să nu care cumva să să pomenească da Mama mea ceva fără respect, că se termina cu steaua lui.
Așa că Mama mea pentru că m-a bătut cât pentru un sat întreg, eu am respectat-o tot în aceiași cantitate, am ajuns un om respectat, de și sunt o persoană cu dizabilități.
Eu la vârsta de 28 de ani, am plecat în Banat, unde trăiesc și acum, când ea a murit, din cauza unor împrejurări, am ajuns în casa părintească cu o oră înainte de a pleca pe drumul cu un singur sens, atunci în curte, când se ținea serviciu, pastorul care conducea acest serviciu, a făcut o derogare și a insistat să spun și eu câteva cuvinte, i-am mulțumit pentru ultima dată, pentru felul cum m-a educat, pentru felul cum m-a crescut, toți cei prezenți au plâns atât de tare de nu se mai auzea aproape nimic decât smiorcăit.
Concluzie.
Dacă Mama nu folosea nuiaua la liber, nu pe cartelă, cred că eram un fel de așa cum sunt cei mai mulți .... eu îi mulțumesc și pe această cale, de și fizic nu mai este . dar este încă în caracterul meu și sfaturile și învățăturile precum și porțiile duble pe care mi le administra, sunt și acum cu mine și de multe ori le aud perfect.
Ierarhic în mintea mea, a fost și este; Dumnezeu, Jertfa adusă de EL Duhul Adevărului și Mama mea.
No soră Valentina, ai înțeles cum stă problema cu ascultarea mea?
- Dacă nu putem să fim buni, să încercăm să fim măcar politicoși. (Nicolaie Steinhardt)
- Dacă nu putem să fim buni, degeaba încercăm să fim politicoși.- Nica Schirod!
Deconectat
RE: LEGEA ASCULTĂRII
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
20289. Postat la 08/11/2012 16:50 - 4559z3h39m
Copiii pierd mult azi că nu sunt bătuți de mici. Mereu e ocolit textul în care se spune că nuiaua este un bun sfătuitor.
Frate Nica , dacă v-am provocat amintiri dureroase, să mă ierți. Dar ești singura sursă de informații care vine din trecuttul mai îndepărtat, cum îți place să spui. Ești izvorul nostru , izvor curat. Fii binecuvântat cu multă sănătate de la Cel se o poate da cu largă mână.
Te-ai gândit vreodată să scrii toate aceste amintiri?.
Eu una... sora Valentina ,mă asteptam la o asa amintire deosebită din copilaria fratelui Nica.
Minunată vorbă ai scris soră Valentina .:,, Esti izvorul nostru ,izvor curat'',vezi, sora scumpă si dragă, tu ai spus-o.
Eu ,mă pot numii ,,fericită'' că am avut si partea si binecuvântarea să-l cunosc la față pe moșu Nică si mă bucur că-l văd la față in adunare si îi aud si vocea .
Dacă l-ai cunoaste la față ...in realitate cum se spune, l-ai asculta ore in sir si nu te-ai plictisii deloc.
...................
Frate Nica ,sunt curioasă la defalcarea cu privire la varsta fetelor...cred că fetele fată de baieti sunt mai dezghetate incepand de la 12 ani ,14 ani si de ce nu 18 ani ,atât din punct de vedere psihic cât si fizic ...pe când unui băiat .....ii mai trebuie câtiva ani in plus să se maturizeze...nu?
Deconectat
RE: LEGEA ASCULTĂRII
Nica Schirod (detalii numai pentru membrii conectaţi)
20298. Postat la 09/11/2012 08:49 - 4558z11h40m
Da, răspund cu plăcere la întrebările voastre scumpele moșului.
Scumpa moșului Valentina, este adevărat că mi-ai provocat amintiri dureroase, am scris plângând. era să mă prindă nevastă-mea că plâng, pentru că Mama dacă cruța nuiaua, eram un prăpădit, mai ales cin cauza handicapului locomotor, apoi ca să fugăresc amarul din suflet, m-aș fi apucat să beau, și aș fi ajuns, exact ca tata.
Nu cred că ar folosi cuiva vreodată dacă mi-ași scrie trecutul meu amărât, partea frumoasă, este aceea arătată mai sus, când Mama ma format, dar nu în cele din urmă Elohim - Dumnezeu, a fost formatorul caracterului meu, ajutat de nuia și de Mama care a aplicat-o pe pielea mea exact când a trebuit.
Acuma Lavinia moșului, încerc să formulez o analiză raportată la curiozitatea ta, prin defalcarea curiozității tale cu privire la fete și băieți.
Cu băieții este mai simplu, pentru că la ei ce aplică maturitatea după regula; ÎNCET și SIGUR, pentru că și eu odată cândva am fost copil și oamenii învățați de atunci, i-am prins vorbind, despre diferența între bărbat și femeie, dar nu ca sex, ci ca practică, zi de zi și caracter, - și ziceau așa; Bărbatul este forță, - femeia este dragoste.
Acuma, ... băieții/bărbații, se maturizează și la fibră/putere și la minte, așa cum ziceam, încet dar sigur, până ajunge și trebuie să fie capabil, că doar trebuie să fie capul nevestei și pe deasupra să o protejeze.
Acum mai întâi, rog surorile și cele tinere și cele mai coapte puțin, să nu se supere, că comentez despre ele.
După cum se vede și aici pe portal, dar și vorba înțeleaptă din popor, că femeile sunt super tari cu gura, și de la voi am auzit că arma voastră este tot gura.
Este adevărat că fetele, unele, la vârsta de 12 ani, știu să te facă praf cu gura? Sigur că da! Prin asta este considerată maturitatea ei, pe când un băiat la 12 ani este un semi papă lapte, apoi poate te faci că uiți, tot vorba din popor; că exact între cele două vârste, fata are cea mai puțină minte, este cea mai vulnerabilă, nu cred că trebuie să analizăm minuțios, că doar și tu ai fost cândva tot așa , nu?
Ziceam că fetele sunt puțin mai complicate, în ce privește legea ascultării, cele mai multe probleme au mămicile fetelor, mămicile băieților sunt mai sigure și mai liniștite, dar tot o măsură mai mică de bătaie de cap au.
Eu cred că totuși Biblia are cea mai mare dreptate și cred că ar fi bine să aduc câteva versete aici, așa spre deliciu, dar și de băgat la cap, de către voi, care sunteți/veți fi afectate de acest subiect.
1) Cine cruță nuiaua, urăște pe fiul său, dar cine-l iubește, îl pedepsește îndată. Proverbele 13:24.
2) Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el. Proverbele 22:15.
3) Nu cruța copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri. Proverbele 23:13.
4) Lovindu-l cu nuiaua, îi scoți sufletul din locuința morților. Proverbele 23:14.
Mamelor și taților, aveți grijă cum implementați legea ascultării în inima copiilor voștri, că dacă nu țineți cont de ce spune Biblia, ascultați sentința spusă de Biblie și eu vrea să vă scutesc de această sentință:
5) . Nuiaua și certarea dau înțelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face rușine mamei sale. Proverbele 29:15.
Ei mamelor ce ziceți?
- Dacă nu putem să fim buni, să încercăm să fim măcar politicoși. (Nicolaie Steinhardt)
- Dacă nu putem să fim buni, degeaba încercăm să fim politicoși.- Nica Schirod!
Deconectat
RE: LEGEA ASCULTĂRII
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
20300. Postat la 09/11/2012 10:48 - 4558z9h41m
Dacă oameni ca tine nu scriu, de unde să învețe tinerii?
Tinerii de azi nu au amintiri. Ei ce să scrie: cum au fugit de-acasă la discotecă? Stau și mă-ntreb de multe ori : ce o să povestească nepoții mei , nepoților lor, când acum părinții le oferă tot cei mai bun pe piață, atât alimentar , cultural, excursii peste hotare, jucării ( mai vreau și eu să le fac câte un cadou și nu am ce. Au de toate).
Dacă nu vei scrie, vom pierde un trecut atât de frumos, de înțelept, de real!
Mai am pe un forum, bucovina forum, un prieten vasy, care după eliberare din pușcărie, își scrie cartea vieții Un copil crescut tot de mamă doar, a cărei viață grea l-a dus într-un anturaj rău: fura, bătea, scotea cuțitul la orice nu-i era pe plac. A cunoscut pe Dumnezeu în închisoare.
Ce deosebire față de tine!
Am citit recent cartea lui Apostol Chelbegeanu- Aventura unei chemări-, un postor care pentru credință a trecut prin închisoare.
Dacă voi oamenii care aveți ce să ne spuneți nu lăsați o urmă, scrisă, a trecerii , noi urmașii nu mai avem valori la care să ne raportăm.
Draga mea, ai putea sa ne spui, cum ai invatat tu, LEGEA ASCULTARII?
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
Deconectat
RE: LEGEA ASCULTĂRII
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
20319. Postat la 09/11/2012 18:13 - 4558z2h16m
Mi-era teamă de momentul acesta, dar era inevitabil.
Să o spun pe cea dreapră, nici azi nu prea sunt ascultătoare.
Eu și fratele meu am crescut , în voie. Aveam toată libertatea din lume. Vara, livezile erau ale noastre, și Bistrița ne era scăldătoare. Toamna prin viile vecinilor. Iarna la derdeluș. Ne strângeam acasă morți de oboseală, sătui și iarna înghețați. Eram pe strada noastră un grup de copii, parcă pe toți ne-a făcut mamele noastre în același an. Împreună făceam pozne. Ceilalți mai lipseau a doua zi și ne mai povesteau că au încasat-o. Noi nu aveam probleme. O copilărie fericită.
Mai târziu mama ne-a povestit de ce a fost așa.
După ce s-a căsătorit, la puțin timp, tata a plecat la război. Casa noastră e la drumul european 85. Pe acolo s-au retras nemții, pe acolo au venit rușii. Mama, gravidă, s-a adăpostit la părinți, apoi s-au refugiat la deal și priveau cum arde Bacăul întrebându-se dacă nu cumva arde casa lor. Când s-au mai liniștit treburile, s-a retras acasă, casă în care rușii erau stăpâni. A fugit iar la părinți. Copilul i-a murit la puține luni de la naștere. A venit și tata de la război, a început să lucreze la Letea, și viața și-a urmat cursul. Copil după copil , an după an îi mureau la câteva luni de la naștere. O doctoriță s-a ocupat de mama și i-a făcut ceva tratamente . Al șaselea copil a trăit, dar era cu dizabilități, nu vedea bine ( l-am apucat și noi , ne jucam împreună, dar a murit de plămâni). Mama a urmat tratament după tratament și m-a născut pe mine, apoi pe fratele meu. Eram micuță când a fost înmormântat un un alt frățior, deci al șaptelea care nu a trăit. Mama ne-a crescut mai mult singură. Tata a suferit cu plămânii și stătea mai mult prin preventorii sau sanatorii cum se numeau pe-atunci. Ne-a iubit mama ca pe lumina ochilor. Nu ne certa, nu ne bătea, ne făcea toate mofturile. Noi nu o necăjeam deoarece eram până noaptea la joacă. La școală nu am făcut probleme. Char i-am adus multe bucurii. Amândoi am făcut liceul. Nu știu cum am învățat ascultarea. Era, cred, în noi datorită rugăciunilor ei stăruitoare: cu rugăciuni v-am crescut, mamă, cu rugăciuni.
Poate și de asta am intrat nepregătită în viața de nevastă. Eu aveam libertatea mea , pe care acum trebuia să fie supusă. Greu. Cum să asculți când , tu , erai și da și nu? Dar cât de repede se-nvață ascultarea după două trei scatoalce! Libertatea a fost încătușată, înăbușită. O, de câte ori nu și-a scos ea capul și fugeam la mama. După ce mă asculta și plângea cu mine , mă trimitea acasă: lasă mamă că așa-i când ești măritată.
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
Deconectat
RE: LEGEA ASCULTĂRII
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
20344. Postat la 11/11/2012 14:06 - 4556z6h23m
Samuel a zis: Îi plac Domnului mai mult arderile de tot și jertfele decât ascultarea de glasul lui Dumnezeu? Ascultarea face mai mult decât jertfele, și păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor. Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, și împotrivirea nu este mai puțin vinovată decât închinarea la idoli și serafimi............
Că n-am fost învățată să ascult, din prea multă dragoste, iar la maturitate am fost obligată să ascult, prin "zdrobire" , încerc să vă provoc la această discuție. Am înțeles, decând sunt în adunare, că ascultarea e blândă, nu obligație, iubitoare, nu impusă. Ea vine în urma citiri Scripturii. E opera Duhului Sfânt. Ascultarea e o stare. Așa cum respirația aduce viață, ascultarea menține viața?
