Pentru avodah: mi-ar plăcea să fii sincer în întrebarea ta și nu să mi-o adresezi doar pentru a justifica pronunția generalizată a Numelui: "Yahuah". Acordându-ți totuși credit că ai inima curată față de mine, voi răspunde întrebării tale.
Așadar cum oare ar trebui să-L invoce un creștin provenit dintre musulmani pe Dumnezeu, adică pe Yahweh? Într-adevăr este o întrebare căreia nu i se poate răspunde cu ușurință din moment ce, dacă L-ar apela cu "Allah" (adică "Dumnezeu" în arabă), mintea le-ar deveni confuză din pricina faptului că musulmanii din jurul lui pronunță tot "Allah".
Creștinul ipotetic (fost musulman), căruia îi purtăm noi acum de grijă cum va pronunța Numele Domnului, va beneficia mult mai mult de grija directă a Duhului Celui Viu. El Însuși îl va învăța cum să-I pronunțe Numele așa încât să nu se simtă despărțit de Isa (Isus, în pronunție arabă).
Oare de ce să dorim noi să uniformizăm prin regularizarea pronunției? De ce să facem o LEGE, cu privire la modul de adresare către Dumnezeu al creștinilor din lumea musulmană, din China, din Bangladesh sau de pretutindeni?
Dacă însă eu personal aș fi fost musulman, și aș fi dorit să mă adresez lui Dumnezeu într-o formă în care să mă disociez de islam, m-aș fi adresat cu: Isa. Căci Isa este Yahweh; El este "Îngerul Domnului" care i s-a arătat din rug lui Moise (Musa, dacă tot ne referim la musulmani). Isa este "EU SUNT", pricină pentru care evreii au luat pietre ca să-L lapideze atunci când au auzit mărturia Lui despre Sine.
Mai mult decât atât, în mod cert mi-ar veni în suflet să mă rog Tatălui atunci când voi citi în Biblie următoarele:
"În ziua aceea, veți cere în Numele Meu, și nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi. Căci Tatăl Însuși vă iubește, pentru că M-ați iubit, și ați crezut că am ieșit de la Dumnezeu." (Ioan 16.26,27).
Și atunci, ca presupus fost musulman, cum să mă adresez lui Dumnezeu-Tatăl? Deși habar n-am cum se pronunță în arabă (și nici nu am de gând să pun accentul pe pronunție), mă voi adresa simplu: Tată. Căci este Tăticul meu, și știu că mă iubește atât de mult încât L-a trimis pe Isa, fiul Său născut din El în veșnicie, să personalizeze păcatul meu, ca și eu să renasc personalizând neprihănirea Lui în Fiul Său (2 Corinteni 5.21).
Iar dacă consider că nu sunt suficient de explicit la cine mă refer atunci când m-aș adresa cu Tată, mă voi adresa cu: Tată al lui Isa. Și prin asta m-aș disocia definitiv față de Allah. Căci Allah nu are niciun Fiu în concepția islamică.
Nu mă va deranja să mă adresez Dumnezeirii nici cu apelativul de Yahweh, Yahua, Cel Ce Sunt sau Eu Sunt. Căci El Există și nu se poate să nu existe. [Niciodată nu-L putem căuta printre cei morți pe Cel ce este viu (Luca 24.5).]
Chiar și dacă mi-ar scăpa să-L mai numesc câteodată Allah, voi avea totuși credință în El. Dacă un prieten uman nu se va supăra pe mine, cu atât mai mult nu se va supăra pe mine Cel mai bun Prieten al meu. Motivul că El nu se va supăra pe mine este acela că El îmi cunoaște inima, mai mult chiar decât mi-o cunosc eu. Căci El știe la ce Allah m-aș referi Eu: la Tatăl lui Isa, nu la Allah-ul musulman fără de fii.
***
Acum, ca să fim sinceri până la capăt, noi, acești creștini care purtăm de grijă altora, nouă nu ne purtăm de grijă? Căci poate să zică cineva că nouă ne vine ușor să rostim vreunul din Numele divine știind că atâția ipocriți camuflați cu mască de credincioși (din Roma și de pretutindeni) au devalorizat Numele Domnului, făcând să fie luat în deșert?? Dacă aș fi sub Lege, m-aș simți mizerabil să Îi spun lui Dumnezeu: "Dumnezeu", fiindcă tot așa îi spun și miile de preoți și pastori care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Ba chiar am văzut mulți care când se roagă lui "Dumnezeu", ei se roagă, de fapt, nu Dumnezeului al cărui caracter este prezentat în Biblie, ci unuia opus. Ei se roagă la "Dumnezeu Tatăl" să îi păzească de "satana", însă când m-am uitat mai bine la trăsăturile de caracter ale celui pe care ei îl numeau "satana", am văzut că era chiar Dumnezeul biblic al sabatului. Mi-am dat seama că dacă aș participa la o asemenea rugăciune, m-aș ruga în realitate satanei, dumnezeului lumii acesteia, împotriva Dumnezeului biblic. Chiar și când va apărea Anticristul originar, crede cumva cineva că el va avea alt nume decât "Iisus"? Caracterele rele ale oamenilor neșlefuiți vor rezona cu cel al Anticristului, așa încât ei vor accepta amăgirea că el chiar este Iisus Hristos (dacă-s creștini), sau profetul Isa (dacă-s musulmani), sau Maitreya (budiști), sau Li Hong (taoiști), sau Kalki (hinduiști) etc. Chiar și evreii îl vor accepta pe Anticrist ca fiind Yeshua ha Mashiach, căci stă scris în privința asta:
"Eu am venit în Numele Tatălui Meu, și nu mă primiți; dacă va veni un altul, în numele lui însuși, pe acela îl veți primi" (Ioan 5.43).
Toate acestea se vor întâmpla fiindcă oamenii confundă Numele lui Dumnezeu (adică caracterul Lui biblic), cu elementele trecătoare ale acestei lumi (dintre care pronunția sonoră este unul din ele). Tot felul de minuni și vindecări anticristice vor înșela pe mulți care trăiesc în împărăția fricii și a întunericului spiritual, și care nu au o prietenie apropiată cu scumpul Domn Iisus. Scris este în privința asta: "Arătarea lui (a anticristului) se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne și puteri mincinoase, și cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiți. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toți cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osîndiți." (2 Tesaloniceni 2.9-12).
Purtăm de grijă unui musulman că ar zice "Allah", dar noi? Noi putem rosti vreunul din Numele Sfinte fără a fi confundați cu pseudocreștinii? Dacă I-am spune "Dumnezeu" sau "Iisus Hristos", nu e bine, fiindcă deja alții, sub stindardul acestor Nume, au dus cruciade, au făcut crime inumane și au dat dovadă de demonism. Dacă I-am zice "Yahweh" sau "Jehovah", am fi cumva mai adăpostiți? Nu există destui care îi spun așa (și nu mă refer aici numai la Martorii lui Iehova) și care, totuși, prin mărturia vieții lor Îi terfelesc Numele? Cum ați vrea să-I spunem lui Dumnezeu ca să fim absolut siguri că nu vom fi confundați cu ipocriții? YAHUA!? Bine, fie și așa! Să-i spunem YAHUA. Și ce am rezolvat cu asta? Îl putem împiedica pe satan să se ascundă și el după acest Nume? Se va îneca oare în gât dacă va încerca să rostească Y-A-H-U-A? Poate cineva să împiedice pe fiii lui spirituali să se infiltreze printre pronunțătorii de "Yahua"?
Ceea ce e cu-adevărat important e să ne ducem "sfințirea până la capăt" (2 Corinteni 7.1). Căci altfel ne vom dovedi și noi niște profanatori ai noului Nume de care suntem acum atât de încântați ("Yahua"). Și, în acest caz, cei ce vor veni în urma noastră, cum să-I mai spună atunci lui Dumnezeu ca să se deosebească de noi?
Iar în privința numelui lui Iisus, cum să-I mai spunem? Yeshua sau Yehoshua? Dar cei care Îi spun așa, sunt ei sfinți? Le-a arătat cumva Domnul personal că nu vrea să-Și audă strigat Numele decât așa? Și muții cum Îl vor apela, căci ei nici pot să pronunțe? Sau pe ei îi vom trece la categoria EXCEPȚII? Și pe cine vom mai introduce în categoria asta? Pe cei ce nu pot pronunța, cu prețul vieții, anumite sunete (vezi Judecători 12.6)?
O, oameni nechibzuiți care vreți cu tot dinadinsul să vă rezolvați problemele cerești prin metode pământești! Ce nevoie are Tatăl ceresc să Își audă Numele pronunțat cât mai corect într-o undă sonoră, când glasul inimilor tace înaintea Lui?
Plecand de la principiul ai spune "Allah" in ziua de azi lui "Dumnezeu a lui Israel" nu ar cadea bine , la fel ma gandesc caci acum aproape 2000 de ani "Domine Deus "era destul de proaspat in mintile Imperiului Roman, si nu ar fi trebuit sa adopte aceasta incantatie, din acelasi motiv ce tu l-ai explicat cand vine vorba de "Allah" astazi.
Deci "Domine Deus"chiar daca astazi in mintea romanului ,inseamna un lucru diferit ,fata de ce obisnuia sa insemne acelasi cuvant incantat acum 2000 de ani, din punctul meu de vedere avem puterea de alegere a unei optiuni mai bune, si nu cred ca "Domine Deus "a fost o alegere buna , si nelipsita de influenta celui rau, la fel cum nu cred astazi ,cand vine vorba de "Allah" si crestinii care adopta aceast nume pentru Elohim a lui Israel.
Nu inseamna ca sunt mai sfant, sau ca Satana nu are putere asupra mea ,ci este o alegere , insa cautam calea cea ingusta, iar "Domine Deus" nu cred ca chiar face parte din ea.
Dacă aș fi sub Lege, m-aș simți mizerabil să Îi spun lui Dumnezeu: "Dumnezeu", fiindcă tot așa îi spun și miile de preoți și pastori care nu-L cunosc pe Dumnezeu.
Poti sa explici putin din punctul tau de vedere ce inseamna a fi subt Lege , si iarasi ce insemna a nu fi subt Lege?; pentru o mai clara intelegere , la cea ce ai scris, ca s-ar putea ca mai multi de aici de pe forum sa fie Sub Lege , si dupa parerea ta acestia ar trebui sa se fereasca ,sa-i spuna "Dumnezeu".
Pentru avodah:
Se pare că ai sărit peste o anume afirmație a mea dintr-o postare anterioară, și anume că nu s-a dovedit clar vreodată că "Domine Deus" ar fi fost o invocare a unei (unor) zeități păgâne. După cum ai mărturisit într-o postare precedentă, nici chiar tu nu ai putut să nominalizezi trăsăturile de caracter demonice ale acelui străvechi "Domine Deus". Așadar, în lipsa unui argument clar și logic, faptul că tu personal îți imaginezi una sau alta despre subiectul "Elohim=Dumnezeu", seamană ca și cum ai "sufla în iaurt".
Sau ca să folosesc o altă expresie mai ilustrativă: ca și cum ai fi "mai catolic decât papa." Și ca să mă leg de spiritul acestei ultime zicale, iată că ea (zicala) nu face decât să sugereze influența legalistă necurată pe care curva babilonică papală o are asupra omului de rând, îmbătându-l cu ideea că e credincios. Dar îmbătându-l bine de tot, așa încât el ajunge să trăiască cu impresia că dacă ar renunța la "vinul mâniei curviei ei", ar renunța la tot ce are mai sfânt.
Pe de altă parte, așa cum am scris deja, la urma urmei nu prea e nicio diferență între creștinii foști musulmani care rostesc "Allah" gândindu-se la Tatăl lui Isa, și creștinii adevărați care pronunță "Dumnezeu" gândindu-se la Creatorul care ne-a dat Decalogul, care L-a trimis pe singurul Său Fiu să ispășească pe cruce păcatele noastre și care ne-a dăruit Duhul Lui Cel Sfânt ca să ne sfințească prin ascultare de El.
Faptul că în jurul creștinilor autentici de pretutindeni există oameni care folosesc aceeași denumire pentru Dumnezeu ca și creștinii respectivi, nu anulează ce au acești creștini înlăuntrul lor. Acest principiu statuează că Dumnezeu ține cont de ce e în inima omului mai mult decât în gura și în faptele lui. Profetul Isaia, de exemplu, a umblat trei ani gol și desculț prin cetate. Dar numai Dumnezeu îi cunoștea inima, ceilalți nu. Pavel confirmă și el acest principiu atunci când, folosindu-se de acest principiu, le propovăduiește atenienilor că a venit SĂ LE FACĂ CUNOSCUT "Dumnezeul necunoscut" (F.A. 17.23). Și cum li L-a făcut cunoscut (adică cum le-a făcut cunoscut Numele Lui)? Spunându-le vreun nume? Din câte ne arată Biblia, el a vorbit pe limba lor: Kurios = Domnul; Theos = Dumnezeu. Dar ceea ce a subliniat rezumativ Pavel a fost nu vreun nume, ci caracterul minunat al acelui Dumnezeu: Creator suprem al cerului și al pământului; nu locuiește în temple făcute de om; nu are nevoie de nimeni, ci El dă tuturor totul; în El avem viața, mișcarea și ființa;...,; L-a uns pe Omul pe care L-a înviat din morți.
Așa că oricine se gândește la Dumnezeu în termenii caracterului Său descoperit în Biblie se închină Adevăratului Dumnezeu. Oricine are în vedere alte caracterisitici ale lui Dumnezeu, degeaba pronunță Dumnezeu sau Yahweh sau Yahuah sau altcumva.
Sincer, eu te înțeleg că tu, printr-o pronunție mai deosebită a Numelui divin, dorești să te disociezi de restul pseudo-creștinilor. Dar asta ai putea-o face doar prin descoperire directă de la Domnul Iisus, doar atunci când ai în tine mărturisirea că Hristos a luat chip în tine (Galateni 4.19) și că ai atins capătul sfințirii, ducându-ți-o până la acest capăt (2 Corinteni 7.1). Altfel este o îngâmfare. Este îngâmfarea omului care crede că a ajuns la starea de sfințenie în care nu mai poate păcătui (1 Ioan 3.9b). Căci doar în acea stare de sfințenie cel rău nu se mai poate atinge de lăuntrul lui (1 Ioan 5.18) și, prin urmare, el însuși nu mai poate face de râs Numele pe care și L-a propus pentru pronunție (în cazul tău, "Yahuah"). Așa că degeaba te umilești că nu ești mai sfânt, sau că satana mai poate avea putere asupra ta. Câtă vreme susții CU EXCLUSIVITATE că doar cine rostește "corect" Numele lui Dumnezeu se află pe calea cea îngustă către cer, îți contrazici propria umilință.
Și dacă, în exclusivitatea asta a ta, nu crezi că rostitorii cuvântului "Dumnezeu" se pot afla pe calea cea îngustă, atunci te rog să traduci în limba română expresia grecească "Kurios o Theos" (care până acum a fost tradusă cu "Domnul Dumnezeu"). Bănuiesc că nu o să te rătăcești atât de tare încât, pentru a-ți păstra orgoliul intact și pentru a-ți justifica cu orice preț teoriile, să ajungi să susții mai nou că apostolii și evangheliștii care au rostit și au scris această expresie greacă au fost pe calea cea largă care duce la pieire. De asemenea, trebuie să te previn că grecii înșiși foloseau, în vremurile precreștine, numele de "theos" pentru a denumi zeul păgân la care doreau să facă referire în vreun anumit context. Fie că era Zeus, fie că era Poseidon, fie Artemis etc., fiecare dintre ei era "theos", adică "zeu". Precum susții tu că "Domine Deus" era o invocație păgână romană (cam fără argumente, dar, mă rog, să trecem peste), așa și "Theos" era o invocație păgână grecească (și pentru asta există mult mai multe dovezi decât în cazul lui "domine deus"). Cu toate astea, apostolii Domnului Iisus au rostit și au scris: Theos, făcând referire la Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov.
Așadar, traducerea pe limba mea, te rog! Căci nu cred că ești de acord să-i spunem lui Dumnezeu: "Kurios o Theos"! Dacă îmi spui că în limba mea Kurios o Theos s-ar traduce Yahuah Elohim, te voi ruga din nou: pe limba mea, nu în ebraică. Iar dacă îmi vei spune că Adevăratul Nume e în ebraică, atunci te voi întreba de ce, dacă Numele e în ebraică, apostolii și evangheliștii nu au rostit și scris Yahuah Elohim, în loc de Kurios o Theos. Dacă îmi vei spune că nu era atunci momentul să se folosească pe scară largă numele Yahuah Elohim, dar că a venit vremea acum, te voi întreba: de ce ești exclusivist? Ți-a descoperit Iisus acest lucru în mod direct sau e vreo presupunere a firii tale pământești care dorește (din motive de frică legalistă) să arunce la gunoi expresia rostită și scrisă de apostoli: Kurios o Theos?
Să-ți dea Yahuah gândul Său cel bun ca să știi și să cunoști că eu spun Adevărul cu privire la El. Adică cu privire la Dumnezeu!
Deconectat
RE: Dumnezeu sau YHWH?
Michael Roman (detalii numai pentru membrii conectaţi)
14447. Postat la 02/10/2011 12:20 - 4962z12h34m
Pace, confrați de legământ/Shalom, chaverim!
Un rezumat: Genesa, 3: apariția confuziei spirituale. Genesa, 4: rudimentele "religiei" teocentrice și ale celei concentrate pe sforțări omenești. Nașterea culturii (inclusiv materiale). Genesa, 11: multiplicarea limbilor duce la confuzie comunicațională. Faptele apostolilor, 2: păstrarea multiplicității limbilor, dar limpezirea confuziei comunicaționale și proclamarea unui mesaj unitar. Apocalipsa: PĂSTRAREA multiplicității limbilor, împreună cu dispariția confuziei comunicaționale și proclamarea unui mesaj unitar sau ANULAREA multiplicității limbilor etc.?...
...Cred că, atât timp cât nu suntem numai subiecți spirituali, ci și culturali, trebuie să turnăm spiritualitatea biblică în matrițe sau forme culturale. Și cine crede că se sfințește zicând Yahweh și Yeshua, să se sfințească mai departe. Iar cine crede că nu se pângărește zicând "Dominus et Deus" sau "Kurios ho Theos" și Iesous, I(i)sus, să stăruie întru ne-pângărire...
Binecuvântări/Berakhot!
Din El, prin El, și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.
Michael Roman, dincolo de analiza ta (marcă înregistrată "Michael Roman") cu privire la spiritualitate și culturalitate, și dincolo de sinteza ta cu privire la același subiect, felicitări pentru punctul țintit legat de NE-EXCLUSIVITATEA mântuirii prin pronunție.
De fapt, acest exclusivism de a-L numi pe Dumnezeu doar într-un anume fel este ținta reproșurilor mele. Căci el (exclusivismul) se opune largheței dragostei creștine. În acest sens, ap. Pavel întărește acest har îngăduitor al dragostei cu privire la alt subiect: acela al zilelor considerate festive. Astfel, stă scris:
"Cine ești tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său... Unul socotește o zi mai pe sus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredințat în mintea lui. Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face... Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce disprețuiești tu pe fratele tău?" (Romani 14).
Se remarcă, așadar, că dacă apostolul Pavel are ceva de obiectat, are doar împotriva exclusivismului. Sub judecata divină cad doar cei care consideră că mântuirea vine pe calea exclusivă prezentată de ei. Cu alte cuvinte, CEL CE ESTE EXCLUSIVIST VA AVEA ȘI EL PARTE DE EXCLUDERE.
Principiul spiritual de mai sus (scris cu majuscule) este ilustrativ aplicat de ap. Pavel atunci când niște iudei cu mască de creștini se strecuraseră între galateni ca să le timoreze sufletele cu mântuirea EXCLUSIVĂ prin tăierea împrejur (despre care susțineau, în mod fals, că este o condiție necesară pentru mântuire). Conform largheței dragostei de care aminteam mai sus, nici Pavel nu avea nimic împotriva tăierii împrejur căci cu o altă ocazie spusese:
"Încolo, fiecare să rămână în starea în care l-a așezat Domnul, și în care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este rânduiala pe care am așezat-o în toate Bisericile. Dacă cineva a fost chemat pe când era tăiat împrejur, să rămână tăiat împrejur. Dacă cineva a fost chemat pe când era netăiat împrejur, să nu se taie împrejur. Tăierea împrejur nu este nimic, și netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu. Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat." (1 Corinteni 7.17-20).
Cu toate astea, fiind confruntat cu exclusivismul "fraților" infiltrați, care susțineau că nu se poate mântuire fără de tăiere împrejur, același apostol Pavel dezvăluie mai întâi că acei "frați" au un caracter necurat. El scrie:
"Nici chiar Tit, care era cu mine, cu toate că era Grec, n-a fost silit să se taie împrejur, din pricina fraților mincinoși, furișați și strecurați printre noi, ca să pândească libertatea pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să ne aducă la robie" (Galateni 2.3,4). Evident că libertatea și robia de care vorbește Pavel aici sunt de natură spirituală, nu firească.
Apoi, Pavel are cuvinte dure cu privire la acel EXCLUSIVISM al "fraților" mincinoși legat de circumcizia creștină obligatorie:
"Rămâneți, deci, tari, și nu vă plecați iarăși sub jugul robiei. Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veți tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic. Și mărturisesc iarăși încă o dată ORICĂRUI OM care primește tăierea împrejur, că este dator să împlinească toată Legea. Voi, care voiți să fiți socotiți neprihăniți prin Lege, v-ați despărțit de Hristos; ați căzut din har... Căci în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preț, ci credința care lucrează prin dragoste." (Galateni 5.1-6).
Se remarcă fără putință de tăgadă aplicarea principiului de care scriam mai sus, și anume că EXCLUSIVISTUL VA AVEA PARTE ȘI EL DE EXCLUDERE. Astfel, Pavel confirmă în contextul cu pricina că oricine primește circumcizia exclusivistă (crezând-o obligatorie și pozitivă), va fi și el exclus din prezența lui Iisus. Căci va fi despărțit de Hristos și decăzut din har.
Prin acceptarea oricăror exclusivisme în domeniul amoral (mâncare, băutură, zile, sărbători, circumcizie, pronunție sonoră a Numelui divin, etc. etc), omul credincios e înșelat de "frații" demonici, și re-cade în legalism (fiind dator să împlinească toată Legea el singur, fără de Duhul în sufletul lui). Căci prin legalism, el nu mai este una cu Hristos, ci este despărțit de El. În versetul 4 se atestă că un asemenea om trăiește sub Lege și a căzut din har. Cu asta consider că am răspuns și lui avodah (ce-i drept, pe scurt) ce înseamnă a fi sub Lege.
(Poate că, într-o postare viitoare, îi voi răspunde mai pe larg despre relația dintre Lege și har, dintre credință și fapte. Fiindcă, într-adevăr, are dreptate avodah atunci când spune că sunt mulți aici, pe forum, care sunt SUB LEGE, nu SUB HAR.)
Deconectat
RE: Dumnezeu sau YHWH?
emanolake (detalii numai pentru membrii conectaţi)
14478. Postat la 03/10/2011 02:21 - 4961z22h33m
Prin acceptarea oricăror exclusivisme în domeniul amoral (mâncare, băutură, zile, sărbători, circumcizie, pronunție sonoră a Numelui divin, etc. etc), omul credincios e înșelat de "frații" demonici, și re-cade în legalism (fiind dator să împlinească toată Legea el singur, fără de Duhul în sufletul lui). Căci prin legalism, el nu mai este una cu Hristos, ci este despărțit de El. În versetul 4 se atestă că un asemenea om trăiește sub Lege și a căzut din har. Cu asta consider că am răspuns și lui avodah (ce-i drept, pe scurt) ce înseamnă a fi sub Lege.
Beyond, ma faci sa inteleg din postarea asta ca lucrarea Domnului trupul si singele care este mancarea si bautura, apoi zilele de sarbatori din Levetic 23,despre semnul care Dumnezeu a facut un legamant cu omul si e un semn vesnic ca cuvintul Domnului e DA si AMIN si neschimbat 2corinteni 1/20 si ce mai ai tu ETC.. ai bate apropo ca tu esti sfintul si omul perfect in credinta iar alti care le fac acestea ar fi niste lucratori ai satanei? FRATI DEMONICI...Tu sti ce inseamna sa fi despartin de Hristos? Tu sti ce este Harul? Tu sti ce inseamna a lucra sub Lege?
Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, și dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor și ai fost făcut părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului, nu te făli față de ramuri. Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine.
Fratele beyond a inceput (d.p.m.d.v.) bine postarea insa am ramas socat la urmatoarea afirmatie:
De fapt, acest exclusivism de a-L numi pe Dumnezeu doar într-un anume fel este ținta reproșurilor mele. Căci el (exclusivismul) se opune largheței dragostei creștine. În acest sens, ap. Pavel întărește acest har îngăduitor al dragostei cu privire la alt subiect: acela al zilelor considerate festive. Astfel, stă scris:
"Cine ești tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său... Unul socotește o zi mai pe sus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredințat în mintea lui. Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face... Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce disprețuiești tu pe fratele tău?" (Romani 14).
Cand langa un mare adevar se aseaza o eroare, haosul e la el acasa iar poarta spre noaptea fara de sfarsit sta sa se deschida.
Ma mir cum de oameni cu o asemenea capacitatea de exprimare ca fratele beyond si o putere de analiza, confunda atat de grav subiectul discutiei din Romani 14.
Acolo nu este deloc vorba despre ziua de sabat sau despre sarbatorile festive, acestea sunt poruncile clare ale Domnului si nu se pun la libera targuiala.Acolo este vorba despre zilele de post pe care le practicau fariseii (de doua ori pe saptamana) si pe care le considerau mai sfinte decat celelalte zile.Ei bine, Pavel zice ca daca tu vrei sa postesti in zilele alea fa-o ca pt. Domnul o faci si, nu dispretui pe cel ce nu posteste ca stie el de ce nu posteste atunci si, tot pentru Domnul nu o face.
Domeniu"" amoral"" (mancare, bautura, zile, sarbatori, circumcizie, pronuntie sonora)- frate, nu le baga pe toate la gramada ca iasa ghiveci total incomestibil.
Imoral e tot ceea ce zice Dumnezeu sa faci si nu faci si ceea ce zice sa nu faci si faci.Ia-le frumusel pe rand, cugeta bine la ele si ai sa vezi ca pe unele esti obligat sa le pui la dreapta si pe altele la stanga.
Sa luptam pentru credinta care a fost data sfintilor odata pentru totdeauna!!!!!
Deconectat
RE: Dumnezeu sau YHWH?
Moderator1 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
14487. Postat la 03/10/2011 09:51 - 4961z15h3m
Începând cu utilizatorul beyond care prin unele argumente pe care și le-a promovat a forțat uneori nota de a ieși din subiectul discutat aici, aș vrea să vă rog pe toți care ați postat după el să nu vă abateți de la subiectul ce se discută aici...
beyond a scris:Se pare că ai sărit peste o anume afirmație a mea dintr-o postare anterioară, și anume că nu s-a dovedit clar vreodată că "Domine Deus" ar fi fost o invocare a unei (unor) zeități păgâne. După cum ai mărturisit într-o postare precedentă, nici chiar tu nu ai putut să nominalizezi trăsăturile de caracter demonice ale acelui străvechi "Domine Deus". Așadar, în lipsa unui argument clar și logic, faptul că tu personal îți imaginezi una sau alta despre subiectul "Elohim=Dumnezeu", seamană ca și cum ai "sufla în iaurt".
Va rog sa ma ingaduiti sa va reimprospatez cunostiintele.
Eu am adus cateva argumente,in pagina 7, care demonstreaza cea ce spun,deci afirmatia ca eu personal imi imaginez una sau alta, este destul de deplasata.
Pentru cei carora nu le este frica a lasa traditia romanasca, cand aceasta se dovedeste a merge contrar cuvantului lui YHVH.
O simpla cautare in dictionarul explicativ romanesc ne ajuta sa iesim putin din ceață:
DUMNEZÉU, (rar) dumnezei, s.m. :
1. Ființă supranaturală, considerată în credințele religioase drept creatoare a lumii și cea care determină destinul oamenilor
2. Divinitate, zeu. r11; Lat. dom(i)ne deus.
Dictionarul ne explica de unde provine aceast cuvant in limba romana, si anume din Latina deus=zeu. http://www.webdex.ro/online/dictionar/dumnezeu
Acum sa mergem sa cautam ce inseamna zeu:
ZEU, zei, s.m.
Divinitate păgână; idol. Fig. Om cu însușiri fizice și morale excepționale. (Fam ; ir. ) Om cu putere, cu influență (politică) ; șef, conducător. b26; Expr. A fi în secretele zeilor = a fi la curent cu lucruri cunoscute de cei mari, de conducători. r11; Lat. deus.
Pe langa aceste dovezi ,etimologia cuvantului ne spune:
În limba română termenul este un împrumut de la păgânism, el provenind din latinescul "Domine Deus , mai exact din forma sa populară fără "i" ("Domne Deus" ), "veche invocație păgână adoptată și de creștini pentru unicul lor Dumnezeu
Pentru mine acestea sunt dovezi de ajuns.
Sincer, eu te înțeleg că tu, printr-o pronunție mai deosebită a Numelui divin, dorești să te disociezi de restul pseudo-creștinilor. Dar asta ai putea-o face doar prin descoperire directă de la Domnul Iisus, doar atunci când ai în tine mărturisirea că Hristos a luat chip în tine (Galateni 4.19) și că ai atins capătul sfințirii, ducându-ți-o până la acest capăt (2 Corinteni 7.1). Altfel este o îngâmfare.
Ma bucur ca cel putin tu imi intelegi sinceritatea si motivul, insa nu inteleg pe ce baza scripturala spui ca aceasta o pot face doar prin descoperire directa, cand Mesia ne invata sa sfintim Numele Tatalui in rugaciune. Sfinteasca-se Numele Tau
Din cate inteleg tu ai vrea ca eu sa ajung prin puterile proprii la sfintirea completa,ca sa pot apoi pronunta Numele , insa eu doresc sa-ti amintesc ca deja am ajuns.
In momentul cand am realizat ca cele mai curate acte de sfintenie si dreptate din viata mea, sunt vazute ca si o cârpa murdara inaintea ochilor Sai, si eu nu mai pot sa adaug nimic la cea ce a completat Mesia in viata mea , ramane doar sa-i multumesc si sa accept cea ce afacut El pentru mine.
In momentul cand l-am primit in inima mea si in viata mea, prin El am devenit acel Sfant de care tu vorbesti. Nu trebuie sa mai astept , caci perdeaua care ma despartea s-a rupt atunci si pentru pacatosul de mine.
Fie că era Zeus, fie că era Poseidon, fie Artemis etc., fiecare dintre ei era "theos", adică "zeu". Precum susții tu că "Domine Deus" era o invocație păgână romană (cam fără argumente, dar, mă rog, să trecem peste), așa și "Theos" era o invocație păgână grecească (și pentru asta există mult mai multe dovezi decât în cazul lui "domine deus". Cu toate astea, apostolii Domnului Iisus au rostit și au scris: Theos, făcând referire la Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov.
Așadar, traducerea pe limba mea, te rog!
Mi se pare cate contrazici. Pana nu demult spuneai ca , "Allah "nu ar fi potrivit, insa acum ai pretinde ca Mesia si apostolii ar fi recurs la exact astfel de situatii,si anume ar fi preluat o zeiitate cum ar fi Zeus, fie că era Poseidon, fie Artemis etc, care erau zeitati active pentru acea perioada.
Ma faci comfuz.
Cat despre traducere pe limba ta , pot sa-ti amintesc ca in romaneste exista cuvantul Iehova.
Este mult mai aproape decat Domnul Deus, si nu asi avea problema cu el.
Musulmanii care se crestinizeaza, in loc sa-i spuna "Allah"sau sa caute o alta zeitate musulmana care este mai veche si nu i se mai inchina nimeni, mai bine s-ar osteni sa se intereseze cum de fapt il chema pe Cel al Lui Israel , singura zeitate adevarata YHVH .
Insa din cauza acestor concepte denaturate, in loc sa merga spre calea adevarata , mai bine se alege o denumire pagana.
Apoi Mesia nu a lasat nimic in scris, si nu exista vre-o evidenta ca El ar fi invocat pe Zeus, sau pe altcineva cand se referea la Tatal Sau, sa fim seriosi...
Cat despre scrierile apostolilor , din cate cunosc eu nu exista nici un original al scrierilor lor, ci doar copii succesive a altor copii, deci mai astept pana sa ma pronunt daca intradevar ei au cautat care sunt zeii locali in ai pune in locul lui YHVH , in scrierile lor.
Cel mai vechi manuscript este datat in 125 ,stiut subt initialele P52 (John Ryland's manuscript, P52 ) care contine doar cateva versete(vreo 3 si nici acelea complete) din Epistola lui Ioan , care si el se dovedste a fi doar o copie a textului original neexistent , scris de Ioan cu vreo 30 de ani in urma.
Pentru cei curiosi ,daca va uitati pe aceasta pagina mai jos sunt poze a acestor manuscripte, si acolo este si acele fragmente din Ioan: http://en.wikipedia.org/wiki/Biblical_manuscript
Cat despre ce inseamna fi sub lege se pare ca va trebuii sa continuam dicutia la alt subiect , si m-am gandit ca poate acesta ar fi unul potrivit: http://melhisedec.ro/forum/viewthread.php?forum_id=60&thread_id=49&rowstart=60
Nu vreau să răspund off-topic celor care judecă mesagerul în locul mesajului (care nici măcar nu e un mesaj nou, ci unul biblic). Oricum doresc să-i răspund lui emanolake cu "DA" la ultimele lui trei întrebări pe care mi le-a adresat. De asemenea, aș dori să-i reamintesc (fiindcă mă acuză pe mine de exclusivism) că ținta luată în vizor de mine era tocmai exclusivismul acesta promovat de "frații" legaliști în ceea ce privește "lucrurile care pier odată cu întrebuințarea lor" (Coloseni 2.22).
Lui Avram_76 aș dori să-i amintesc același lucru: că sunt contra exclusivismului. Precum și faptul că "amoral" nu înseamnă "imoral". Ca o confirmare biblică a ceea ce spun eu, iată că Pavel nu spune de posturi bisăptămânale de tip fariseic, ci spune: "Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, ori în privința vreunei sărbători, a lunii noi sau a sabatelor, care sunt o umbră, ele semnificând de altminteri trupul lui Hristos." (Coloseni 2.16,17).
Acum mai pe larg pentru avodah (căci s-a referit mai mult la subiect):
Deus, în latină, ca și Theos, în greacă, înseamnă "Zeu", în limba română. Prin "zeu", românii înțeleg o ființă supraomenească. De aceea, este corect că Dumnezeu este un Zeu, căci este cu-adevărat o Ființă supraomenească. Este Zeul Suprem, Căpetenia Oștirilor cerești. Ca și cuvânt, "Zeu" nu înseamnă ceva rău prin el însuși, ci oamenii l-au devalorizat, denumind cu el ființele spirituale (Zeus, Poseidon, Hera, Ares, etc.) de care s-au lăsat înrobiți spiritual, ființe care NU SUNT ZEI DIN FIRE ("me fusei ousin theois" - Galateni 4.8). Căci numai Dumnezeu este Zeu DIN FIRE. Dar dacă oamenii au întinat cuvântul "Zeu" (="El", cu pluralul "Elohim"), asta nu înseamnă că Acest Zeu Suprem trebuie să renunțe la apelativul de "Zeu", sau "Theos", sau "Deus". După cum El nu ar trebui să renunțe nici la apelativul de Iehova, doar fiindcă există unii oameni (martorii lui Iehova) care Îi fac Numele de râs (apropo, chiar astăzi am văzut la TV cum o femeie de-a lor a murit după un accident rutier fiindcă familia ei habotnică a refuzat transfuzia de sânge, confundând sufletul din sânge cu spiritul uman).
Așadar, apostolii Domnului din veacul întâi nu au furat zeitatea nimănui numindu-l pe Dumnezeu "Theos", ci au repus în drepturi cuvântul "Zeu". Păgânii erau înfuriați pe creștini și li se opuneau pentru acest lucru.
Personal, consider că nu tot așa se întâmplă cu numele lui Allah, căci musulmanii consideră că Allah, la care se închină ei, este același Dumnezeu la care se închină iudeo-creștinii. Tu, avodah, treci cu ușurință peste spiritul cuvintelor mele și mă citezi izolat în context pentru a-mi arunca diverse acuze (inclusiv aceea că mă contrazic singur). Eu, însă, am spus clar că Domnul va avea de grijă cum să-l învețe pe ucenicul Său creștin, fost musulman, cum să-I pronunțe Numele. Nu am făcut reguli generale, ci am spus doar că dacă EU PERSONAL aș rosti "Allah" ar fi o confirmare a falsei identificări a lui Yahweh cu Allah. Dar că nu mi-aș pierde nădejdea nici dacă mi-ar scăpa din când în când câte un "Allah" din moment ce toată viața mea aș fi trăit ca musulman. De aceea, nici nu aș judeca critic un convertit creștin dintre musulmani dacă ar rosti Allah. În acest sens, am subliniat că nici noi, creștinii, nu suntem mai avantajați, din moment ce și noi rostim Nume divine pe care majoritatea pseudocreștinilor le-au devalorizat. După cum stă scris: "din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri" (Romani 2.24).
Nu m-am contrazis, ci am făcut o îngăduință cu privire la rostirea Numelui divin. În sensul că m-am ferit de absolutizare și de exclusivism. Doar mie, PERSONAL, mi s-ar părea corect ca să nu se rostească Allah (după ce cineva a fost musulman), dar nu după rostirea asta m-aș ghida în a aprecia caracterul unui credincios. Este ca și cu un fost dependent de alcool (fac o comparație simbolică a alcoolului cu numele lui Allah): după ce a fost atâta vreme dependent de alcool, atunci când s-a hotărât să se lase de el, nu își va mai putea permite să bea cu cumpătare, din când în când, câte un pahar (precum îl sfătuia Pavel pe Timotei - 1 Tim. 5.23), căci i s-ar întoarce toată patima. Un asemenea om trebuie să se vindece mai întâi de patima lui, printr-o abstinență îndelungată și absolută. Doar apoi, ar putea încerca să fie normal și să mai bea ocazional un pahar de vin.
Cât privește sfințenia, tu, avodah, atunci când spui că L-ai primit pe Mesia în inima ta și în viața ta, oi fi devenit vreun sfânt în ochii tăi, dar în mod cert nu ai devenit acel Sfânt de care vorbisem eu și de care vorbește Biblia la 1 Ioan 3.9. Pot să-ți spun cu siguranță acest lucru, dar nu vreau să detaliez acest lucru ca să nu fiu off-topic. Totuși, fiindcă nu ai înțeles care e "capătul" acelei sfințiri (capăt către care Biblia îi îndreaptă tocmai pe cei credincioși, nu pe cei necredincioși - 2 Corinteni 7.1), pot să-ți detaliez doar că nu e prin propriile puteri așa cum greșit crezi tu (și îmi pui și mie în cârcă cuvinte pe care nu le-am rostit sau scris). De asemenea, sfințenia este incompatibilă cu păcatul și cu satan. Mi se pare că tu te cam contrazici, căci acum spui că ai și ajuns sfânt, dar, într-o postare anterioară spuneai că nu poți să spui că ești mai sfânt sau că satan nu mai are putere asupra ta.
Iar cu privire la traducerea pe care mi-ai dat-o în română la expresia "Kurios o Theos", și anume: "Iehova", știam că asta ai să faci - să o traduci printr-un cuvânt în ebraică, care în română înseamnă "Eu Sunt". Dacă ai să citești din nou finalul penultimei mele postări vei avea confirmarea previziunii mele. Pre-enunțam acolo cum va decurge și dialectica viitoare. De aceea, tu te-ai gândit să tai nodul gordian, și ai ajuns să pui la îndoială temeinicia scrierii Noului Testament în limba greacă koine (greaca poporului). Metoda ta de a pune la îndoială un fapt statuat definitiv nu e chiar atât de radicală, dar tinde să se asemene cu cea a ateilor care dintr-un dos de palmă șterg din istoria umană chiar și existența Domnului Iisus, neținând cont de nenumăratele mărturii ale oamenilor care și-au jertfit viața pentru El. Tehnica ta de a pune la îndoială greaca koine (greaca populară) în care a fost scris Noul Testament este însă mai rafinată decât a acelor atei neciopliți. Ea seamănă izbitor de mult cu tehnica: "Oare chiar așa să fie?" Adică, spui tu: "Oare apostolii și evangheliștii chiar or fi scris în greaca koine? De unde am putea să știm sigur fiindcă nu avem originalele, ci numai copiile?"
Dacă spre asta te mână pe tine duhul din tine, îmi dau seama că nu ai respect față de Adevăr și nici frică de Dumnezeu. Ci doar vrei să-ți justifici cu orice preț teoriile ortoepice. Și atunci ce-am mai putea discuta? Degeaba aș apela la empatia ta cu cei din primele veacuri, degeaba ți-aș spune că dacă apostolii ar fi insistat să se rostească într-un anume fel Numele lui Dumnezeu (în ebraică), atunci evangheliștii, sau copiștii lor, nu ar fi îndrăznit să schimbe în scrierile lor Numele din ebraică cu cel din greacă.
Dacă ai putea să-i iubești mai mult (ca pe niște adevărați frați) pe acei copiști ai manuscriselor originale, ți-ai da seama că, mai degrabă, tu personal îi judeci greșit. Ei nu erau niște simpli copiști care copiau la xerox. Ci erau creștini dedicați, frați adevărați ai Domnului Iisus și ai oricărui credincios din istoria umană. Erau niște oameni care își dedicau cu multă migală viața pentru ceea ce ei iubeau cu toată ființa lor: Cuvântul lui Dumnezeu dăruit prin apostoli. Ei copiau vorbele apostolilor cu toată atenția, și nu ar fi îndrăznit să scrie "Kurios o Theos", dacă apostolii ar fi rostit cu insistență prin peregrinările lor prin imperiului roman: "Yahweh Elohim."
Ceea ce ți-am scris eu în acest ultim paragraf este o dovadă dată de Duhul dragostei, și numai cine are Duhul pricepe și crede. Cine nu are Duhul nu va primi semințele pe care Domnul mi le-a dat ca să le semăn în ogorul Lui. Domnul îi iubește pe ai Săi, și dacă măcar unul singur va pricepe rândurile mele, atunci munca Domnului pentru eliberarea acelui om din robia legalismului dogmatic nu va fi în zadar. El Însuși veghează asupra îngerilor Săi care lucrează la ogorul inimilor celor pe care Și i-a ales mai înainte de întemeirea lumii.
A lui Dumnezeu și a Domnului Iisus, Yahweh prin excelență, Unicul născut mai înainte de toți vecii din Tatăl - a Lui să fie slava, puterea, tăria, măreția, laudele și mulțumirile pentru eternitate!
Deconectat
RE: Dumnezeu sau YHWH?
Michael Roman (detalii numai pentru membrii conectaţi)
14527. Postat la 04/10/2011 07:07 - 4960z17h46m
Shalom, chaverim/ Pace, confrați de legământ!
Duhul lui YHWH este Acela care dăruiește nașterea din nou/de sus, iar omul este îndemnat să fie CU MARE BĂGARE DE SEAMĂ la atitudinea inimii sale!... Nașterea din nou nu înseamnă, automat, lepădarea, o dată pentru totdeauna, a PATIMII din gânduri, din vorbe, din fapte, nici dorința de putere și de întâietate... Nașterea din nou pune pe om in starea de a fi socotit neprihănit/drept, dar, teologic, neprihănirea/"dreptitudinea" nu este deloc una și aceeași cu sfințirea și cu sfințenia.
Dacă la patima existentă în mine, în noi, adaug faptul că omul este o ființă adoratoare de confort și urâtoare de efort (are înzidită legea efortului minim), nu ne vom mira că gândirea cu propria sa minte îl va durea, va auzi din predici tot ceea ce știa și mai înainte și va citi din postări tot ceea ce înțelesese el mai demult, o dată pentru totdeauna... O, nenorocitul de mine, cine mă va izbăvi din această atitudine păcătoasă a inimii mele?...
Și pentru că dezbaterile teologice nu fac pe nimeni mai bun și mai sfânt (nu că nu ar trebui, dar nu se întâmplă asta decât foarte rar, cu smerenie și jertfă de sine, or, astea dor îngrozitor...), eu aș aduce niște nuanțe din spațiul cultural și filologic, cu efect asupra teologiei. Spuneam, pe vremuri, că fără o filologie corectă nu poți obține o teologie corectă... (Ar fi trebuit să mi-o spun mie, care am făcut școala prin programul "A doua șansă", am continuat cu studii la seral și am aprofundat cercetând și înghițind fără discernământ praful în ochi aruncat de articolele de pe Wikipedia...)
Revenind: din pdv filologic, în lumea latină era o diferență între deus și divus... Latinii nu erau filologi subtili, dar orice deus (zeu) era un divus (divinitate, zeitate), dar nu orice divus era un deus... Și orice Dominus al unei cetăți era un deus, dar nu orice deus era un dominus... Cetățile care se închinau Dianei o considerau pe ea Dominus etdeus, iar divus era vreo nimfă din zonă... Exista, deci, raportul de supraordonare-subordonare... De exemplu, Tiberius nu s-a afirmat ca deus, ci ca divus... Cu toate acestea, ca să facă lucrurile și mai clare, Părinții bisericești, ăia despre care zic unii că ar fi fost eretici, au vorbit despre Hristos-Mesia ca fiind filii Dei, nu filii Divii, adică El este Fiul lui Dominus et Deus, Stăpânul-Zeu, nu al unei divinități oarecare... Iar pe mitra papei apare pretenția că el ar fi filii Dei, nu filii Divii. (Sigur, teologic vorbind, asta este o blasfemie, dar este rezultatul unei anumite obârșii culturale, rafinate filologic.)
Astăzi, vedem tot felul de cântărețe despre care se spune că ar fi dive, adică divine: Madona, Cher etc... Iar traducerile textelor religioase din limba engleză, de pildă, vorbesc despre divinitatea Fiului, în loc să vorbească despre dumnezeirea Sa...
În cele din urmă, se pune întrebarea: cui ne închinăm în forul nostru lăuntric? Lui YHWH, lui Dominus et Deus, STĂPÂNULUI-ZEU?... Personal, mă închin TATĂLUI Domnului/Stăpânului meu Iisus Hristos, Mesia.
Binecuvântări/Berakhot!
Din El, prin El, și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.
Dumnezeul lui Israel sa ne binecuvinteze pe toti, indiferent cum ne adresam Lui deoarece nici pe mine nu ma intereseaza cu ce apelative ma striga fetitele mele, imi e tot una daca imi spun ""Avram"" sau ""tata"" sau ""tati"" sau ""tătălula mea"" sau ""tatica"" etc atata timp cat ma asculta si ma respecta si fac ceea ce spun eu.
Fratiorul meu drag, beyond, prima data ai facut referire la romani 14 acum sari la Coloseni 2 cu 16.
Ca sa stii cum e treaba in coloseni 2 cu 16 te rog sa intelegi ca acolo Pavel spune urmatoarele, traduc, deoarece limba pe care o vorbeste Pavel multora le este total necunoscuta: ""In asa fel sa mananci, in asa fel sa bei, in asa fel sa tii sarbatorile, in asa fel sa tii sabatul, in asa fel sa tii luna noua, deci....sa le pazesti intr-un mod ireprosabil ca nimeni, cumva, sa poata sa te judece, adica sa-ti bage de vina din cauza lor"".Asta vrea sa spuna Pavel.Iar tu intelegi exact pe dos...adica:""Nu mai trebuie sa te intereseze toate astea si nimeni sa nu indrazneasca sa te judece, sa te traga la raspundere pentru acest lucru"".Total gresit.
Ai mai scris:Precum și faptul că "amoral" nu înseamnă "imoral".
Hai sa vedem ce inseamna amoral:
AMORÁL, -Ă, amorali, -e, adj. Care nu are noțiunea moralității, indiferent față de morală. r11; Din fr. amoral.
Sursa: DEX '98 |
Uite unde este gravitatea, ai scris:
Prin acceptarea oricăror exclusivisme în domeniul amoral (mâncare, băutură, zile, sărbători, circumcizie, pronunție sonoră a Numelui divin, etc. etc)
Pai dragul meu, tu ai folosit cuvantul amoral intr-un context total aiurea si am dorit sa te avertizez de gresala.In plus ai bagat circumcizia si pronuntarea numelui intr-un context in care ele nu apar, ceea ce inseamna GHIVECI...CA SA NU-I SPUN STICAREA CUVANTULUI LUI DUMNEZEU.
Mai daca crezi ca Sabatul, de ex, care face parte din cele zece porunci este o chestiune"" Ämorala"", conform definitiei- care nu are definitia moralitatii si care este indiferent la morala""este problema ta dar te rog frums sa accepti faptul ca poti sa gresesti.Repet, daca Domnul zice sa te arunci in cap, chiar daca tie ti se pare ilogic, trebuie sa faci, aia inseamna MORALITATE.In mometul in care clasifici pretentiile Domnului in N variante printre care si o varianta ""amorala"" nu mai avem de-aface cu moralitatea ci cu IMORALITATEA.
la cruce s-a facut o clasificare clara in privinta tuturor poruncilor rostive vreodata:
1- unele au fost desfiintate
2-altele au fost inlocuite
3-unele au trecut pur si simplu neschimbate.
Poate ca ar fi trebuit sa le scriu in ordine inversa.
Domnul sa-ti ajute sa le identifici pe fiecare in mod corect.
Sa luptam pentru credinta care a fost data sfintilor odata pentru totdeauna!!!!!
Multa Pace .
Dragi frati ajutati-mă si pe mine să inteleg ....pe cine a vazut Avram inainte să se numească Avraam?
Conform acestui pasaj biblic. Gen 17:
1. Când a fost Avram în vârstă de nouăzeci și nouă ani, Domnul i S-a arătat, și i-a zis: "Eu sunt Dumnezeul Cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea, și fii fără prihană.
Si lui Moise ia zis in Exod 6:2-4.:.
2.Dumnezeu a mai vorbit lui Moise, și i-a zis: "Eu sunt Domnul.
3. Eu M-am arătat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, ca Dumnezeul Cel Atotputernic; dar n-am fost cunoscut de el sub Numele Meu ca ,Domnul."
4. De asemenea Mi-am încheiat legământul Meu cu ei, ca să le dau țara Canaan, țara călătoriilor lor sfinte, în care au locuit ca străini.
Deci... ce să inteleagă un om simplu ca mine din aceste versete ....si anume că lui Avram ,acest Eu Sunt sau Isus sau Mesia .....i sa arătat inainte ca sa-l cheme Avraam?Mai mult decat atat a primit si binecuvantarea pe cand se numea incă Avram fiind binecuvantat de catre Melhisedec imparatul Pacii.
