Aurelc a scris:
Frate geana, noi doi înțelegem diferit ce vrea acea poruncă de la fiecare. Am un mesaj pentru tine: אם פעם ללמוד עברית, אז נדון בדיון פרטים נוספים על ה 'שם. Am ONU for Mesaj: Dacă aţi învăţa vreodată ebraică, atunci vom discuta detalii despre audierea numele. Alo
שלום

Aurelc a scris:
Doar o paranteză scriu aici, sper să nu vă legaţi de mine că scriu off-topic întreaga postare. Eu cred că " sword of god" se referă la user-ul " geana" care a scris deasupra lui şi pe care l-a numit " cuvioase". Asta vine de la " cuvios" care înseamnă " om evlavios, cucernic, etc. Sper că am fost de folos.

Şi ca să nu fiu tocmai eu cel care mi-aş permite să completez cu o idee ce am discutat-o azi cu un frate evreu care e creştin. Ne spunea că de obicei în ebraică numele erau acordate cu o semnificaţie. Ca de exemplu " DaniEl"- adică "El", sau Domnul este judecător. Ei bine, când s-a format în limba română termenul de Domnul Dumnezeu, asta a însemnat că este Cel mai mare peste toţi Dumnezeii sau zeii pe care-i ştiau ei. Nu văd care ar fi problema cu acest termen românesc. În Psalmi scrie că Domnul judecă în mijlocul dumnezeilor... Deci e clar că El e superior tuturor celorlalte zeităţi. Să aveţi pace :)

Shalom!
In studiile serioase de religiologie, adica de istoria religiilor, de antropologia religiilor, etc, zeului la care se inchinau evreii i se spune Yahve sau Yahweh, niciun savant respectabil nu I-ar fi spus rDumnezeur1;, intrucat s-ar fi creat o confuzie, in sensul ca fiecare popor avea zeii sai, dintre care, de multe ori. unul dintre zei era superior celorlalti si era considerat zeul suprem al panteonului. Altfel spus, Marduk era dumnezeu pentru credinciosii in el din Babilon, Baal era dumnezeu pentru credinciosii filisteni, Zeus era dumnezeu pentru greci, etc.
Pe zeul evreilor, un popor monolatru, Il chema YHWH...
Trebuia sa fi scris comentariul asta altundeva? Am cam ratacit topicurile...

Dumnezeul evreilor ( ) cu voi toti!


Din El, prin El, şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.

Romani 11:36

Fratele Lică întreba:
Consideraţi că Dumnezeu şi YHWH sunt persoane distincte?

Faptele Ap. 17: 18. Unii din filosofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el. Şi unii ziceau: "Ce vrea să spună palavragiul acesta?" Alţii, când l-au auzit că vesteşte pe Isus şi învierea, ziceau: "Pare că vesteşte nişte dumnezei străini."
19. Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag, şi au zis: "Putem să ştim care este această învăţătură nouă, pe care o vesteşti tu?
20. Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea dar să ştim ce vrea să zică aceasta." Şi: 23. Căci, pe când străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar, pe care este scris: ,Unui Dumnezeu necunoscut!'

Faptele Ap. 15:
15. Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele proorocilor, după cum este scris:
16. ,După aceea, Mă voi întoarce, şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărâmăturile, şi-l voi înălţa din nou:
17. pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate Neamurile peste care este chemat Numele Meu,

nicaschirod a scris:
Shalom - Pace.

]Faptele Ap. 15: [/b]
15. Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele proorocilor, după cum este scris:
16. ,După aceea, Mă voi întoarce, şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărâmăturile, şi-l voi înălţa din nou:
17. pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate Neamurile peste care este chemat Numele Meu,

Primele traduceri ale Bibliei
Autorii Sfintei Scripturi au scris în ebraică, aramaică şi greacă. Condiţiile istorice au făcut ca, în timp, să se ajungă la traducerea Bibliei şi în alte limbi, pentru a fi cât mai bine înţeleasă de credincioşii popoarelor evanghelizate.

În secolul al II-lea apar traducerile în limba latină ale Bibliei, limba oficială a Imperiulu Roman: Itala şi Vulgata, cea din urmă datorându-se Fericitului Ieronim, devenită Biblia oficială a creştinătăţii latine.

În secolele IV, episcopul Ulfila al goţilor traduce Sfânta Scriptură în limba acestora. La sfârşitul secolului al V-lea, Biblia era deja tradusă în limba armeană. Graţie Sfinţilor Chiril şi Metodie, apostolii slavilor, în secolul al IX-lea textul sacru devine accesibil popoarelor slave.

După schisma din 1054, creştinii din Apus vor evolua pe coordonate din ce în ce mai diferite faţă de creştinii din Răsărit. Una dintre diferenţe o va reprezenta şi atitudinea faţă de textul Scripturii: în vreme ce pentru răsăriteni traducerile în alte limbi decât ebraica, latina sau greaca nu constituiau nici o problemă, creştinii apuseni nu vor agrea un astfel de demers. Secole de-a rândul, Biserica apuseană va critica aspru orice încercare de a traduce Biblia în altă limbă decât latina: singura versiune oficială era Vulgata Fericitului Ieronim. Cu toate acestea, nu au lipsit astfel de iniţiative.

În anul 758 apare o Biblie în limba germană veche, tradusă de un anume Matei. Prima traducere în limba franceză apare în jurul anului 1170, susţinută financiar de un negustor din Lyon, Peter Waldo. În limba engleză, Biblia a fost tradusă integral de John Wycliffe (r4; 1384).

În 1522, Martin Luther traduce Noul Testament în limba germană, iar în 1532 tot el publică versiunea integrală a Sfintei Scripturi. Un moment important pentru lumea anglofonă l-a reprezentat apariţia Bibliei de la Geneva, în 1560. Traducerea s-a datorat numeroasei comunităţi de anglicani stabiliţi la Geneva, în urma persecuţiei reginei Maria Tudor (1553-1558). Lucrarea a fost recunoscută pe întreg teritoriul Marii Britanii şi în Scoţia, fiind adoptată şi de misionarii din Lumea Nouă. Totuşi, varianta oficială pentru limba engleză va deveni, pentru mult timp, versiunea elaborată în timpul regelui James I al Angliei (r4;1625) de un grup de învăţaţi, care au lucrat timp de zece ani, dând naştere Bibliei, cunoscută sub numele de The King James Version.

5. Pe când toate popoarele umblă fiecare în numele dumnezeului său, noi vom umbla în Numele YHVH Elohim al nostru, totdeauna şi în veci de veci!"

11. Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui. Apoi Moise se întorcea în tabără, dar tânărul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu ieşea deloc din mijlocul cortului.

Domnul a zis: "Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!"

1 Domnul i S-a arătat la stejarii lui Mamre, pe când Avraam şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei

5. Domnul S-a pogorât într-un nor, a stat acolo lângă el, şi a rostit Numele Domnului.
6. Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui, şi a strigat: "Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie,