Multa Pace va doresc
Doresc sa fac o mică precizare referitor la Coranul musulmanilor ,am avut ocazia sa citesc putintel prin Coran ,nu detin unul dar am vazut la cineva ,
felul de exprimare in Coran pentru dumnezeu este ,,NOI''.
Acum nu stiu ...nu am atatea informatii cu privire la aceste lucruri dar dacă Allah in limba roamana inseamnă,, NOI''? nici acest lucru nu-l stiu....stiu doar ca asa scrie in limba romană cand face referintă la dumnezeu si felul in care o face se referă intodeauna la plural si nu la singular.
Dane, îmi place de tine mai ales că nu ți-ai pierdut simțul umorului
Totuși eu sunt mulțumit dacă îmi spui doar pe românește, sau într-una din limbile pe care le cunosc... Arabă nu am învățat și deocamdată nu am de gând.
Dar o altă întrebare pentru tine fratele meu... Dacă limba română și latină potrivesc așa de bine în cazul prezentat de tine, cum explici relația dintre termenii maghiari, germani, francezi, englezi, ruși și idolii ?
De exemplu pe ungurește lui Dumnezeu i se spune Isten ( sper că am scris corect... este un semn de acent acolo dar nu am tastatura corespunzatoare ca sa pot scrie pe maghiară), pe germană este Gott, pe engleză e God pe rusă e Boje. Și am luat din zecile sau chiar sutele de limbi fără dialecte pe cele cu care oarecum avem tangență cel mai des... Cum explici greșeala care s-ar spune în aceste limbi pentru cuvântul Dumnezeu?
Am învățat că este prea greu să-ți dai seama unde să tragi linie între: a fi amabil, a nu răni oameni și a-ți susține părerile. - O.P.
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
Deconectat
RE: Dumnezeu sau YHWH?
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
14261. Postat la 26/09/2011 15:24 - 4968z9h3m
Am găsit în Biblie când Numele Lui va fi singurul Nume. În Zaharia cap. 14.
vs. 9: Și Domnul va fi Împărat peste tot pământul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, și Numele Lui va fi singurul Nume.
Până atunci se va spune Ișten, God, Gott, Boje, Gaspadin, Domn, etc. etc.
Și din textul acesta înțeleg că Dumnezeu știe și ascultă pe cel care i Se adresează cu Numele Dumnezeu:
Zaharia 13;9:
Dar treimea aceasta din urmă o voi pune în foc, și o voi curăți cum se lămurește argintul, o voi lămuri cum se lămurește aurul. Ei vor chema Numele Meu, și îi voi asculta, Eu voi zice: " Acesta este poporul Meu!" Și ei vor zice. " Domnul este Dumnezeul meu!"
Avram 76 a scris: La fel este si cu Numele Domnului.Intr-adevar, numele Lui distinctiv este Iehova ( in romaneste) dar ce pot sa aflu mai mult despre acest nume decat exprima in sine?Si acest nume este un derivat din YHWH cuvant pe care nici nu am cum sa-l pronunt
Cam așa s-ar părea, cu pronunția numelui YHVH: căci nu se știe exact pronunția lui. Noi îi spunem în românește "Iehova" căci așa l-am învațat, dar cine știe exact care e pronunția corectă. Tocmai de aceea, nu știu dacă e bine să insistăm asupra unui lucru/pronunții, conștienți că s-ar putea să fim și greșiți.
Mă folosesc și de două pasaje din Wikipedia (versiunea engleză) despre pronunția numelui YHVH , sau mai bine zis semnele de întrebare asupra pronunției. Am ales pasajele din versiunea engleză, deoarece este mai detaliată decât Wikipedia versiunea română.
Wikipedia : YHWH
Pronunciation: the question of which vowels
The authentic, historically correct pronunciation of the Tetragrammaton is not known, and the consensus view at various points in history has not been consistent. The current scholarly consensus is that the vowel diacritic points attached to the written consonants YHWH in the Masoretic orthography of Biblical Hebrew were not intended to represent the vowels of such an authentic and historically correct pronunciation, but this was not always understood by Christian Hebrew scholars.
Traducere: Pronunția - întrebarea - care vocale?
Pronunția autentică, istorică, corectă a tetragamei nu este cunoscută și majoritatea părerilor dea lungul istoriei au fost diferite...
...diacriticile vocalelor, care au fost atașate consoanelor cuvântului YHWV în ortografia Masoretica a limbii Ebraice biblice, nu au fost menite să reprezinte vocalele unei pronunții autentice corecte. ...
Using consonants as semi-vowels (v/w) In unpointed Biblical Hebrew, most vowels are not written and the rest are written only ambiguously, as the vowel letters are also used as consonants (similar to the Latin use of V to indicate both U and V). See Matres lectionis for details. For similar reasons, an appearance of the Tetragrammaton in ancient Egyptian records of the 13th century BC sheds no light on the original pronunciation.[34] Therefore it is, in general, difficult to deduce how a word is pronounced from its spelling only], and the Tetragrammaton is a particular example: two of its letters can serve as vowels, and two are vocalic place-holders, which are not pronounced.
Traducere: Folosirea consoanele ca semivocale (v/w)
În limba Ebraică biblică fără diacritice, majoritatea vocalelor nu sunt scrise, și cele scrise, sunt scrise cu ambiguitate, pentru că literele vocale deasemenea sunt folosite ca consoane. Apariția tetragamei într-un record egiptean din secolul 13 IEN, nu clarifică pronunția originală. Este greu a deduce cum se pronunță un cuvânt numai din silabisire, și tetragama reprezintă un astfel de exemplu - două din litere sunt vocale, și două ținătoare/ajutătoare vocalice, care nu se pronunță.
După cum vedem din aceste două citate, problema cu pronunția numelui lui Dumnezeu este una mai dificilă. Oamenii au tot încercat să rezolve această dilemă, dar dupa cum am mai scris (în postarea 13571), ceea ce a rezultat din încercarea oamenilor de a scrie și pronunța literele din tetragamă, a fost apariția multor variante, scrise și pronunțate.
De la acea postare, până acum, am mai găsit alte unsprezece feluri de scriere/pronunție derivate din tetragama YHVH, care adăugate la celelate șaizeci ș nouă menționate deja, fac un total de optzeci (...până acum). Deci încă unsprezece derivate: IAW, YAHO; YAHUWA; YEHUAH; YAHVAH; YAHVEH; YEHWAH; YEHOWIH; YEHWIH; IAOU; YAHWA.
Iar dacă mai considerăm căci unii fac diferență chiar și în felul cum se pune accentul, (pe care vocale), - exemplu - IEHOVA; IEHOVA SAU IEHOVA, atunci numărul variantelor se înmulțește și mai mult.
De aceea, cred căci nu este așa de ușor în a definitiva acest nume. Cum a scris și sora Valentina mai sus, o să vină vremea odată, când cu toții o să cunoaștem exact cum a fost menit să fie pronunțat.
Pană atunci, cred că îngăduința dintre noi, trebuie să iasă în relief. Ajută-ne Doamne la aceasta.
Multă pace la toți
Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemați-L, câtă vreme este aproape - Isaia 55:6
Frate Ovi , in unele tari este mai bine in unele mai grav.
Spre exemplu unele tari s-au oprit la genericul God=Dumnezeu=Elohim.
In aceste Biblii , situatia nu este neaparat problematica, din cauza ca ei nu i-au atribuit alt Nume , ci au ramas doar cu genericul Dumnezeu, prin care ne referim la un dumnezeu adevarat, sau la un dumnezeu fals.
Exemplu mai concret:
Cand s-a tradus Biblia din Ebraica in Greaca, s-a folosit genericul "Theos" in loc de genericul " Elohim" cuvinte care se pot folosi a desemna dumnezei falsi sau Unicul Adevarat Dumnezeu YHVH
Deci in greaca nu a aparut :
"La inceput Zeus a facut cerurile si pamantul"
Insa in multe alte tari situatia este alta , in care s-a adoptat zei locali, si s-au subtituit Numele YHVH cu acesti zei.
Unele din acestea bibli sunt : Arabesti, Koreane, Rusesti, Finlandeze, Japoneze, Chineze ,etc
Societatea translatarilor Bibliilor, nu au o problema cu tarile unde apare doar genericul "Dumnezeu" , insa se ridica o mare problema , unde in loc de un generic Dumnezeu apare Numele unei specifice zeitati pagane cum ar fi Allah, etc.
Problema mea nu este sa aflu cat de rele si pagane sunt unele fata de altele, ci care ar fi voia Tatalui Ceresc in ce ma priveste pe mine si pe cei de credinta ca a noastra.
Putem sa obervam dorinta Tatalui Ceresc , in legatura cu ramasita aleasa, din care sunt sigur ca si sambatarii fac parte :
Sora Valentina a amintit:
Zaharia 13:9
Dar treimea aceasta din urmă o voi pune în foc, și o voi curăți cum se lămurește argintul, o voi lămuri cum se lămurește aurul. Ei vor chema Numele Meu, și îi voi asculta, Eu voi zice: " Acesta este poporul Meu!" Și ei vor zice. " YHVH este Dumnezeul meu!"
Fratilor noi nu mai suntem acele neamuri fara cunostinta de adevaratul YHVH Elohim, la care Pavel incerca ai aduce la adevar, ci noi am gustat deja din acel adevar, si il traim si experimentam zilnic.
Suntem parte din poporul sau., si El zice despre poporul Sau :
Acesta este poporul Meu
!"Din care facem parte si noi
Și ei vor zice. " YHVH este Dumnezeul meu!
AleluIah!!
Frate Gershom , atata energie consumata , doar pentru a darama ce altul a cladit....
Ai cautat totate variantele in care cineva poate aranja un cuvant , si poate atribuii toate vocalele in toate formele, doar sa pui pe cei ce s-ar incumeta sa caute care ar fi pronuntia in desnadejdie.
Frate eu am explicat cum se poate ajunge la pronuntia Numelui , din alte cuvinte care se pronunta in ebraica si care contin aceste 4 litere evreiesti.
Cel mai simplu , se poate afla din cuvantul evreiesc "Iudeu"
Acest cuvant contine exact acele 4 litere ce se afla in Numele Tatalui , cu exceptia ca are in plus o litera. Scoti pronuntia acelei litere , si ramai cu pronuntia Tatalui.
Am explicat mai pe larg in pagina 7 daca nu ma insel.
Ideea ca nu se cunoaste pronuntia , este impinsa de catre Rabini, care au adaugat chiar si o porunca :
"Oricine va pronunta Numele YHVH va fi sters din cartea vietii", pe cand scriptura zice ca" Oricine va chema Numele va fi salvat"
Nu ti se pare ,prin evidentele ce le-ai adus ca Numele lui YHVH intradevar nu se pronunta pe vremea Mantuitorului, si chiar de aceea el zice in:
Ioan 17:6. Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor, pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, și Tu Mi i-ai dat; și ei au păzit Cuvântul Tău.
;
ca a fost nevoie.
Prin evidentele ce le-ai adus, poate si Fratele Avram sa vada ca de fapt s-a inselat cand a spus referitor la remarca ta:
Remarca este fantastica, inteleg ca neamurile nu cunosteau numele lui Dumnezeu si ca ar trebui sa se intoarca la origini dar a spune caci chiar poporul cu pricina nu cunostea Numele Domnului este o fortare exagerata.
Nu este deloc exagerata frate Avram , iar fratele Gershom a confirmat celelate evidente aduse de mine in paginile trecute cu referinta ca Mesia a trebuit sa le faca de cunoscut Numele Tatalui, pentru ca Fariseii rabini au interzis folosirea lui ,substituind-o cu Adonai, pe timpul Lui.
Ce este de notat , este ca Dupa ce El le-a facut de cunoscut Numele Tatalui, ei au Pazit Cuvantul , adica au ascultat de Mesia in defavoarea curentului rabinic. Insa cum ramane cu noi ? Ascultam si noi ca si apostolii ,sau ramanem la ideia lui Gershom si fratii rabini: Nu se cunoaste , asa ca ramanem cu ce avem ca sunt bune.......
Insa ce spune mai departe?:
Ioan 17:26
Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău, și li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, să fie în ei, și Eu să fiu în ei."
La cine i-L va mai face cunoscut? Oilor Sale frate Avram .Cei ce pazesc Torah si au Marturia lui Mesia.
Aceia suntem noi astazi frate, daca plecam urechea la indemnurile duhului , care incearca sa ni-L faca cunoscut si noua astazi, insa inamicul se impotriveste puternic.
Si ca sa confirm cele spuse frate Avram, citeste mai jos, und vei afla ca nu doar in timpul lui Mesia evreilor a fost trebuinta ca El sa-si faca din nou cunoscut Numele Sau , ci si pe vremea lui Ezechel dupa robia Babiloniana.
Ezechiel 39:
7. Îmi voi face cunoscut Numele Meu cel sfânt în mijlocul poporului Meu Israel, și nu-i voi mai lăsa să-Mi pângărească Numele Meu cel sfânt; ci vor ști neamurile că Eu sunt YHVH , Sfântul lui Israel!"
Ei vezi frate, ca insusi poporului Sau , El a trebuit de-a randul timpului sa -si faca de cunoscut iar, si iar Numele .
Pentru 2000 de ani Numele Sau nu a fost chemat de catre poporul Sau, si nici de catre cei altoiti lui, ci a fost subtituit cu atatea Nume cate tari, insa astazi se pare ca apele limpezi si dormante se tulbura din nou, si Numele sau incepe a fi cunoscut si invocat din nou, de catre cei carora El le face de cunoscut.
Este trist pentru mine , cand vad atata impotivire, insa nimeni si nimic nu va putea oprii promisiunea cuvintelor Mantuitorului:
și li-L voi mai face cunoscut
Fratilor pentru aprox. 2000 de ani , credinta lasata de mantuitor a fost inabusita de catre Babilonul catolicesc, si crestinii au baut din paharul acestui sistem :adevar amestecat cu paganism .
De ce credeti ca astazi, tot mai multi credinciosi incep a invoca adevaratul Lui Nume?
Pentru ca tot mai multi credinciosi, incep sa iasa din ameteala sistemului catolic, ies din Babilon , si-l cauta pe adevaratul Creator.
Se intorc spre Torah, si spre cararile vechi.
De aceea cred eu ca El , a ales aceste vremuri de a face de cunoscut Numele Lui din nou, pentru ca ne-am apropiat din nou de adevarata credinta ca cea pe timpul lui Mesia, care pentru 2000 de ani a fost in robia catoliceasca, dar ce binecuvantare ca tot mai multi se desteapta.
Fratilor sa nu ne impotrivim curatirii ce El vrea sa o faca cu noi, chiar fiind vorba de niste Nume care nu stim exact cum au ajuns la noi, doar ca ne-am nascut cu ele nu inseamna ca sunt si potrivite.
Ps. Postarile mele sunt mai lungi, pentru ca incerc sa tin piept la mai multi si din pacate eu sunt singur, asa ca va rog sa ma ingaduiti.
Frate Dani, în primul rând aș vrea să nu te superi pe mine pentru că ce îți spun, nu îți spun cu răutate ci din dorința de a te ajuta să te corectezi în cazul în care crezi că ți-am dat un sfat bun. Iar dacă nu, atunci nu e nici o problemă, cu siguranță fiecare dintre noi are câte ceva de învățat și eu sunt primul care vrea să învețe ceva corect.
Aș vrea să scot în evidență două lucruri cu care văd că te confrunți de-a lungul acestor subiecte legate de Numele Tatălui Ceresc și a Fiului Său:
1. Am constatat cu părere de rău că tu nu prea reușești întotdeauna să faci diferență între Nume și "funcție"...
Dragul meu, dacă tu de exemplu ești Daniel faianțorul, atunci faianțor este funcția ta, chiar dacă este uneori asociată cu numele tău sau un copil care aude că toți îți spun faianțorul poate crede că așa te cheamă, dar nu e adevărat... Tot la fel avem pentru DOMNUL Dumnezeu atâtea exemple din care se poate înțelege limpede că Dumnezeu reprezintă în primul rând funcția Sa și abia apoi pentru că așa este concepută Limba română faptul că se scrie cu majusculă ( literă mare) și apoi este alăturat celuilalt cuvânt scris tot cu majusculă (Domnul) și reprezintă în limba română Numele pe care românii îl strigă pe YHWH al cerurilor și al pământului.
Deci dumnezeu simplu e cam ca și elohim în ebraică și reprezintă o zeitate oarecare. Uite câteva exemple:
Citat VDC: Deuteronomul 10:17 Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic și înfricoșat, care nu caută la fața oamenilor și nu primește daruri;
Psalmii 136:2 Lăudați pe Dumnezeul dumnezeilor, căci în veac ține îndurarea Lui!
Daniel 2:47 Împăratul a vorbit lui Daniel și a zis: "Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor și Domnul împăraților, și El descoperă tainele, fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta!"
Deci în general, cuvântul "dumnezeu" este folosit în limb română pentru orice zeitate iar Dumnezeu este pentru Dumnezeul cel viu și adevărat, unic și care are toate celelalte calități despre care mai știm noi, inclusiv că este " Dumnezeul lui Israel" dar aici trebuie tras un mare semnal de alarmă. Dacă El a vrut să se declare "Dumnezeul lui Israel" asta nu ar însemna că dacă prin absurd am spune că dacă tot Israelul de azi nu L-ar mai recunoaște și s-ar lepăda de El atunci nu ar mai exista El... El rămâne același Dumnezeu viu, Creatorul cerurilor și al Pământului.
2. Frate Dani, la aceste subiecte cu Numele sfinte, cel puțin un sfert sau chiar mai mult din postări sunt ale tale. Mă mir că tu consideri postarea fratelui gershom destructivă ca și cum numai unul ar avea voie să spună ceva și ceilalți să nu-l contrazică. Eu am găsit corecte argumentele pe care le-a adus.
Cât despre interpretarea pe care o dai tu versetelor din Ioan 17:26 și Ieremia 39:7, etc. nu sunt deacord cu ea. Nu ai nici o dovadă biblică. Sau eu cel puțin nu știu de ea.
Dacă tu găsești vreo dovadă a faptului că Mântuitorul le-a spus undeva ucenicilor sau evreilor sau lumii " stați să vă învăț Eu cum se pronunță Numele Tatălui și/sau al Meu" sau ceva degenul: " când citiți porunca a III-a să știți că dacă spuneți cumva Theos în loc de Elohim ați călcat porunca" atunci mai merită să discutăm acest aspect. Altfel, mi se pare că ne străduim să dezbatem niște răstălmăciri care nu conduc la nimic bun.
Iată cum văd eu că a făcut Fiul de cunoscut Numele Tatălui:
Citat VDC: Ioan 7:28 Și Isus, pe când învăța pe norod în Templu, striga: "Mă cunoașteți și Mă știți de unde sunt! Eu n-am venit de la Mine însumi, ci Cel ce M-a trimis, este adevărat, și voi nu-L cunoașteți.
Ioan 8:28 Isus deci le-a zis: "Când veți înălța pe Fiul omului, atunci veți cunoaște că Eu sunt, și că nu fac nimic de la Mine însumi, ci vorbesc după cum M-a învățat Tatăl Meu.
Învățătura Lui, sensul poruncilor, iubirea adevărată de oameni... acesta a fost felul în care Domnul Isus a făcut de cunoscut Numele Tatălui. Practic I-a prezentat caracterul și voia.
Am învățat că este prea greu să-ți dai seama unde să tragi linie între: a fi amabil, a nu răni oameni și a-ți susține părerile. - O.P.
Frate Ovi nu ma supar.
1.) Si eu am constatat despre tine ca nu faci nici o diferenta intre Numele (nu functia) "Domnul Dumnezeu" si YHVH care ni se spune ca este sfant in sine ,atat El cat si Numele Lui , si ramane datoria noastra ca si popor al Lui sa-l sfintim cu buzele noastre in continuare.
Pentru tine ori spui" Domnul Dumnezeu" ori spui "Allah" ori spui "YHVH"este tot una, si nu te intereseaza daca aceste Nume sunt de provenienta pagana sau nu .
2)Postarile mele sunt un sfert sau chiar mai multe pentru ca de multe ori eu am fost unul si voi ati fost 2, 3 impotriva, si atunci bineinteles postarile mele automat au fost mai multe.
Cat despre interpretarea versetelor la care te-ai referit, nu inteleg ce dovada mai clara doriti.
Versetele in sine sunt dovada ce o cauti. Versetele nu spun: Te-am facut de cunoscut celor ce mi i-ai dat, ci spun ca le-am facut de cunoscut Numele Tau.
Evident ca El le-a facut de cunoscut pe Tatal si voia Lui, insa in acele versete se refera la Numele Lui.
Bineinteles daca vrei sa accepti,si sa vezi cea ce scrie.
In fine eu am cam obosit, in a ma lupta cu voi , si consider ca am adus destule argumente pro. , iar voi ati adus contra, de aici in colo ramane ca Duhul Sfant sa lucreze in inimile voastre .
Asi dori sa ma concentrez pe alte aspecte, si ma vad obligat tot timpul sa raspund provocarilor la acest subiect.
Bineinteles voi raspunde cu placere altor solicitari, insa ce vreau sa spun ,consider ca destula samanta a fost aruncata, si acum e treaba Duhului Sfant sa o faca sa creasca.
Fratele meu, eu sunt obosit de acest subiect aproape dinainte de a fi deschis el aici pe melhisedec... ți-am spus că l-am frământat de mulți ani și nu am pretenția că îl știu în totalitate dar eu nu aș mai fi scris dacă tu nu continuai să te învârți în jurul acelorași argumente dar care nu pot condamna decât cuvintele din câteva limbi. În fine, nu reiau problema ci am vrut doar să-ți subliniez ce fel de texte lipsesc complet în Biblii pentru ca argumentarea ta să aibă sens:
Aurelc a scris:Cât despre interpretarea pe care o dai tu versetelor din Ioan 17:26 și Ieremia 39:7, etc. nu sunt deacord cu ea. Nu ai nici o dovadă biblică. Sau eu cel puțin nu știu de ea.
Dacă tu găsești vreo dovadă a faptului că Mântuitorul le-a spus undeva ucenicilor sau evreilor sau lumii " stați să vă învăț Eu cum se pronunță Numele Tatălui și/sau al Meu" sau ceva degenul: " când citiți porunca a III-a să știți că dacă spuneți cumva Theos în loc de Elohim ați călcat porunca" atunci mai merită să discutăm acest aspect.
Deci spuneam că nu este nici cel mai mic indiciu prin care să înțelegem că Mesia a pus vreun acccent pe cuvintele din limba ebraică/aramaică.
Eu le respect foarte mult, și îmi pare rău că tu crezi că le iau așa, de apucat. Ceea ce mă deranjează pe mine este că deși nu se cunoaște forma exactă și concretă se bat niște aproppos-uri asupra lor și contra celor românești de parcă ar fi blasfemie să vorbești românește ( cu toate că majoritatea din cei pe care îi cunosc că sunt așa înverșunați pentru pronunțarea exclusivă a termenilor ebraici vorbesc uneori niște prostii mai mari decât ei). Eu de asemenea situații mă feresc, de oameni care habar n-au de felul cum se formează o limbă, care sunt procedurile prin care unele cuvinte se împrumută 1/1, altele se transliterează, altele se traduc, și altele se adaptează dar ei știu că cutare cuvânt e bun și celălalt e închinat la idoli... Domnul să se îndure de noi!!
P.S. Vezi că nu am generalizat ca să te includ și pe tine printre cei ce fac greșeli grosolane, pentru că ți-am spus că e vorba de majoritatea celor pe care-i cunosc eu, dar nu de tine în mod direct. Tu măcar mai ai internet și mai poți citi unele surse și în engleză, mai discuți cu evrei, dar cei de care spun eu nu știu nici limba română cum trebuie și vor să ne învețe ebraică! Oare nu la asemenea oameni le spune Scriptura "Doctore, vindecă-te pe tine mai întâi"?
Am învățat că este prea greu să-ți dai seama unde să tragi linie între: a fi amabil, a nu răni oameni și a-ți susține părerile. - O.P.
Observ atmosfera contradictorie din jurul pronunției Numelui Celui Prea Înalt. Există destui, văd, care sunt foarte scrupuloși din acest punct de vedere. Din câte îmi dau seama, motivația principală a acestui aspect este frica... Frică manifestată sub forma a două motivații principale:
1) teama că vor produce neplăcere Celui Prea Înalt , dacă nu Îi pronunță corect Numele;
2) dorința de a se disocia cât mai puternic de apucăturile prostituatei babilonice, ceea ce îi face să considere că Domine Deus reprezintă nici mai mult, nici mai puțin decât invocarea unei (unor) zeități păgâne.
Unul din adepții motivației nr. 1 susține chiar că dacă l-ar chema Ion, nu i-ar conveni să i se spună Ivan. Nu precizează, însă, dacă asta i s-ar întâmpla în România sau în Rusia. Și, de fapt, ei uită că numele cuiva include un mesaj în el. În română, "Ion" și-a pierdut acel mesaj, fiindcă a fost importat de la evrei. Dar pentru evrei, el însemna "EU SUNT îndurător." La fel, se pot găsi pe internet etimologiile tuturor numelor. Prin exportul lor în alte nații, ele și-au pierdut mesajul intrinsec original. La fel și cu "Yahweh": este numele în ebraică al lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu transcende orice limbă, și orice nație "căci al Lui este pământul, cu tot ce este pe el" (Psalm 24.1). Cine vrea să îl pronunțe "Yahweh" (sau Iehova, sau Yahuah etc., nu greșește căci cunoaște mesajul din Nume), dar pentru românul de rând se pierde mesajul anti-ateism pe care Numele Lui îl include. Căci Dumnezeu este "EU SUNT." Numele Lui este "CEL CE SUNT." Din veșnicie în veșnicie acesta este Numele Lui. Căci nu se poate niciodată ca Dumnezeu să nu fie.
În ceea ce privește adepții celei de-a doua motivații, se pare că ei doresc să arunce la gunoi și lucrurile inofensive laolaltă cu cele amăgitoare ale Romei. Ei acordă credit unei idei solitare, desprinsă de context, și prin care ni se spune că, chipurile, Domine Deus era o invocație păgână. Dar mai multe argumente nu au în direcția asta, ci preiau cu superficialitate ce scrie pe vreun site sau altul. Nu știm cine era acel zeu păgân căruia i se spunea "domine deus" (și nici măcar acești adepți ai mântuirii prin pronunție nu știu). În același timp, însă, ei asociază comparativ pe "domine deus" cu Allah, zeul selenar (la origine) al păgânismului arabic. Fac această asociere în mod sofist. De ce "sofist"? Pentru că în timp ce "domine deus" nu este un nume care identifică clar și demonstrabil o zeitate păgână, totuși Allah este un nume străin de Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov. Așa că nu e totuna a compara pe un român care rostește "Dumnezeu" cu un musulman proaspăt creștinat care rostește "Allah." În timp ce românul, rostind Dumnezeu, nu are o altă zeitate în cap în afară de Yahweh, fostul musulman, convertit creștin, are capul plin de fosta lui zeitate: Allah. De aceea, românul nu e vinovat fiindcă are inima curată; căci și dacă ar fi existat vreodată vreo invocație păgână a lui "Domine Deus", ea a fost demult uitată din moment ce nu mai e decelabilă în prezent. Nu tot așa e cu musulmanul creștinat; el este acuzat de propria lui conștiință atunci când confundă pe Yahweh cu Allah. Fiindcă Allah, spre deosebire de "Domine Deus", este un zeu actual (și încă o mare parte a lumii i se închină).
Pe de altă parte, se pare că adepții mântuirii prin pronunție uită că Numele pe care Domnul Iisus l-a făcut cunoscut (și li-l va mai face cunoscut) celor credincioși ai Săi este Ava (adică "Tăticule"). Căci Duhul Domnului face cunoscut alor Săi în fiecare zi acest Nume al lui Dumnezeu după cum stă scris: "Și voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică; ci ați primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: Ava!, adică Tăticule!" (Romani 8.15)
Strecurarea angoasantă a "țânțarului" ortoepic al Numelui lui Dumnezeu nu constituie fugă din "Babilon", ci demonstrează mai degrabă adâncire în el. Fiindcă dă pe față același caracter străin de cunoașterea dragostei lui Dumnezeu. Autorii biblici nu s-au sfiit să denumească cu același cuvânt ("theos") și pe Dumnezeul păcii (vezi Luca 1.32: "El va fi mare, și va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; și Domnul Dumnezeu - Kurios o Theos - îi va da scaunul de domnie al tătălui Său David."), dar și pe dumnezeul lumii acesteia (vezi 2 Corinteni 4.4: "...a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul lumii acesteia.") Nu forma literară o aveau în minte aleșii Domnului care au scris Biblia în greacă, ci duhul emanat din cuvintele respective.
În rest, se remarcă postările de mult bun simț ale celor care susțin că Numele lui Dumnezeu reprezintă nu altceva decât caracterul Lui, transliterat în Legea Celor Zece Porunci. Și că "luare în deșert" a Numelui Lui reprezintă, de fapt, lipsa de unitate dintre gândurile, vorbele și faptele cuiva, raportate la Dumnezeu. Căci ipocrizia asta reprezintă, în sine, o mărturie falsă cu privire la Persoana Lui.
Deconectat
RE: Dumnezeu sau YHWH?
Nica Schirod (detalii numai pentru membrii conectaţi)
14316. Postat la 28/09/2011 06:16 - 4966z18h11m
O dimineață frumoasă însoțită de multă Pace sfântă.
Scumpul moșului; Beyond, Cel Prea Înalt să te binecuvinteze, cu prima postare ai făcut o trecere în revistă super ok despre numele sfinte YHWH sau Dumnezeu.
Ca să respectăm regulamentul, să nu postăm de două ori una după alta, uite ca am venit eu tampon, pentru că mă interesează păterea ta cu privire la aceste nume sfinte. Domnul să fie cu tine și mai departe.
Și tot multă Pace.
- Dacă nu putem să fim buni, să încercăm să fim măcar politicoși. (Nicolaie Steinhardt)
- Dacă nu putem să fim buni, degeaba încercăm să fim politicoși.- Nica Schirod!
Deconectat
RE: Dumnezeu sau YHWH?
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
Vă mulțumesc amândurora (nicaschirod și valentina) pentru atenția acordată rândurilor mele.
Pentru nicaschirod: mă simt măgulit, dar nu am înțeles foarte concret de ce ești interesat de părerea mea cu privire la niște Nume Sfinte. Toate Numele Celui Ce Sunt sunt minunate. Și fiecare din ele reflectă câte o trăsătură de caracter divină a Creatorului și Mântuitorului nostru.
De exemplu, Elyon înseamnă Cel Prea Înalt. Dacă mântuirea vine prin pronunție, atunci să rostim "Elyon" sau "Cel Prea Înalt"? Dacă suntem aproape maniaci, vom rosti "Elyon" căci e în limba originală și ne vom liniști temerea ca nu cumva să păcătuim înaintea lui Dumnezeu pentru lipsa de respect de a-i spune "Ivan" în loc de "Ioan" (desigur, nu că El S-ar numi Ioan, ci am făcut o figură de stil metonimică). Dar atunci, prin rostirea lui "Elyon", vom păcătui într-altfel, căci vom eluda exprimarea trăsăturii de caracter că Dumnezeu este Cel Prea Înalt, transcendând coordonatele spațio-temporale ale lumii noastre. Totul atârnă de ce dorim să ilustrăm semenilor noștri prin exprimarea unui anumit Nume divin. Ap. Pavel spune: "Dar în Biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înțelese, ca să învăț și pe alții, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă. Fraților, nu fiți copii la minte" (1 Corinteni 14.19-20).
Dumnezeu este adesea apelat în Biblie și cu apelativul "El" (cu pluralul "Elohim"). Ideea expusă prin acest nume este aceea de "Supraființă", adică o persoană mai presus de puterea umană. În limba română s-ar traduce prin "zeu". În limba engleză ar fi "god". Dar tocmai ca să exprime unicitatea Creatorului nostru, românii L-au denumit "Domnul zeilor", adică "Dumnezeu". La fel, și alte popoare au dorit să sublinieze în vreo anume modalitate unicitatea Lui.
Tot același motiv stă la baza faptului că Domnul Iisus a fost numit "Iisus" și nu "Iosua" (așa cum era în ebraică). Nu ca să se creeze distanță de tot ce este de natură evreiască (așa cum presupun unii), ci ca să sublinieze unicitatea Domnului. Fiindcă El este Acel Iosua mai presus de toți ceilalți cu numele Iosua. Pentru evrei, într-adevăr El este doar un Iosua, dar pentru Israelul spiritual (în care, totuși, o parte din evrei au un loc aparte), El este mai presus de orice Iosua. Nimeni nu a luat distanță de evrei, ci ei singuri au rămas distanțați de Adevăr atunci când, ca nație, L-au respins pe Iisus. Căci astfel au respins pe Cel Ce Este Adevărul.
Chiar numele de Yahweh ("EU SUNT") este aplicabil Însuși Domnului Iisus. Căci El era în rugul aprins atunci când i S-a arătat lui Moise. El este Acel "Înger al Domnului" care Se identifică pe Sine cu Dumnezeu:
"Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieșea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat; și iată că rugul era tot un foc și rugul nu se mistuia deloc. Yahweh a văzut că el se întoarce să vadă; și Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului și a zis: "Moise! Moise!" El a răspuns: "Iată-mă!" Dumnezeu a zis: "Nu te apropia de locul acesta; scoate-ți încălțămintele din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt." Și a adăugat: "Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov." Moise și-a ascuns fața, căci se temea să privească pe Dumnezeu... Moise i-a zis lui Dumnezeu: "Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel și le voi spune: "Dumnezeul părinților voștri m-a trimis la voi" și mă vor întreba: "Care este Numele Lui?" ce le voi răspunde?" Dumnezeu i-a zis lui Moise: "Eu sunt Cel Ce Sunt." Și a adăugat: "Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: "Cel ce se numește "EU SUNT" m-a trimis la voi." Dumnezeu a mai zis lui Moise: "Așa să vorbești copiilor lui Israel: "Domnul, Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi." Acesta este Numele Meu pentru veșnicie, acesta este Numele Meu din neam în neam." (Exodul 3)
Când Domnul Iisus Însuși spune evreilor, printre rânduri, că El este EU SUNT (Yahweh), ei au luat atunci pietre ca să-L ucidă. "Isus le-a zis: "Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, EU SUNT." La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El." (Ioan 8.58,59).
Dar Domnul Iisus spusese deja că El are viața în Sine, precum și Tatăl o are (Ioan 5.26). Aceasta face ca Numele de Yahweh să fie aplicabil și Lui, nu numai Tatălui. De fapt, "Eu Sunt" este ca un nume de familie, în familia divină a Tatălui, Fiului și Sfântului Duh.
Același Dumnezeu este numit în Biblie ca fiind Adonai, un nume exprimând noțiunea de Stăpân. Tot El este El-Shadai, adică Atotputernicul. Alt nume ar fi "El-Roi", adică "Zeul care mă vede", și exprimă trăsăturile Sale de omnisciență și omniprezență. Ca să nu stârnesc prejudecăți celor ce nu înțeleg anumite Nume ale lui Dumnezeu, nu doresc să continui seria lor, dar, dacă nu spiritul, ci pronunția e importantă, atunci de ce să ne mai mirăm că există unii atei care afirmă că Biblia este politeistă? Căci ei susțin că ea prezintă mai mulți Zei, fiecare cu numele Lui: Yahweh, Elyon, El-Roi, Adonai, El-Shadai, Sabaot etc. Și noi cum vom contraargumenta? Că Dumnezeu are mai multe nume și prenume, și că Numele Lui complet este Yahweh El-Shadai Elyon El-Roi Adonai El-Shadai Sabaot etc? Nu ar diferi prea mult de "Mobutu Sese Seko Koko Ngbendu Wa Za Banga."
Punând accentul nu pe Spiritul exprimat, ci pe forma ortoepică a Numelor divine, vom mărturisi despre Dumnezeu într-o manieră deficitară, într-o manieră în care mai mult vom spori confuzia în lume decât să o risipim. Dar Duhul ne cheamă afară din Babilon ("Confuzie") la lumina libertății și clarității spirituale. A Domnului să fie slava, cinstea, puterea și stăpânirea pentru veșnicie!
Deconectat
RE: Dumnezeu sau YHWH?
Nica Schirod (detalii numai pentru membrii conectaţi)
14344. Postat la 28/09/2011 19:10 - 4966z5h17m
O noapte și o Sărbătoare plină de Pace vă doresc.
Mai întâi mulțumesc fratelui/domnului Beyond pentru corectitudine.
Și vreau să răspund la nedumerirea care ați expus-o în ce mă privește.
Beyond a scris: Pentru nicaschirod: mă simt măgulit, dar nu am înțeles foarte concret de ce ești interesat de părerea mea cu privire la niște Nume Sfinte.
În ce mă privește, cu privire la numele sfinte, davă veți lectura ce am zis eu de la început, veți afla că eu până la urnă sunt în dublu exemplar, tot din cauza unor frați, că ei nu pronunțau nici când citeau în Sfânta Scriptură pe românește așa cum găsim scris, am făcut un efort ca să pot și eu să pronunț fără să mă încurc în evreește, am reușit, dar am observat că sunt frați care se poticnesc, pentru ca eu să nu debitez comfuzie, când scriu, sau când vorbesc fie în adunare fie în societate, pronunț numele sfinte pe românește, iar când mă rog, pronunț în evrește.
Acuma văzând cum ai scris, cum zicem noi bănățenii "FĂRĂ PATIMĂ" am vrut să văd părerea ta personală, cu punct ochit, punct lovit, pentru a avea eu, o liniște sufletească în toată discuția asta controversată și atât, fară alt plan de a vă discoase sau alt ceva.
Încă aștept cu sete ....... .Și multă Pace.
- Dacă nu putem să fim buni, să încercăm să fim măcar politicoși. (Nicolaie Steinhardt)
- Dacă nu putem să fim buni, degeaba încercăm să fim politicoși.- Nica Schirod!
nicaschirod, ai tot respectul meu pentru problemele tale sufletești. "Căci așa vorbește Cel Prea Înalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este Sfânt. "Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie; dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite, și să îmbărbătez inimile zdrobite."" (Isaia 57.15)
Oh, când citesc că ești în "dublu exemplar" (tocmai te-am citat), mă cuprinde tristețea de a vedea cum oamenii au găsit metoda de a ineficientiza până și jertfa Domnului de la cruce! Și metoda se răspândește clipă de clipă, precum un cancer. Și omul de rând nu își dă seama de boala aceasta spirituală, fiindcă are impresia că dacă renunță la calea confuziei renunță la Însuși Domnul Iisus. Din râvnă compulsivă față de Dumnezeu, oamenii se lasă cuprinși de duhul de robie al fricii și al legalismului, uitând că Domnul "este pacea noastră, care din doi a făcut unul, și a surpat zidul de la mijloc care îi despărțea, și, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmășia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei..." (Efeseni 2.14,15). Iată, deci, că duhul de robie al legalismului religios i-a determinat pe mulți din vremea noastră să se facă, iar, dintr-unul doi.
Oh, nica, nica! Scriu cu patimă acum... E patima dragostei care ar dori să pună mâna pe bici și să scoată firescul negustoresc din Templul sufletesc în care trebuia să fi fost întronat Duhul Domnului. "Negustoria" asta contractuală cu care Îl tratăm pe Dumnezeu, de parcă am avea ceva să-i oferim prin meritele noastre, este o urâciune. Cei din Adevăr spun: "Fiindcă Domnul ne-a oferit salvare, de aceea vedem împlinindu-se Legea Sa în noi". Dar, dimpotrivă, alt gând domnește între cei firești: "Noi ținem Legea (cu sabat cu tot), ținem sărbătorile, îi pronunțăm cât mai corect Numele, iar, ca urmare, El ne oferă salvarea pe care noi o vom merita." Contractul acesta cu Dumnezeu îi face pe cei nepricepuți să se compare cu oamenii, nu cu El. Dar oare nu se vor simți ei frustrați când vor vedea că El va da un dinar și celor care nu vor munci decât un ceas în via Lui, ca și celor care au muncit toată ziua conform contractului încheiat cu El (Matei 20)? Dacă eu însumi n-aș fi trecut prin aceste lucruri, n-aș îndrăzni să vorbesc despre ele. Și zic și eu ca Pavel: "Măcar că eu aș avea pricină de încredere chiar în lucrurile pământești. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pământești, eu și mai mult... Dar lucrurile, care pentru mine erau câștiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă, și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Iisus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos, și să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credința în Hristos" (Filipeni 3).
Oamenii își provoacă singuri răul prin necredință în El. Prin credința în El, sau prin necredința în El, fug ei în pustie să se călugărească? Prin credința în El, sau prin necredința în El, își fac ei din sabat o zi de neodihnă, trasând limite orare Duhului, stabilindu-i "ora" de rugăciune, "ora" de cântare, și celelalte "ore" organizaționale până vine, în sfârșit, duminica, și se liniștesc și ei în inimile lor? Prin credința în El, sau prin necredința în El, sunt ei neliniștiți de pronunțarea unor înșiruiri de litere pe care le ridică la rangul de gnoză (ca și cum simpla rostire verbală a unui nume divin, nedublată de relația intimă cu Iisus în suflet, ar avea vreo putere prin ea însăși)? Nu tot așa făceau și cei 7 fii ai lui Sceva (F.A. 19.14)?
Cu asemenea apucături, cum să se poată ieși vreodată din Babilon (adică din "Confuzie")? Ce mare durere este să fim martori la faptul că, atunci când confuzia dezbină pe om împotriva lui însuși, făcându-l un dublu exemplar, totuși, el persistă, de frică, pe calea pe care a apucat-o! De ce, oare, în Numele Domnului Iisus Hristos, omul nu dă dovadă de curaj, luptându-se cu Însuși Dumnezeu, precum Israel la Peniel? Ce-ar avea de pierdut? O viață amară de robie, de ipocrizie și de nefericire sub apăsarea legalismului tiran. L-a nimicit oare Iisus pe Iacov că a îndrăznit să-L țină strâns până când i-a dat binecuvântarea? A disprețuit Domnul plânsetul și rugămințile lui Iacov? Sau S-a lăsat biruit de el (Osea 12.4)? Cel Ce Este Dragoste ar condamna El vreodată pe un om pentru faptul că acel om își va căuta cu disperare neprihănirea, pacea și bucuria? Oare Domnul este cel care îl ține pe om pe calea fricii, producându-i dezbinare în suflet? Sau satan? Oh, mai liniștiți sunt ateii (adică "vameșii și curvele"), care habar n-au de asemenea lucruri, decât oamenii religioși care dau pe față o formă de evlavie, dar căreia îi tăgăduiesc puterea (1 Timotei 3.5), și se închină unei iluzii, numind-o "Dumnezeu" (sau "Yahweh", în fine)! Dar apostolul Pavel poruncește clar scumpului său Timotei: "Depărtează-te de oamenii aceștia!" (1 Tim. 3.5).
Oh! Ferice de cei care vor iubi mai mult Adevărul decât pe "frații" care se uită câș la ei, deși ei înșiși nu se știu a fi cu nimic vinovați în inima lor! Ferice de cei care nu sunt atrași pe calea robiei de către "frații" care cred că pot semăna două tipuri de semințe în țarina lor, care cred că pot rezolva probleme spirituale prin metode pământești, care cred că se pot prezenta în fața Împăratului spiritual îmbrăcați cu cele mai bune costume materiale, dar nu cu hainele albe ale unui caracter nepătat! Ferice de cei care nu vor confunda Adevărul cu minciuna! Căci împărăția lui Dumnezeu nu este nici mâncare, nici băutură, și nimic exterior (glas, pronunție, fapte, ritualuri, alergături fără sens, cică "pentru Domnul" etc. etc.). Ci împărăția "este înlăuntru vostru" spune Domnul Iisus (Luca 17.21), ea este "neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt" (Romani 14.17).
nicaschirod, pentru faptul că te frămânți de aceste lucruri, fiindcă ești sincer față de conștiința ta, și ești însetat după Adevăr, Duhul Domnului S-a apropiat de tine. Și acum depinde numai de tine dacă vei bea din Apa Vieții sau dacă o vei supune criticismului necredinței. Căci tratamentul pe care I-l vei aplica, ție ți-l vei aplica, de fapt. Ție, și celor apropiați ai tăi.
Cât despre mine, știam că nu ca să mă descoși ai vrut să-mi afli părerea. Și nici eu nu am vrut să te descos atunci când am spus că nu înțeleg de ce ești interesat de părerea mea cu privire la Numele Sfinte. Am vrut doar să aflu opinia ta sinceră despre subiect. Ce-i drept, citisem postările anterioare ale tuturor la acest subiect, dar acum, după ce mi-ai scris, mi-am făcut un refresh cu ceea ce ai postat tu mai înainte.
A Domnului fie toate laudele și toată recunoștința!
Deconectat
RE: Dumnezeu sau YHWH?
Michael Roman (detalii numai pentru membrii conectaţi)
14373. Postat la 30/09/2011 13:02 - 4964z11h24m
Shalom!
Privind din punctul de vedere al antropologiei religiilor, groaza asta de a pronunta incorect Numele DOMNULUI apare la culte primitive, dar si la secte de genul "Martorii lui Iehova", sau alte grupari care considera ca nevointa proprie, respectarea cu fanatism a unor precepte (uneori textuale, dar de cele mai multe ori cutumiare) produc expiere, adica iti atrag favoarea zeitatilor si iti sporesc sansele de mantuire.
O concepție similară:
"Mâncărurile trebuie să-i fie pregătite (mikado-ului nipon, nota mea) de fiecare dată în vase noi și servite la masă în farfurii noi; și unele și celelalte trebuie să fie foarte curate și făcute numai din argilă obișnuită, ca să poată fi puse de o parte sau aruncate, fără prea mare cheltuială, după ce au fost folosite o dată. În general, farfuriile se sparg de teamă ca nu cumva ele să cadă în mâinile vreunui laic, crezându-se cu religiozitate că, o dată ce un laic ar îndrăzni să mănânce din această veselă, i s-ar umfla și încinge gura și gâtul (Subl. mea)"
James George Frazer, Creanga de aur, vol. al II-lea, edit. Minerva, București, 1980, trad. O. Nistor, p. 76.
Binecuvântări tuturor!
Din El, prin El, și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.
Romani 11:36
Deconectat
RE: Dumnezeu sau YHWH?
Nica Schirod (detalii numai pentru membrii conectaţi)
14380. Postat la 30/09/2011 14:15 - 4964z10h12m
Pace.
Frate Roman, cred că ai exagerat puțin, dar eu mă bucur că am reușit să deturnez dezbaterea aproape dură, strictă de la pronunția numelor sfinte, la consecințele acestor discuții și țineți cont că așa cum sunt eu, mai sunt foarte mulți care stau și meditează dar nu au curajul să spună ce simpt.
Pe mine nu mă ineresează politică religioasă, pe mine mă ineresează Adevărul: Dumnezeu sau Yhwh și .
Și Pace.
- Dacă nu putem să fim buni, să încercăm să fim măcar politicoși. (Nicolaie Steinhardt)
- Dacă nu putem să fim buni, degeaba încercăm să fim politicoși.- Nica Schirod!
Pentru Michael Roman: din câte văd, ești priceput la analiza fenomenului religios. Mai rămâne ca sinteza să fie făcută corect. Dar sinteza nu poate fi făcută corect decât dacă tocmai din ea a pornit analiza. Cu alte cuvinte, mai întâi vine sinteza, și de-abia după aceea, prin trăire zilnică în curăție sufletească, analiza. Cu alte cuvinte, mai întâi vine credința, și apoi cunoștința. Cum spune ap. Petru: "dați-vă și voi toate silințele ca să uniți cu credința fapta; cu fapta, cunoștința..." Mai pe înțelesul românului de rând, doar dacă, văzând inițial "pădurea" cât de frumoasă este în ansamblul ei, se naște dorința de a cerceta în amănunțime "copacii", doar atunci ai o șansă ca să-ți revii din strecurarea cărturărească a țânțarului la admirație estetică a "pădurii". Altfel, nicidecum... Altfel, precum exact a spus nicaschirod, e mai mult politică religioasă!
Căci mai întâi vine credința în Iisus, iar restul se va da pe deasupra. Căci mai întâi de toate, "oricine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că EL ESTE, și că răsplătește pe cei ce-L caută." (Evrei 11.6).
În aprofundarea analitică ulterioară există un pericol fatal: pericolul de a-L pierde pe Dumnezeu din vedere. Ocupându-ne de clasificările exhaustive a credinței oamenilor, s-ar putea să credem mai mult în oameni decât în El. Există, astfel, probabilitatea ca să pierdem din vedere Numele și Slava Lui. Și se poate ca "ochiul" nostru să se ocupe mai mult cu întunericul decât cu lumina (Matei 6.22,23). Vom fi, astfel, mai absorbiți pe ce filă a clasorului credințelor ne-am situa noi înșine, decât să rămânem simplu la ce "Stă scris".
Apostolul Pavel spune atât de sintetic (și atât de frumos!): "Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Iisus Hristos și pe El răstignit." (1 Corinteni 2.2).
Pentru nicaschirod: mă bucur că și tu ești corect (dând dovadă de reciprocitate față de corectitudinea mea, pe care mi-ai recunoscut-o în postarea ta anterioară). Adică tu însuți mărturisești că sunt mulți care meditează ca și tine, DAR NU AU CURAJUL să spună ce simt. Dacă nu au curajul, înseamnă că le e frică. De frica asta vorbeam eu în postarea mea anterioară. Căci aceasta nu e frică de Dumnezeu, ci e frică de om. E frica de a nu fi dezmoșteniți de adunarea din care fac parte. E frica de a străbate singuri "deșertul", ca Moise până în țara Madian. Ei se întreabă dacă nu cumva îi va părăsi Dumnezeu în cazul în care organizația "frățească" îi va declara "persona non-grata" din cauză că nu pronunță corect anumite cuvinte sau că nu se conformează strict ritualurilor sărbătorești.
Și uite așa, confuzia sporește, iar cei care ar fi trebuit să iasă din "Babilon", tărăgănează. Adevărul este că Babilonul spiritual nu este format numai din Roma clericală, ci și din oricare om care trăiește după conceptele legaliste ale acelei Rome. Roma este numai "mama-mare", dar să nu uităm că ea are multe fiice spirituale pe pământ, după cum stă scris că este: "mama curvelor și spurcăciunilor pământului." Prin principiile mântuirii prin fapte pe care le-a propagat în lume, "mama-mare a curvelor" constituie o închisoare a oricărui duh necurat, a oricărei păsări necurate și urâte. (Apocalipsa 18.2). Așadar, toți oamenii ce au un duh necurat în templul sufletului lor sunt ținuți captivi în robia legalismului de tip religios. Chiar dacă ei nu sunt catolici, tot în închisoare trăiesc, din moment ce își extrag seva spirituală din gândirea religioasă a Vaticanului. "Pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei", și s-au îmbătat de gândul că ei sunt credincioși, când de fapt frica lăuntrică și faptele lor obsesiv-compulsive sunt o demonstrație clară a necredinței lor în Cel Ce Sunt. Niște păsări urâte și necurate, care plutesc între cer și pământ, nehotărâte dacă aparțin cerului sau dacă aparțin pământului. Nu sunt nici reci, nici fierbinți (Apoc. 3.16), ci doar niște căldicei vrednici de vărsat din gura Celui Ce Este Amin, Martorul Credincios și Adevărat, care nu va mai mărturisi despre ei înaintea cerului. Căci sunt niște nehotărâți care nu au curajul să fie sinceri nici măcar în fața Domnului Iisus care atât de mult i-a iubit încât Și-a dat viața pentru ei. Își țin angoasa pentru ei, considerând că Domnul n-are putere să le citească inima și cele mai ascunse gânduri ale fibrei lor interioare. În rugăciune, ei sunt mai atenți cum să-I pronunțe Numele cât mai evreiește, decât să fie cât mai sinceri cu El și cu ei înșiși. Rămân astfel niște păsări închise în închisoarea "Babilonului" confuz, având temeri și angoase neexprimate, emanând urâțenie spirituală și considerând că dacă își ascund capul în nisip, problemele vor dispărea de la sine. Precum a spus Nica, ei nu au curaj. Nu au curaj să fie Oameni, fiindcă nu L-au cunoscut niciodată pe Omul Iisus Hristos. Nu s-au încrezut în El, și nu au cunoscut Numele Lui (caracterul Lui), ci au urmat calea părinților lor, închinându-se la un Baal modern, despre care nu știu acum cum să-l denumească: "Dumnezeu" sau "Yahweh"?
De aceea, și Domnul Iisus îi lasă să-și urmeze cărarea spre întuneric și confuzie. El va tăcea și nu le va vorbi prin Duhul Lui, pentru că ei n-au cunoscut clipa când au fost cercetați de Cel Prea Înalt. Dar pentru cei care au cunoscut-o și care sunt ai Săi, lumina Lui îi va lumina și ei vor ieși din Babilon. Nu vor mai bea din cupa confuziei. Pacea și bucuria, neprihănirea și libertatea de spirit vor încununa credința lor, și Domnul îi va aduce în Sion cu strigăte de fericire. Binecuvântat este poporul Domnului! Însuși Cel Ce Sunt este brațul și tăria lor.
"Ascultă, Israele, CEL CE SUNT, Dumnezeirea noastră, CEL CE SUNT este unul." (Deuteronom 6.4).
Deconectat
RE: Dumnezeu sau YHWH?
Michael Roman (detalii numai pentru membrii conectaţi)
14407. Postat la 30/09/2011 21:46 - 4964z2h40m
Lui Beyond, drumeț prin deșert(ăciune):
Am fost cruțat de nenorocirea sintezei, peste mine s-a năpustit HARUL, care împlinește NEVOIA, zămislind-o din nou. Iar în privința analizei, nu apăs prea mult pe introspecție, deși își are și ea vremea ei, întrucât omul e ființă comunitară și dialogică...
...În altă (dez-)ordine de idei, alimentația unilaterală, lipsită de variație e extrem de periculoasă. Eu nu prepar nimănui mâncarea, dar poate că uneori mirodeniile din tărâmurile exotice ale religiologiei îi dau o savoare aparte.
Tuturor:
...Fără a opera reducționist, evreii credeau că pot cunoaște Dumnezeirea din ceea ce face, adică din acțiunile Sale... Iar grecii din ceea ce este, categorial, după propriile Sale cuvinte... Deci FIINȚA, poate fi cunoscută numai ÎN RELAȚIE, fiind pipăită (I Io. 1:1), în timp ce (ce har extraordinar!...) Își lasă esența cunoscută prin Cuvânt(are).
...Cândva, o gloată cu măruntaiele umplute cu sandviciuri cu pește, a vrut să cunoască, pentru a crede... Oamenii aceia n-au izbutit... Și au plecat... Au rămas câțiva, puțintei... Ei erau la fel de sătui, dar organele lor de cunoaștere funcționau invers... Și unul dintre ei, provocat și nesigur, a început să mormăie:
"Și noi am crezut ..." - și, apoi, străluminat, ca de înțelegere, începu să-și ridice privirea din țărână - "...și AM AJUNS LA CUNOȘTINȚA..." și apoi, dârdâind, a silabisit: "...că Tu ești Hris-to-sul, Sfân-tul lui Dum-ne-zeu..."
N-a zis Yahweh... N-a zis nici Dominus et Deus, nici Zeus, nici divus... Poate că nu a zis nici Theos... Nu mai conta prea mult cum zice... Conta doar Cine i se revelase prin Cel ce i se revelase prin Cel care revela...
Binecuvântări/Berakhot!
Din El, prin El, și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.
În ceea ce privește adepții celei de-a doua motivații, se pare că ei doresc să arunce la gunoi și lucrurile inofensive laolaltă cu cele amăgitoare ale Romei. Ei acordă credit unei idei solitare, desprinsă de context, și prin care ni se spune că, chipurile, Domine Deus era o invocație păgână. Dar mai multe argumente nu au în direcția asta, ci preiau cu superficialitate ce scrie pe vreun site sau altul. Nu știm cine era acel zeu păgân căruia i se spunea "domine deus" (și nici măcar acești adepți ai mântuirii prin pronunție nu știu). În același timp, însă, ei asociază comparativ pe "domine deus" cu Allah, zeul selenar (la origine) al păgânismului arabic. Fac această asociere în mod sofist. De ce "sofist"? Pentru că în timp ce "domine deus" nu este un nume care identifică clar și demonstrabil o zeitate păgână, totuși Allah este un nume străin de Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov. Așa că nu e totuna a compara pe un român care rostește "Dumnezeu" cu un musulman proaspăt creștinat care rostește "Allah." În timp ce românul, rostind Dumnezeu, nu are o altă zeitate în cap în afară de Yahweh, fostul musulman, convertit creștin, are capul plin de fosta lui zeitate: Allah. De aceea, românul nu e vinovat fiindcă are inima curată; căci și dacă ar fi existat vreodată vreo invocație păgână a lui "Domine Deus", ea a fost demult uitată din moment ce nu mai e decelabilă în prezent. Nu tot așa e cu musulmanul creștinat; el este acuzat de propria lui conștiință atunci când confundă pe Yahweh cu Allah. Fiindcă Allah, spre deosebire de "Domine Deus", este un zeu actual (și încă o mare parte a lumii i se închină).
Beyond , daca esti dragut sa imi spui si mie cum ar trebui noul musulman crestinat, sa-l numeasca pe Dumnezeu al lui Israel ?
Din cate inteleg sunteti impotriva ca un musulman cresinat , sa-l cheme subt forma "Allah"din motivul ca acesta este un Zeu actual, deci sunt curios cum ati rezolva dmv. problema?
Iti multumesc anticipat.