Iar dupa ce a incheiat un legamant vesnic cu El numele lui nu a mai fost acelasi ci Avraam,adică
,, tatăl al unei multimi'' .
Si totusi Avram a crezut in Cel care I sa aratat si a umblat inaintea lui fară vină.
Intrebarea mea este.... Avraam nu a cunoscut pe Dumnezeul Cel Atotputernic sub numele acesta,,YHWH''?
Dar totusi a crezut in trimesul Lui ?
Vedem clar că a crezut in trimesul Lui si acest lucru i sa considerat ca neprihanire.
Eu mă exprim cu destulă dificultate in scris ...imi este mult mai simplu verbal ,dar am speranta insă că ati inteles intrebarea mea si astept un raspuns ....asa pe intelesul meu de om simplu,multumesc.
Așadar, apostolii Domnului din veacul întâi nu au furat zeitatea nimănui numindu-l pe Dumnezeu "Theos", ci au repus în drepturi cuvântul "Zeu". Păgânii erau înfuriați pe creștini și li se opuneau pentru acest lucru.
Ma rog , asa intelegi tu si nu ma vei putea convinge doar prin cuvintele tale ,cand in scriptura gasesc contariul:
Ioan 17: 6. Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor, pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, și Tu Mi i-ai dat; și ei au păzit Cuvântul Tău.
Daca vei cauta cuvantul grecesc folosit in acest text pentru "Numele" vei gasi Onoma in lexicon G3686 http://www.blueletterbible.org/lang/lexicon/lexicon.cfm?strongs=G3686&t=KJV&page=9 peste tot in Noul Testament acest cuvant grecesc defineste un Nume si nu o caracteristica.
Daca te duci pana in josul paginii acolo iti da alte exemple unde acest cuvant grecesc este folosit.
Spre exemplu acelasi cuvant grecesc onoma se gaseste in Apoc 14:1
1. Apoi m-am uitat, și iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; și împreună cu El stăteau o sută patruzeci și patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său și Numele Tatălui Său.
sau in Apoc :14:11; 15:2, 4; 16;9; 17:3, 5, 8; 19:12, 13, 16; 21:12, 14; 22:4, si aici e doar apocalipasa . Poti sa verifici si in restul epistolelorN.T.
Mesia putea simplu sa spuna :Te-am facut de cunoscut oamenilor ce mi i-ai dat , asa cum gasim in 1Ioan 5:20
Știm că Fiul lui Dumnezeu a venit, și ne-a dat pricepere să cunoaștem pe Cel ce este adevărat..
Insa cateva versete mai jos confirma din nou:
Ioan 17:26. Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău, și li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, să fie în ei, și Eu să fiu în ei."
beyond a scris:Eu, însă, am spus clar că Domnul va avea de grijă cum să-l învețe pe ucenicul Său creștin, fost musulman, cum să-I pronunțe Numele.
Asa este , pentru ca a promis dupa cum vedem in textele din Ioan ce le-am postat, insa se pare ca sunt unii care se opun cu toata inversunarea, si orice alta zeitate sa fie numai Numele Lui nu.
Si stii cum o fac? Cu biblia.
Tatal ceresc l-ar invata pe fostul musulman cum sa-i pronunte Numele , asa cum te-ai exprimat, insa cei ce nu vor acest lucru tiparesc o Biblie cu un nume fals, si saracul musulman ca si romanul citeste ce i s-o impus , in cazul lui Allah, iar in cazul nostru Domine Deus.
Nu ca Elohim nu ar fi in stare, insa El nu obliga pe nimeni.
Asa ca cel ce care citesti aceste randuri, decizia de a alege iti apartine : Numele Lui YHVH sau ce au crezut ca e bun "crestinii imbatati de vinul curvei" secolelor trecute ,cei ce au omorat cu cruzime pe oricine li se impotrivea deciziilor lor.
Vad ca eviti a vedea influenta paganismului in copierea manuscriptelor.
Sa-ti reamintesc ca textul din 1 Ioan 5:7 nu apare decat in manuscrise datate doar dupa secolul 4.
Sau sa-ti reamintesc ca prin anii 300 oricine nu se supunea deciziei Consiliului de la Nicea era considerat eretic si condamnat la moarte.
Cine a stabilit in acea perioada ca Duminica sa fie ziua de odihna a crestinilor?
Asa cum Constantin a ars orice scrieri care atestau o alta credinta ca cea impusa de el, din aceiasi cauza consider ca nu dispunem astazi de originalele scrierilor apostolilor.
Cineva a vut grija , ca originalele sa dispara, insa tu nu vrei sa constientizezi, ca deja de pe vremea lui Mesia anticristul si-a inceput misiunea.
Va veni vremea , cand Elohim va scoate la lumina, asa cum s-a dovedit cu Epistola lui Matei , ca de fapt ea a fost scrisa in Ebraica , pe urma copiata in Aramaica, iar pe urma copiata in Greaca.
Fratele Michael poate a auzit de Shem Tov's Hebrew Matthew , singura epistola care a supravietuit scrisa in limba ebraica, (deocamdata) si v-asi sugera a urmari cateva diferente , ce un expert in lingvistica si traducator a Scrolurilor de la Marea Moarta le-a deznodat, din Epistola lui Matei din Greaca fata de Epistola lui Matei din Ebraica. http://www.youtube.com/watch?v=tddCNY6U77Y
Sunt curios frate Michael de parerea ta asupra acestui reportaj, pentru ca noi am mai discutat putin despre acest aspect .
Cat priveste sfintenia,eu m-am referit la faptul ca Mesia a facut desavarsiti in ochii Tatalui,prin moartea Sa pe cei ce cred in El , cum explica in Evrei10:14
Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârșiți pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți.
Se poate observa iarasi prin felul de exprimare in evrei 3:1
De aceea, frați sfinți, care aveți parte de chemarea cerească, ațintiți-vă privirile la Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus,
Cei care au parte de chemarea cereasca si umbla in ea sunt sfintiti prin meritele lui Mesia , insa prin asta eu nu am insinuat ca din acel moment nu mai trebuie sa ne curatim .
Insa neprihaninta care sa-mi dea mantuirea se capata prin credinta.
beyond nu cred ca mai are rost sa continuam ,la acest subiect, ca deja vad ca ma judeci si ma invinuesti cum ca nu am respect fata de Adevar si frica de Dumnezeu, numai ca tu pretinzi ca doar tu ai ajuns la adevar si mai zici ca eu sunt exclusivist.
Eu nu te-am acuzat, cu astfel de remarci, desi am observat ca ne judeci pe toti de aici ca suntem legalisti condusi de frati demonici despartiti de Hristos.
Eventual daca vrei sa discutam subiectul "a fi sub lege "unde ti-am pus intrebarea :Ce este pacat? in concordanta cu ce scrie in Scriptura. http://melhisedec.ro/forum/viewthread.php?forum_id=60&thread_id=49&rowstart=60
BARUCH HABA B'SHEM YHWH Mat.23:39
Binecuvantat este cel ce vine in numele lui YHWH
Deconectat
RE: Dumnezeu sau YHWH?
Moderator2 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
18822. Postat la 21/06/2012 08:22 - 4699z16h32m
natanaelbarlea a scris:
Poporul lui Yahweh este identificat dupa NUMELE LUI YAHWEH
Oameni lui Yahweh sint identificati si numiti dupa numele lui
Caci pe el la ales Yahweh Elohim al tau,dintre toate Semintiile ,ca sa faca slujba in NUMELE LUI YAHWEH ,El si fiii lui in toate zilele (deot 18 v5)
Toate popoarele vor vedea ca porti NUMELE LUI YAHWEH si se vor teme de tine(deotro 28 v10)
Daca poporul Meu peste care este chemat NUMELE MEU ,se va smeri se va ruga,si va cauta FATA MEA si se va abate de la caile lui rele,îi voi asculta din ceruri ,si le voi ierta pacatul...(2 cron 7 v14)
Binecuvintat sa fie cel ce vine in NUMELE LUI YAHWEH ;va binecuvintam din CASA LUI YAHWEH (ps 118 v26)
PE TOTI CEI CE POARTA NUMELE MEU ,pe care i-am intocmit si i-am alcatuit( Ysha-Yah(isaia ) 43 v7)
De aceia Poporul Meu VA CUNOASTE NUMELE MEU ; de aceia va sti,in ziua aceia ,ca EU[Yahweh] vorbesc si zic IATA-MA (Ysha-Yah 52 v6)
Moderator
Deconectat
RE: Dumnezeu sau YHWH?