Lucia, tu, vrei să ne spui, pe tine cine te-a învățat ascultarea?.
Valentina, sti ce cred eu despre mama ta, ca prin dragostea ei fara margini, v-a facut sa-i raspundeti prin ascultare, cand ati inceput sa distingeti binele de rau.
Ai fost binecuvantata.
Eu...am invatat taina ascultarii fara sa inteleg in acele momente daca este bine sau rau ce fac, cred ca Dumnezeu m-a iubit si m-a protejat inainte de al primi in mod constient in mintea si inima mea.
Familia mea, a fost un camp de certuri si batai, o familie in care cel rau isi arata fata lui hidoasa pe toate planurile, tata, bea si nu lucra, mama era depresa din cauza asta si a lipsurilor...
Eu, si fratele meu mai mare cu trei ani asistam la aceste scene teribile, care ne aduceau multa tristete, traiam cu frica in san si cu teroarea ca mama iar va fi batuta pana la sange.
Eram mici si nu stiam cum sa actionam, stateam ascunsi plangand inabusit pe sub mese sau sub paturi, tinundu-ma strans in bratele fratelui meu mai mare.
Cu timpul, mama s-a despartit de cateva ori de tata cautand mangaiere in bratele altui om, eu eram luata cu ea in aceste escapade, sau cum s-ar putea chema...dar murdaria pacatului acoperit cu alte pacate murdarea si mai mult viata parintilor mei.
Am fost o povara pentru mama, si nu se sfia sa ma cheme asa, ma dracuia si ma ocara in tot felul, imi aduc aminte ca ea pentru a ne hrani,(cand se impaca) lucra croitoria, dar lipsa unei masini de cusut, o facea sa gaseasca mai greu clienti cu masina acasa, lucra la domiciliu...si lucrul acesta o facea mereu nervoasa si agitata.
Ascultarea am invatato din dorinta de liniste si pentru a rasplati intr-un fel eforturile mamei.
Am inceput scoala si in timp m-am ascuns in lumea cartilor...evadam din lumea reala, in cea a fanteziei , intr-o lume de vis, dupa care tanjeam cu atata inflacarare.
Am inceput sa disting intre bine si rau si ma rusinam de ce faceau parintii mei.
Posibilitatea de a reusi in viata era sa invat...doream sa scriu si sa ajung ca autorii cartilor pe care le citeam.
Faptul ca invatam, pentru parinti era o mare satisfactie pe care nu mi-o rasplateau nici macar cu un zambet sau incurajare, imi doream dragostea materna, o imbratisare, un gest...macar atat, faptul ca mama se despartea periodic de tata, m-a facut sa cunosc oameni noi si locuri diferite, am inceput sa scriu primele mele compuneri si poezii, sa umplu caiete intregi cu ele.
O ascultam pe mama voluntar, daruind tot ce puteam ca sa o multumesc, lucram in vacante pentru a-mi cumpara rechizite, uniforma si haine, iar in clasa a 8 a, am cunoscut oameni de diferite confesiuni, baptisti, penticostali, sambatari...
La liceu m-am daruit in intregime Tatalui ceresc, aruncandu-ma in bratele-I sfinte de Tata, simteam adierea Duhului Sfant, pacea netarmurita, dar mai mult decat atat dragostea care imi lipsea...
In linistea noptii eu ma sprijineam prin ochii credintei in bratele Taticutului meu ceresc si pacea Lui ma inunda, imi dadea putere sa trec mai departe.
Mama s-a recasatorit, si greul era mai greu, intotdeauna pentru tatal vitreg am fost mai mult decat un spin, desi invatam, luam bursa , faceam totul ca sa ii multumesc, si ei spuneau ca nu fac nimic, nu stiu de cate ori am vrut sa plec de acasa...insa Dumnezeu nu m-a lasat, l-am cunoscut pe sotul meu si la 16 ani m-am casatorit.
Ascultarea am invatato dintr-un impuls launtric, Dumnezeu m-a invatat, eu, doar m-am increzut orbeste in El fara sa stiu unde m-a va purta, si credeti-ma m-a calauzit bine, am un sot deosebit, o familie frumoasa, 7 copii pe care ii iubesc nespus , insa Cel mai frumos lucru din viata mea este Dumnezeu, care sunt convinsa ca mi-a purtat de grija si cand nu-L cunosteam...mi-a dat posibilitatea sa-L cunosc pe Fiul Sau si sa capat mantuirea.
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
Deconectat
RE: LEGEA ASCULTĂRII
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
20421. Postat la 14/11/2012 17:51 - 4553z2h38m
Mă cutremur când citesc prin ce suferinți și situații trec unele persoane și mă bucur că bunul Dumnezeu le-a purtat de grijă și azi sunt copiii iubitori și împlinitori ai legii : Mari și minunate sunt căile Lui.
Dacă nu sunt prea îndrăzneață, prietene Georgian, cum , când și unde ai învățat, tu, ascultarea? Ești, azi, un om care , deșii nu te înțeleg în totul, nu te lași până nu lămurești de-a fira-păr, purtându-ne până-n pânzele albe, orice nuanță, orice scăpare , orice greșeală. Ca să o spun pe cea dreaptă vezi acolo unde eu nu văd nimic. Cinstit: când ai învățat să fii ascultător?
Uite, cum incepi sa-ti revii...cand te inclini, cand te echilibrezi, cand lauzi, cand te impotrivesti.
Am trecut, draga mea...totul s-a dus, mama s-a intors la Dumnezeu si este o femeie foarte credincioasa!
Tata a murit fara sa-L primeasca pe Isus ca Mantuitor...insa l-am iubit asa cum era, il compatimeam ca traia in pacat, si mi-am dorit mult sa se pocaiasca, asta e!
M-am luptat mult cu mine sa-i iert si sa-i iubesc, dar am reusit, slavit sa fie Dumnezeu care m-a ajutat!
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
Povestea de viata a sorei mele Lucia ,parca este rupta din viata mea si culmea am dat de Lucia pe un portal si totusi ea exista cu adevarat si inima ei bate pentru cer.
Si eu nascuta intr-o casa de ortodoxi ,tatal sarb si mama moldoveaca din Dolhasca ,diferenta de 31 de ani intre cei doi .
Amandoi au fost casatoriti ,despartiti de partenerii lor de viata ( fara divort ,pentru o lunga perioada) si traind in concuninaj ani la rand ( deoarece preotul din sat nu le-a dat bin.casatoriei ,deoarece sotii lor traiau..si mai traieste ..daca nu ma insel primul sot al mamei ).
Mama fiind o femeie tanara ,tatal meu mai batran decat bunicul din Dolhasca .
Era un om dintr-o bucata ,fost veteran de razboi ,a vazut si moartea cu ochii ,a cunoscut greul vietii ,a fost ucenic de la 12 ani a invatat meseria de potcovar,a lucrat ca tehnician veterinar ,pana a iesit la pensie ,facand naveta 8 km dus si inapoi ,adica 16 km ,fie frig fie soare ,fie cu bicicleta fie cu minimobra fie cu calul ...dar pe ,,Puiul '' călutul familiei...il cunosteam noi copii.
De la tatal meu am invatat si bune dar si cateva care nu-mi conveneau ..uneori il vedeam plin de bucurie cand ii mergeau toate bine ,avea o vorba banateana ,ridicandu-si mainile spre cer:,,Tucu-ti talpile tale Doamne!''.
Iar cand ii mergea rau sau era iesit afara din cale de nervos ,cu aceasi gura blastama si injura de Dumnezeul lui in toate felurile si in sarba si in romana cum ii venea.
Ca si copil nu-l puteam intelege ...si totusi el era pentru noi ca si un ,,dumnezeu''..mai mic ,dar era.
Era alb in cap...cu bucle ,avea un par frumos si frumos la obraz ,intodeauna se rădea ..cei drept ,asa era obisnuit.
Era un om ,care nu prea avea de aface cu nimeni ,avea lucrurile lui ,fiind si fierar de meserie ,castiga mereu ,cand intrase in pensie si de multe ori se mai si imbata .
De multe ori imi amintesc si razand si plangand ,ca avea momente cand scotea cate o injuratura ...in trei timpi si doua miscari eu si fratii mei ( cei doi ) ...dar si mama ,ne imprastiam ca pirchitele ..care incotro ...prin pod ,pe zidul casii ,prin nuc ...
Si asteptam momentul sa se calmeze ..de regula facea scene de genul acesta... cand se lasa spre seara ..si vazand ca nu mai suntem la vedere ne striga..: Unde sunteti ?...haideti in casa ,e noapte ,hai la culcare...tuca-va tati,destul.
Mamii saraca ii stia naravul ca a doua zii are sa bea iar ca mai este sub ,,euforie''..si o cam tinea asa uneori .
Pe mama am salvato intr-o zi din funie ,intrase intr-o stare de depresie nu mai suporta ,,tot circu care-l facea ,batranul ei sot'' se dusese in pod sa-si puna capat zilelor ,eu am urmarit-o crezando instare de asa ceva.
Atunci am tipat din rasputeri cand am vazuto cu streangul in jurul ratului ,cu fata disperata ,strigand la mine ...: Dute de aici ca vreau sa mor ,lasa-ma ,dute !
Am intrat in panica ,ca si copil ,nu trebuia sa vad sau sa aud asa ceva...totul se petrecea sub ochii mei ..atat de tare am strigat ca a auzit vecinul de alaturi care era prin curte si a auzit tipete .
Eu l-am strigat pe nume :Nelu, hai ca mami se spanzura!
Nu stiu cum a ajuns omul acela in cateva secunde era la noi in pod ,luindu-i streangul de la gat si spunandui cateva mamei .
Uneori ,tata ..facea haz de ea ..aratandu-i ca si el si-a facut un streang legat de grida ...dar eu saraca de mine ,,detestam gluma de prost gust''.
Asa a scapat mama din nebunia ei ,demulte ori isi facea valiza si ne spunea ca pleaca in lume ,dar vazandu-ne cu ochii in lacrimi ,iplorand-o sa ne ia si pe noi..se razgandea ,spunandu-ne ..,,Vedeti voi cate sufar eu pentru voi ,ca sunteti inca mici ?
Nu avea unde sa se duca ..la parintii ei din Dolhasca era departe si unde sa stea cu ei si cu trei copii ...ca si acolo venea tata ca vantul si ca gandul si o batea ,daca-i iesea din cuvant.
Cu toata nebunia lui ,noi l-am iubit ,dar mama a fost diferita de el ,avea o voce blanda ,l-a ingrijit mult si spre batranetile lui ,ia i-a fost alaturi ,i-a la spalat si imbracat avea o mila profunda pentru el ..imi amintesc ca i-i spala picioarele si i le saruta ,gestul ei era exemplar si remarcabil ..dupa toate cate ia facut si dupa toate palmele si trasul de par ,ea a avut puterea sa-l ierte si sa-i ofere iubirea ei neconditionată.
Nici unul dintre ei nu au cazut la pat ,mama a murit la spital dupa o interventie chirurgicala ,in timpul agoniei ,sora mea mai mica era acolo , ultimele ei cuvinte au fost acestea : Iertati-ma copii mei ,ca ma duc!'', la doar 58 de ani.
Tata nu a mai trait mult ,doar sase saptamani ,la varsta de 90 de ani impliniti cu o luna inainte...nu stiam cum sa-i spunem ,ramasese atat de singur si de trist ..spunea :,,Eu de acolo nu o mai pot aduce inapoi''.
Eu si fratele meu am cautat in toata aceasta perioada scurta sa-l ingrijim cum se cuvine .
Il lasasem joi seara , a doua zi vineri urma sa-l ajut sa se spele ( obisnuiam sa-l spal vineri seara ) l-am sarutat pe fruntea lui alba ,si i-am spus :,,Nu ma mai condu pana la poarta ( obijnuia sa ma conduca ..si sa ma intrebe ..cand vi?)..maine tati ...i-i spusesem eu.
Dar vineri ( adica ,,maine'' )l-am gasit mort in patul lui ,eram doar eu si el ...trist moment..strigand la el ...:,,Ti-am adus sa mananci si tu nu mai esti in viata?''.
Si am primit o putere ,eu l-am spalat pentru ultima data si l-am ras cum obisnuia el dupa o viata intraga .
Inca ,pe cand mai traia mama ...icepuse sa uite ,avea momente cand o intreba :,,Cine sunt oamenii acestia ?'' Si mama ii spune ;,,Cum nu stii ,omule ! ,sunt copii tai si nepotii tai !''
Veneam uneori cu totii si din trei cati am fost ,ii umpleam casa cu tot cu copii,eram cam 14 fara nora si cei doi gineri.
Ei...multe sunt in viata unui om ...nu?