CorneliuS (detalii numai pentru membrii conectaţi)
18831. Postat la 21/06/2012 20:54 - 4699z4h0m
Nu stiu cum se face, dar se pare ca noi am ajuns sa ne tinem mai destepti de cat evreii, poporul sfant, pentru ca ei nu folosesc numele lui Dumnezeu si nici chiar nu este cunoscut decat doar de o foarte mica parte din ei, si cei ce il cunosc, nu l-ar spune nici daca ar fi torturati in cel mai rau hal.
Acest nume pe care il folosesc uni dintre noi, este doar o presupunere ca ar fi numele lui Dumnezeu si ceea ce am spus aici este ceea ce spunea intr-o emisiune radio rabinul Sorin Rosen.
"Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăția, slava și viața"
Evreii; in marea lor majoritate sint paginizati si nu recunosc pe Yahushua (h)
Mosh-Yah . Cit despre religiosi rabinii ei au traditi si mai putin Torah
Faptul ca nu rostesc numele Creatorului Yahweh este o traditie pe care a intilnit-o si Yahushua(h) in generatia lui (ioan 17 v 6 si 26)
Rabinismul evreesc Îl numesc pe Creator Ha shem (numele) si evreii messianici (adonay)
adonai este un surogat ;nu este YHWH=Yahweh
Ha-shem poate fi orice nume
Deci nu este de mirare ca evrei nu rostesc numele ..ca zic ei EL Yahweh este asa de sfint (kodesh) incit buzele omului nu sint vrednice sa cheme acest nume ...asta e traditie nu Scriptura . Ce zice Scriptura ;cot; Ioel 2 v32)
Cum poti chema NUmele daca tu nu-l cunosti? ps 91 v14.
Asa ca ;cauta o sursa curata ;rabinismul nu detine Adevarul si nici mesianismul Adevarul pur este TORAH(ps 119 v142)
avodah a scris:
Fratilor Eu am cautat de unde provin aceste Nume in Limba Romana.
Ce am gasit m-a tulburat , si m-a facut sa gandesc ce El ar fi ales daca ar fi fost in Locul Meu.
Ar fi zis nu conteaza ?
Ar fi continuat El sa le rosteasca daca au legaturi pagane?
Fratilor eu va respect si daca rostiti aceste Nume , dar va rog sa ne respectati alegerea si voi pe noi acestia care ne-am hotarat sa nu le mai pronuntam .
Pentru mine acest verset inseamna ceva , dar daca pentru voi nu inseamna la fel , va rog nu ma mai condamnati :
Filipeni 2 :9
Deaceea si YHWH L-a inaltat nespus de mult , si I-a dat Numele care este mai pe sus de orice Nume
;
I-a dat un Nume care vad ca multi nici nu vor sa-l auda decum sa incerce sa-l pronunte.
Sincer sunt trist
ai perfecta dreptate frate drag .poate fratii nu au lumina deplina sa intaleaga ca ,DOMNUL mai inseamna si baal.si intrebarea se pune oare sal coborim atita de josnic pe creatorul nostru Yahweh ....nu nici odata sa nu ne treaca prin cap asa ceva.acasta ar fi o necinstire a numelui sfint,(luarea in desert a numelui sfint.) zic ca tatal ceresc marele Yahweh sa te binecuvinteze frate drag. ptr ca lumina pe care o ai este de sus de la tatal luminilor.asa intaleg si eu despre numele sfinte amen.
Pedro V a scris:
Cei care cred ca exista mai multi Dumnezei adevarati se inseala singuri!
Frate Avodah ce nume de zeu sau ce zeu pagan purta Numele Isus si Dumnezeu?
La ei te rogi?Ei au creat Cerul? Ei sunt adevarati?Ei au Legi si Porunci?
Vezi ca exista o multime de oameni cu Numele Yeshua si Yhwh !
Tu la ei te gandesti cand te rogi?
Evreu ii Evreu si romanul ii roman!
Nu cautati pretexte fara Biblie si Duhul Sfant!
frate pedro te inseli amarnic postind asa ceva .cum susti tu care crezi in trinitate (cu mai multi dumnezei . sa judeci pe cei ce cred intrun singur elohim adevarat descoerit ca tata , fiu , duh sfint.
si in al doilea rind da-mi si mie pe cineva cu numele de Yahweh ,Yahushua,elohim,inafara de creator.
in al treilea rind dumnezeu nu este elohim ,nici elohim nu este dumnezeu .
notiunea de dumnezeu deriva dela cuvintul domnulzeus (un zeu pagin)
pe cind elohim este creatorul suveran a tuturor lucrurilor .marele Yahweh,care sa descoperit lui avram,isac ,iacob.
frate pedro te inseli amarnic postind asa ceva .cum susti tu care crezi in trinitate (cu mai multi dumnezei . sa judeci pe cei ce cred intrun singur elohim adevarat descoerit ca tata , fiu , duh sfint.
si in al doilea rind da-mi si mie pe cineva cu numele de Yahweh ,Yahushua,elohim,inafara de creator.
in al treilea rind dumnezeu nu este elohim ,nici elohim nu este dumnezeu .
notiunea de dumnezeu deriva dela cuvintul domnulzeus (un zeu pagin)
pe cind elohim este creatorul suveran a tuturor lucrurilor .marele Yahweh,care sa descoperit lui avram,isac ,iacob.
Sa ai pace frate Natanael. Nu poti sa postezi despre mine lucruri pe care crezi tu ca eu le-as crede asa,desi nu am zis nimic.
Eu cred ce scrie in Biblie atat.NU am gasit sa scrie trinitate,treime si nu le folosesc,dar scrie despre Tatal,despre Fiul si despre puterea Duhului Sfant.!. Sa NU cred Biblia?
Nu sunt nume Yesua in lume? Stai linistit sunt destui evrei care se cheama asa, si in Biblie avem pe cineva Bar-Isus care in evreieste tot ca Yesua se scrie.
LEGAT de pct 3 de ce te-ai oprit doar la ultimele 3 litere din cuvantul Dumnezeu???
CE FACI cu primul cuvant care inseamna DOMNUL?
Ce zice Biblia despre domni?Sunt multi,dar UNUL ESTE SINGUR DOMN,Isus Hristos, Amin.
Iti pun si eu intrebarea pusa de Domnul celor 2 pe drumul Emausului : ...cand este vorba sa credeti TOT ce au spus prorocii! (Luc.24:25).
De ce nu crezi Biblia asa cum scrie in ea, rastalmacesti,adaugi si scoti dupa cum te-au invatat alti si nu Duhul Sfant?
Asa zisele acestea lumini,NU sunt de la Duhul SFant ci de cei care vor sa invete ei pe enoriasi lor si lucrarea Duhului Sfant NU exista in bisericile lor,de cand se pastoresc ei singuri,si nu Pastorul cel bun.
DE CE SPUN ASA? Daca era din DUhul Sfant ce vestiti voi, frati nostri de la inceput ar fi fost luminati si in privinta asta de Duhul.
Dar unde era Duhul Sfant din voi frati mai batrani atunci?Cum de nu va vorbit si despre astea cand v-ati pocait?
As fi crezut acestea lucruri daca oameni care le vestesc sunt umpluti de puterea Duhului,plini de roade si darurile DUhului Sfant,de semnele care insotesc Biserica Dumnezeului Celui Viu, in vorba si fapta.
Pana atunci sa ne smerim,sa ne pocaim SI SA Fim atenti ce vorbim despre Dumnezeu,El e sus si noi jos,sa nu ne pripim in cuvinte multe si noi de fapt ne bazam pe vorbele altora si nu pe puterea Domnului.
(ATENTIE: nu am nici o treaba cu numele din ebraica,ci cu lucrurile ca:nu sunt mantuiti care nu sau botezat in numele lu Yesua,ca sunt rataciti,ca se inchina la zei straini etc, )
Numa bine
Pe Calea Credintei Sfintilor nu mergi ca repetentii si corigentii ci mergi ca Sfintii ,din har in har si din putere in putere!!!!!!
Deconectat
RE: Dumnezeu sau YHWH?
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
18961. Postat la 27/06/2012 06:33 - 4693z18h21m
Pentru cei ca tine, Natanael, se zice: după roadele lor îi veți cunoaște.
Nu eu care nu te cunosc.
Dar cei care te cunosc, în mijlocul cărora locuiești, muncești, le vorbești, le slujești, bănuiesc că poate ești unul din cei despre care YHWH, va spune : bine rob bun și credincios, intră în Împărăția Mea?
Că la toată urma aceasta este ținta creștinului. Dar râvna ta pentru Numele YHWH, nu face ucenici pentru YHWH. Bagă sabia în teacă, atunci când vorbești oamenilor despre dragostea Mântuitorului.
Apropo, tu cum te numești? Noi purtăm numele Creatorului, creștini, tu ce nume porți?
. Cu toate astea, apostolii Domnului Iisus au rostit și au scris: Theos, făcând referire la Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov.