"Principiile Bisericilor Adventiste de Ziua a Șaptea-Crezurile AZS"
Moderator4 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
19832. Postat la 11/10/2012 16:12 - 4587z5h23m
Sora Valentina a postat la subiectul Botezul în apă principiile de credință a biserici Adventiste, am considerat că ar fi bine ca să avem deschis un subiect cu principiile a unor denominațiuni religioase.
Principiile Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea
Crezul AZS
1. Biblia - Cuvintul lui Dumnezeu
Sfanta Scriptura, Vechiul si Noul Testament, constituie Cuvantul scris al lui Dumnezeu, transmis prin inspiratie divina, prin oamenii sfinti ai lui Dumnezeu, care au vorbit si au scris, miscati de Duhul Sfant. In acest Cuvant, Dumnezeu a incredintat omului cunostinta necesara in vederea mantuirii. Sfintele Scripturi constituie descoperirea infailibila a voii Sale. Ele sunt norma caracterului, criteriul de verificare a experientei, descoperirea suprema a doctrinelor si raportul demn de incredere al interventiilor lui Dumnezeu in istorie. 2 Petru 1:20-21 ; 2 Timotei 3 : 16-17
2. Sfinta Treime
Exista un singur Dumnezeu: Tatal, Fiul si Duhul Sfant, o unitate a trei Persoane coexistand din vesnicie. Dumnezeu este nemuritor, atotputernic, atotcunoscator, mai presus de toate si pretutindeni prezent. El este infinit si mai presus de intelegerea omeneasca, dar cunoscut totusi prin faptul ca S-a descoperit pe Sine. El este pentru totdeauna vrednic de inchinare, adorare si slujire de catre intreaga creatiune. Deuteronom 6 : 4 ; Matei 28 : 19
3. Dumnezeu - Tatal
Dumnezeu Tatal cel vesnic este Creatorul, Izbavitorul, Sustinatorul si Stapanul intregii creatiuni. El este drept si sfant, milos si indurator, incet la manie, plin de bunatate si credinciosie. Calitatile si capacitatile manifestate in Fiul si Duhul Sfant caracterizeaza, de asemenea, pe Tatal. Geneza 1 : 1 Apocalips 4 : 11 ; Exod 34 : 6 - 7
4. Dumnezeu - Fiul
Dumnezeu Fiul cel vesnic S-a intrupat in Isus Hristos. Prin El au fost create toate lucrurile, prin El se descopera caracterul lui Dumnezeu, se aduce la indeplinire mantuirea neamului omenesc si lumea este judecata. De-a pururi Dumnezeu adevarat, El a devenit, de asemenea, om adevarat, Isus Hristos. El a fost conceput de Duhul Sfant si nascut din fecioara Maria. El a trait si a fost ispitit ca orice fiinta omeneasca, dar a exemplificat in viata Lui, in mod desavarsit, neprihanirea si iubirea lui Dumnezeu. Prin minunile Sale, El a manifestat puterea lui Dumnezeu si a fost recunoscut ca fiind Mesia, Cel Fagaduit de Dumnezeu. De buna voie, El a suferit si a murit pe cruce pentru pacatele noastre si in locul nostru, si a fost inviat din morti, S-a inaltat la cer, ca sa slujeasca in Sanctuarul ceresc in favoarea noastra. El va veni iarasi in slava pentru a aduce eliberarea finala poporului Sau si restatornicirea tuturor lucrurilor Ioan 1 : 1 - 3 . 14 ; Coloseni 1 : 15 - 19
5. Dumnezeu - Duhul Sfant
Dumnezeu Duhul Cel Vesnic a fost activ impreuna cu Tatal si cu Fiul in lucrarea creatiunii, a intruparii si a rascumpararii. El i-a inspirat pe scriitorii Sfintelor Scripturi. El a umplut viata Domnului Hristos cu putere. El atrage si convinge fiintele omenesti si, pe aceia care raspund, El ii renaste si ii transforma dupa chipul lui Dumnezeu. Trimis de Tatal si de Fiul spre a fi totdeauna cu copiii Sai, El revarsa daruri spirituale asupra bisericii, imputernicind-o pentru a da marturie despre Hristos si, in armonie cu Scripturile, o conduce in tot adevarul. Geneza 1 : 1 - 2 ; Luca 1 : 35 Ioan 3 : 3 - 8
6. Creatiunea
Dumnezeu este Creator al tuturor lucrurilor si, tot El, a asezat in Scriptura raportul autentic al activitatii Sale creatoare. In sase zile Dumnezeu "a facut cerurile si pamantul" si toate fiintele vii de pe pamant si S-a odihnit in ziua a saptea a acelei prime saptamani. In acest fel, El a stabilit Sabatul ca un monument permanent al incheierii lucrarii Sale creatoare. Primul barbat si prima femeie au fost facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, ca o incoronare a lucrarii creatiunii, dandu-li-se stapanire peste pamantul intreg si fiind insarcinati cu raspunderea de a se ingriji de el. Cand lucrarea de creare a lumii a fost terminata, ea era "foarte buna", declarand slava lui Dumnezeu.
7. Natura omului
Barbatul si femeia au fost facuti dupa chipul lui Dumnezeu, dotati cu individualitate si cu libertatea de a gandi si de a actiona. Desi au fost creati ca fiinte libere, reprezentand o unitate indivizibila a corpului, mintii si spiritului, erau dependenti de Dumnezeu pentru viata, suflare si toate celelalte. Cand primii nostri parinti nu L-au ascultat pe Dumnezeu, ei au negat dependenta lor de El si au cazut din inalta lor pozitie, pe care au avut-o cand au ascultat de Dumnezeu. Chipul lui Dumnezeu in ei a fost manjit si au devenit supusi mortii. Urmasii lor au impartasit aceasta natura cazuta impreuna cu consecintele ei. Acestia se nasc cu slabiciuni si tendinte spre rau. Dar Dumnezeu, in Hristos, a impacat lumea cu Sine si, prin Duhul Sau, a refacut in muritorii pocaiti chipul Facatorului lor. Creati spre slava lui Dumnezeu, ei sunt chemati sa-L iubeasca pe El, sa se iubeasca unii pe altii si sa aiba grija de cele din jurul lor.
8. Marea lupta
Intreaga omenire este in prezent cuprinsa in marea lupta dintre Hristos si Satana, cu privire la caracterul lui Dumnezeu, legea Sa si suveranitatea Sa asupra Universului. Acest conflict a inceput in cer, atunci cand o fiinta creata si inzestrata cu libertatea de a alege, prin inaltarea de sine, a devenit Satana, vrajmasul lui Dumnezeu, care a dus la revolta unei parti a ingerilor. El a introdus spiritul de rebeliune in lumea aceasta atunci cand a dus in pacat pe Adam si pe Eva. Acest pacat al omului a avut ca rezultat deformarea chipului lui Dumnezeu in omenire, dezordine in lumea creata si, in cele din urma, nimicirea ei in timpul potopului. Privita de intreaga creatiune, aceasta lume a devenit arena conflictului universal, din care in cele din urma Dumnezeul iubirii va fi indreptatit. Pentru a ajuta pe poporul Sau in aceasta lupta, Domnul Hristos trimite Duhul Sfant si pe ingerii Sai credinciosi sa-l calauzeasca, sa-l ocroteasca si sa-l sustina pe calea mantuirii.
9. Viata, moartea si invierea Domnului Hristos
In viata Domnului Hristos, de desavarsita ascultare de vointa lui Dumnezeu, in suferintele Sale, in moartea si invierea Sa, Dumnezeu a prevazut singurul mijloc de ispasire pentru pacatul neamului omenesc, astfel ca aceia care prin credinta primesc aceasta ispasire sa poata avea viata vesnica si intreaga creatiune sa poata intelege mai bine sfanta si infinita iubire a Creatorului. Aceasta ispasire desavarsita apara neprihanirea Legii lui Dumnezeu si bunatatea caracterului Sau, caci condamna pacatul nostru si, in acelasi timp, ea aduce impacare si regenerare, asigura iertarea noastra. Moartea Domnului Hristos este inlocuitoare si expiatoare. Invierea Domnului Isus Hristos proclama triumful lui Dumnezeu asupra fortelor raului si, acelora care accepta ispasirea, le asigura biruinta finala asupra pacatului si a mortii. Ea declara domnia Domnului Isus Hristos, inaintea caruia fiecare genunchi din ceruri si de pe pamant se va pleca.
10. Experienta mantuirii
In infinita Sa iubire si mila, Dumnezeu a facut pe Hristos, care n-a cunoscut pacat, sa fie pacat pentru noi, pentru ca in El noi sa putem fi facuti neprihanirea lui Dumnezeu. Condusi de Duhul Sfant, ne dam seama de nevoia noastra, recunoastem pacatosenia noastra, ne pocaim de nelegiuirea noastra si manifestam credinta in Isus, ca Domn si Hristos, ca Inlocuitor si Exemplu. Aceasta credinta, prin care primim mantuirea, vine prin puterea divina a Cuvantului si este darul harului lui Dumnezeu. Prin Hristos, noi suntem indreptatiti, infiati ca fii si fiice ale lui Dumnezeu si eliberati de sub stapanirea pacatului. Prin Duhul, suntem nascuti din nou si sfintiti. Duhul reinnoieste mintea noastra, scrie legea iubirii lui Dumnezeu in inimile noastre si ni se da puterea de a trai o viata sfanta. Ramanand in El, devenim partasi de natura divina si avem asigurarea mantuirii, acum si in ziua judecatii.
11. Cresterea in Hristos
Prin moartea Sa pe cruce, Domnul Isus Hristos a triumfat asupra fortelor raului. Cel care a supus spiritele demonice in timpul slujirii Sale pamantesti, a infrant puterea lor si a facut ca pedeapsa lor finala sa fie sigura. In timp ce umblam cu Domnul Isus in pace, bucurie si avem asigurarea iubirii Lui, biruinta Sa ne da si noua biruinta asupra fortelor raului, care cauta in continuare sa obtina controlul asupra noastra. Dar Duhul Sfant locuieste in noi si ne da putere. In timp ce ne consacram fara incetare lui Isus ca Mantuitor si Domn al nostru, suntem eliberati de povara faptelor noastre din trecut. Nu mai traim in intuneric, nu ne mai temem de puterile raului, de nestiinta si de lipsa de sens a vechiului nostru fel de viata.
In aceasta noua libertate in Domnul Isus, suntem chemati sa crestem in asemanarea cu caracterul Sau, avand comuniune zilnica cu El in rugaciune, hranindu-ne din Cuvantul Sau, meditand asupra acestuia si a providentei divine, cantand pentru lauda Sa, adunandu-ne pentru inchinare si participand la misiunea Bisericii.
In timp ce ne angajam in slujirea iubitoare a celor din jur si in marturisirea mantuirii Sale, permanenta Sa prezenta cu noi prin Duhul Sfant, va transforma fiecare clipa si fiecare activitate intr-o experienta spirituala.
12. Biserica
Biserica este comunitatea credinciosilor care recunosc si marturisesc pe Isus Hristos ca Domn si Mantuitor. In continuarea poporului lui Dumnezeu din timpurile Vechiului Testament, suntem chemati sa iesim din lume, sa ne strangem laolalta pentru rugaciune, pentru comuniune, pentru invatarea Cuvantului, pentru celebrarea Sfintei Cine, pentru slujirea intregii omeniri si pentru proclamarea pe plan mondial a Evangheliei. Biserica isi trage autoritatea de la Hristos, care este intruparea Cuvantului scris. Biserica este familia lui Dumnezeu; adoptati de El si devenind copiii Lui, membrii ei traiesc pe baza noului legamant. Biserica este corpul lui Hristos, o comunitate a credintei, al carei Cap este Isus Hristos. Biserica este mireasa pentru care Hristos a murit, ca El sa poata s-o sfinteasca si s-o curateasca. La intoarcerea Sa in triumf, El va prezenta Siesi o biserica glorioasa, cumparata cu sangele Sau, neavand vreo pata sau zbarcitura, ci sfanta si fara prihana.
13. Ramasita si misiunea bisericii
Biserica universala este compusa din toti aceia care cred cu adevarat in Hristos. Dar, in zilele sfarsitului, un timp de apostazie foarte raspandit, o ramasita a fost chemata sa pazeasca poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus. Aceasta ramasita anunta sosirea ceasului judecatii, proclamand mantuirea prin Hristos si vestind apropierea revenirii Sale. Aceasta proclamare este simbolizata prin cei trei ingeri din Apocalipsa 14; ea coincide cu lucrarea judecatii din ceruri si are ca efect o lucrare de pocainta si reforma pe pamant. Fiecare credincios este chemat sa participe personal la aceasta lucrare mondiala de marturisire.
14. Unitatea trupului lui Hristos
Biserica este un corp de credinciosi, compus din multi membri, chemati din toate natiunile, semintile, limbile si noroadele. In Hristos, noi suntem o noua creatiune; deosebirile de rasa, cultura, educatie si nationalitate, cum si diferentele dintre cei de sus si cei de jos, dintre bogat si sarac, dintre barbat si femeie nu trebuie sa dea loc la dezbinari intre noi. Noi suntem cu totii egali in Hristos care, prin acelasi Spirit, ne-a legat intr-o unica comuniune cu El si intre noi; noi trebuie sa slujim si sa fim slujiti fara partinire si prejudecati. Prin descoperirea lui Isus Hristos in Scriptura, noi impartasim aceeasi credinta si nadejde si dam tuturor o marturie unanima. Aceasta unitate isi are izvorul in unitatea Treimii divine, care ne-a adoptat ca sa fim copii ai Sai.
15. Botezul
Prin botez, noi marturisim credinta noastra in moartea si invierea lui Isus Hristos si dam marturie privind moartea noastra fata de pacat si hotararea noastra de a umbla intr-o viata noua. In acest fel, noi recunoastem pe Hristos ca Domn si Mantuitor, devenim poporul Lui si suntem primiti ca membri de catre biserica Sa. Botezul este un simbol al unirii noastre cu Hristos, al iertarii pacatelor noastre si al primirii Duhului Sfant. El se savarseste prin scufundarea in apa si este conditionat de marturisirea credintei in Isus si de dovezile pocaintei de pacat. El urmeaza instruirii in adevarurile Sfintelor Scripturi si acceptarii invataturilor ei.
16. Cina Domnului
Cina Domnului este o participare la simbolurile trupului si sangelui lui Isus, ca o expresie a credintei in El, Domnul si Mantuitorul nostru. In aceasta experienta a comuniunii, Hristos este prezent pentru a se intalni cu poporul nostru si a-l intari. Impartasindu-ne cu bucurie, noi vestim moartea Domnului pana ce El va reveni. Pregatirea pentru Cina Domnului cuprinde cercetarea de sine, pocainta si marturisirea. Invatatorul a randuit serviciul spalarii picioarelor, care inseamna o reinnoire a curatirii, o expresie a dispozitiei de a sluji unul altuia in umilinta, asemenea lui Hristos, si de a uni inimile noastre in dragoste. Serviciul Cinei este deschis tuturor credinciosilor crestini.
17. Darurile si slujbele spirituale
Dumnezeu a revarsat asupra toturor membrilor bisericii Sale din orice generatie daruri spirituale, pe care fiecare membru trebuie sa le foloseasca intr-o slujire plina de iubire si pentru binele comun al bisericii si al omenirii. Date prin mijlocirea Duhului Sfant, care da fiecarui membru dupa cum voieste, darurile aduc cu ele toate aptitudinile si capacitatile de slujire de care are nevoie biserica pentru a indeplini functiile ei stabilite de Dumnezeu. Conform Sfintelor Scripturi, aceste daruri cuprind functii in vederea slujirii, ca de exemplu slujba vindecarii, a credintei, profetiei, predicarii, invataturii, administrarii, impacarii, compasiunii, slujirii din iubire pana la sacrificiu de sine, penru ajutorarea si incurajarea oamenilor. Unii membri sunt chemati de Dumnezeu si inzestrati de Duhul Sfant pentru indeplinirea functiilor recunoscute de catre biserica in lucrarea de pastoratie, evanghelistica, apostolica si de invatare, necesare in mod deosebit pentru pregatirea membrilor in vederea lucrarii de slujire, pentru dezvoltarea bisericii si atingerea maturitati spirituale, cum si pentru promovarea unitatii credintei si cunoasterii de Dumnezeu. Cand membrii folosesc aceste daruri spirituale, ca niste slujitori credinciosi ai harului felurit lui Dumnezeu, biserica este ocrotita de influentele distructive ale falselor invataturi si progreseaza cu puterea de crestere ce vine de la Dumnezeu si se zideste in credinta si dragoste.
18. Darul profetiei
Intre darurile Duhului Sfant se afla si profetia. Acest dar este un semn de identificare al bisericii ramasitei si a fost manifestat in lucrarea lui Ellen White. Scrierile acestui sol al lui Dumnezeu sunt un izvor continuu al adevarului investit cu autoritate, aducand bisericii incurajare, calauzire, instruire si mustrare. Ele declara in mod clar ca Biblia este etalonul dupa care orice invatatura si experienta trebuie sa fie verificata.
19. Legea lui Dumnezeu
Marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt cuprinse in Cele Zece Porunci si exemplificate in viata Domnului Isus. Ele exprima iubirea, voia si hotararile lui Dumnezeu cu privire la comportarea si relatiile omului si sunt obligatorii pentru toti oamenii din toate timpurile. Aceste precepte constituie baza legamantului lui Dumnezeu cu poporul Sau si etalonul dupa care se desfasoara judecata lui Dumnezeu. Prin intermediul Duhului Sfant, ele scot in evidenta pacatul si trezesc un simtamant al nevoii dupa un Mantuitor. Mantuirea este numai prin har si nu prin fapte, dar roada ei este ascultarea de porunci. Aceasta ascultare dezvolta caracterul crestin si are ca rezultat o stare de bine. Ea este o dovada a iubirii noastre fata de Domnul si a preocuparii pentru concetatenii nostri. Ascultarea care vine din credinta demonstreaza puterea Domnului Hristos de a transforma viata si inareste in acest fel marturisirea crestina.
20. Sabatul
Binefacatorul Creator, dupa cele sase zile ale creatiunii, S-a odihnit in cea de-a saptea zi si a instituit Sabatul pentru toti oamenii, ca un monument de aducere aminte al creatiunii. Porunca a patra a Legii de neschimbat a lui Dumnezeu, cere pazirea Sabatului zilei a saptea ca zi de odihna, de inchinare si slujire, in armonie cu invatatura si practica lui Isus, Domnul Sabatului. Sabatul este o zi de placuta comuniune cu Dumnezeu si intre credinciosi. El este un simbol al rascumpararii in Hristos, un semn al sfintirii noastre, o dovada a loialitatii si o pregustare a viitorului nostru vesnic in Imparatia lui Dumnezeu. Sabatul este semnul perpetuu al lui Dumnezeu, al legamantului vesnic dintre El si poporul Sau. Pazirea plina de bucurie a acestui timp sfant, de seara si pana seara, de la apus de soare pana la apus de soare, este o celebrare a actelor creatoare si rascumparatoare ale lui Dumnezeu.
21. Administrarea crestina a bunurilor vietii
Noi suntem administratori ai bunurilor lui Dumnezeu, care ne-a incredintat timpul si ocaziile, capacitatile si mijloacele materiale, binacuvantarile pamantului si resursele lui. Noi suntem raspunzatori fata de El pentru buna lor folosire. Noi recunoastem drepturile Lui de proprietar prin slujire plina de credinciosie fata de El si fata de aproapele nostru, cum si prin faptul ca Ii inapoiem zecimea si dam daruri pentru vestirea Evangheliei, pentru sustinerea si dezvoltarea bisericii Sale. Administrarea este un privilegiu ce ne este dat de Dumnezeu pentru cresterea in dragoste si biruinta asupra egoismului si lacomiei. Un bun administrator se bucura de binecuvantarea ce vine asupra altora, ca rod al credinciosiei lui.
22. Comportamentul crestin.
Noi suntem chemati sa fim un popor evlavios care gandeste, simte si actioneaza in armonie cu principiile cerului. Pentru ca Duhul sa refaca in noi caracterul lui Domnului nostru, noi trebuie sa ne angajam numai in acele lucruri care vor produce in viata noastra aceeasi curatie, sanatate si bucurie manifestate in viata Domnului Hristos, in viata noastra. Aceasta inseamna ca distractiile si placerile noastre trebuie sa fie la cele mai inalte standarde ale bunului gust si frumusetii crestine. In timp ce recunoastem deosebirile dintre diferite civilizatii, imbracamintea noastra trebuie sa fie simpla, decenta si de bun gust, asa cum sta bine acelora a caror adevarata frumusete nu consta in impodobirea exterioara, ci in podoaba nepieritoare a unui duh bland si smerit. Iar pentru ca trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfant, noi trebuie sa avem grija de ele, intr-un mod inteligent. Pe langa miscare fizica si odihna corespunzatoare, noi trebuie sa adoptam cea mai sanatoasa dieta cu putinta si sa ne abtinem de la hrana necurata aratata in Sfintele Scripturi. Deoarece bauturile alcoolice, tutunul si folosirea iresponsabila a medicamentelor si a narcoticelor sunt daunatoare pentru corpurile noastre, noi trebuie sa ne abtinem de la folosirea lor. In schimb, trebuie sa ne angajam in tot ceea ce aduce gandurile si corpurile noastre in ascultare de Hristos, care doreste sa fim sanatosi, folositori si plini de bucurie si bunatate.
23. Casatoria si familia
Institutia casatoriei a fost intemeiata de Dumnezeu in Eden. Isus, a proclamat-o ca unire pentru toata viata dintre un barbat si o femeie, intr-o partasie plina de iubire. Pentru crestin, legamantul casatoriei este facut cu Dumnezeu ca si cu tovarasul de viata si trebuie sa se realizeze numai intre persoane ce impartasesc o credinta comuna. Iubirea reciproca, onoarea, respectul si responsabilitatea constituie insasi baza acestei legaturi, care trebuie sa reflecte iubirea, sfintenia, fidelitatea si permanenta relatiilor dintre Hristos si biserica Sa. Cu privire la divort, Isus a invatat ca persoana care divorteaza de tovarasul de viata, cu exceptia cazurilor de adulter si se recasatoreste cu altcineva, comite adulter. Desi relatiile in unele familii pot sa se indeparteze de ideal, intr-o casatorie in care partenerii care se incred total, unul in celalalt si in Hristos, ei pot obtine unitatea plina de iubire, prin calauzirea Duhului Sfant si instruirea bisericii. Dumnezeu binecuvanteaza familia si urmareste ca membrii ei sa se ajute unul pe altul, spre o deplina maturitate. Parintii trebuie sa-si creasca astfel copiii, incat acestia sa iubeasca si sa asculte de Dumnezeu. Prin exemplul si cuvintele lor, ei trebuie sa-i invete ca Domnul Hristos este autorul iubitor al disciplinei, totdeauna binevoitor, care le poarta de grija si care doreste ca ei sa devina membri ai corpului Sau, familia lui Dumnezeu. Unitatea crescanda a familiei, constituie unul din semnele distinctive ale ultimei solii a Evangheliei.
24. Lucrarea Domnului Hristos in Sanctuarul Ceresc
Exista un sanctuar in ceruri, adevaratul tabernacol, ridicat nu de om, ci de Domnul. In el, Domnul Hristos slujeste in favoarea noastra, punand la dispozitia credinciosilor binefacerile jertfei Sale ispasitoare, aduse o data pentru totdeauna pe cruce. El a inaugurat activitatea Sa ca Marele nostru Preot si a inceput lucrarea Sa de mijlocire la data inaltarii Sale. In 1844, la sfarsitul perioadei profetice de 2300 zile, El a intrat in cea de-a doua si ultima faza a slujirii Sale ispasitoare. Aceasta este o lucrare a judecatii de cercetare, care este o parte a eliminarii definitive a tuturor pacatelor, simbolizata de curatirea sanctuarului ebraic din vechime in Ziua de ispasire. In acel serviciu simbolic, sanctuarul era curatit cu sangele animalelor jertfite, dar lucrurile ceresti sunt curatite cu sacrificiul desavarsit al sangelui lui Isus Hristos. Judecata de cercetare descopera fiintelor ceresti care din cei morti dorm in Hristos si astfel, in El, sunt socotiti vrednici de a avea parte de prima inviere. Ea arata de asemenea, care dintre cei vii sunt in Hristos, pazind poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus Hristos, si in El, deci, sunt gata pentru inaltarea in Imparatia Sa cea vesnica. Aceasta judecata apara dreptatea lui Dumnezeu in salvarea acelora care cred in Isus. Ea declara ca aceia care au ramas credinciosi lui Dumnezeu vor primi Imparatia. Terminarea acestei lucrari a Domnului Hristos va marca incheierea timpului de proba al omenirii inaintea celei de a doua veniri a Domnului Hristos.
25. A doua venire a Domnului Hristos
A doua venire a Domnului Hristoseste binecuvantata nadejde a bisericii, marele apogeu al Evangheliei. Venirea Mantuitorului va fi literala, personala, vizibila si mondiala. Cand El va reveni, mortii neprihaniti vor fi inviati si impreuna cu neprihanitii cei vii vor fi glorificati si luati la cer, dar cei nelegiuiti vor muri. Implinirea aproape completa a majoritatii profetiilor, impreuna cu conditiile existente in prezent in lume, arata faptul ca venirea Domnului Hristos este iminenta. Timpul acestui eveniment n-a fost descoperit, de aceea suntem indemnati sa fim gata in orice vreme.
26. Moartea si invierea
Plata pacatului este moartea. Dar Dumnezeu, care Singur are nemurirea, va da viata vesnica celor rascumparati ai Sai. Pana in ziua aceea insa, moartea este o stare de inconstienta pentru toti oamenii. Cand Domnul Hristos, care este viata noastra, Se va arata, neprihanitii inviati si cei neprihaniti in viata vor fi glorificati si luati ca sa intampine pe Domnul lor. A doua inviere, invierea celor nelegiuiti, va avea loc dupa o mie de ani.
27. Mileniul si sfarsitul pacatului
Mileniul este domnia de o mie de ani a Domnului Hristos cu sfintii Sai in ceruri, intre prima si a doua inviere. In acest timp, mortii cei nelegiuiti vor fi judecati; pamantul va fi in totul pustiu, fara fiinte omenesti vii, care sa-l locuiasca, ci ocupat numai de Satana si ingerii sai. La sfarsitul mileniului, Domnul Hristos cu sfintii Sai si Cetatea cea sfanta vor cobora din ceruri pe pamant. Mortii cei nelegiuiti vor fi atunci inviati, și impreuna cu Satana si ingerii lui vor inconjura cetatea; dar foc va cobora de la Dumnezeu si-i va arde si va curati pamantul. Universul ca fi astfel eliberat pentru totdeauna de pacat si de pacatosi.
28. Noul pamant
Pe noul pamant, in care va locui neprihanirea, Dumnezeu a pregatit un camin vesnic pentru cei rascumparati si un mediu desavarsit pentru viata vesnica, pentru iubire, bucurie si pentru a invata in prezenta Lui. Caci aici Dumnezeu Insusi va locui cu poporul Sau, iar moartea si suferinta vor disparea. Marea lupta va fi incheiata si nu va mai fi pacat. Toate lucrurile, insufletite si neinsufletite, vor declara ca Dumnezeu este dragoste; si El va domni vesnic.
Moderator
Deconectat
"Principiile Bisericilor Adventiste de Ziua a Șaptea-Crezurile AZS"
As vrea sa intreb administratia, daca se poate discuta pe marginea punctelor din acest CREZ ?
Dedic clipa acestor lucruri, daca reusesc, voi aduce multumiri Domnului. Daca esuez, voi apela la harul Sau.
Deconectat
"Principiile Bisericilor Adventiste de Ziua a Șaptea-Crezurile AZS"
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
19840. Postat la 12/10/2012 06:08 - 4586z15h28m
Vă sunt recunoscătoare că ați deschis acest portal. M-aș bucura să citesc și crezul credinței voastre și crezul altor biserici.
CREZUL
Cred Într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoțiitorul,
Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Unul-Născut, Care din Tătal S-a născut, mai înainte de toți vecii.
Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,
Născut, nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire
S-a pogorât din ceruri
Și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara
Și S-a făcut om.
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont,
Și a pătimit și S-a îngropat.
Și a înviat a treia zi după Scripturi .
Și S-a suit la ceruri și Șade de-a dreapta Tatălui.
Și iarași va să vină cu slavă, să judece viii și morții,
A cărui Împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul,
Care din Tatăl purcede,
Cela ce împreună cu Tatăl și cu Fiul Este închinat și slăvit,
Care a grăit prin prooroci.
Întru-una Sfântă Sobornicească și apostolească Biserică,
Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor,
Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie.
Amin !
Biblia are răspuns la toate intrebările.
Deconectat
"Principiile Bisericilor Adventiste de Ziua a Șaptea-Crezurile AZS"
emanolake (detalii numai pentru membrii conectaţi)
19843. Postat la 12/10/2012 11:30 - 4586z10h5m
Si eu sint de aceas parere sora lucia daca avem permisiunea de a marturisi adevarul si nu unele puncte pe care uni si le pun dupa placul lor si nu dupa adevar...am ramas uimit de acest crez care al au, si ar fi multe de discutat din acest punct de vedere, pentru ca hrana care o primim sa fie de la Domnul si nu de la oameni....
Deconectat
"Principiile Bisericilor Adventiste de Ziua a Șaptea-Crezurile AZS"
Moderator4 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
19869. Postat la 13/10/2012 16:20 - 4585z5h15m
Da aveți permisiunea de a discutat acest subiect, rugămintea noastră este să purtați un dialog civilizat fără să atacați persoana sau biserica în cauză într-un cuvânt să respectați regulamentul.
Moderator
Deconectat
"Principiile Bisericilor Adventiste de Ziua a Șaptea-Crezurile AZS"
Valentina a scris:
Vă sunt recunoscătoare că ați deschis acest portal. M-aș bucura să citesc și crezul credinței voastre și crezul altor biserici.
Soră Valentina cu siguranță că veți citi și crezul nostru cât și principiile de credință, dar momentan ele nu sunt publice deoarece ele sunt revizuite de frați prezbiteri.
Fiți și voi îndelung răbdători, întăriți-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape.Iacov 5:7
Deconectat
"Principiile Bisericilor Adventiste de Ziua a Șaptea-Crezurile AZS"
În prima zi a Sărbătorii Coprturilor a fost la noi un frate care ne-a spus (împreună cu dovezi) că există 14 tipri de biserici adeventiste în USA iar Biserica Adventistă cea mai răspândită (care este majoritară și în România) nu este cea din care făcea parte profeta Ellen G. White, deoarece acea originală păzea și păzește și astăzi sărbătorile din Lev. cap. 23. Toate cele 13 biserici adventiste au derivat din cea originală prin diverse compromisuri cu statul, pentru ca altfel riscau să fie nimicite din cauza marilor prigoane statale sau să nu se răspândească. Astfel au renunțat la păzirea sărbătorilor și au menținut numai prima din Lev. cap. 23 (numai sabatul săptămânal).
Deci sugestia mea ar fi ca titlul acestui topic să fie modificat din "Principiile Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea-Crezul AZS" în "Principiile Bisericilor Adventiste de Ziua a Șaptea-Crezurile AZS", pentru a fi studiate împreună toate cele 14 biserici adventiste și a nu exista descriminări între ele.
"Dacă crede cineva că știe ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască" - 1 Cor 8:2
Deconectat
"Principiile Bisericilor Adventiste de Ziua a Șaptea-Crezurile AZS"
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
19943. Postat la 17/10/2012 05:53 - 4581z15h42m
Sau mai bine CREZURI, pentru a posta diferite crezuri, ale diferitelor denominațiuni.
Biblia are răspuns la toate intrebările.
Deconectat
RE: "Principiile Bisericilor Adventiste de Ziua a Șaptea-Crezurile AZS"
Michael Roman (detalii numai pentru membrii conectaţi)
20048. Postat la 24/10/2012 11:36 - 4574z9h59m
Mă gândesc că pentru a fi ordonați, ar fi utilă deschiderea unui topic separat privitor la Crezul apostolic, postat de sora Vali mai sus. Ar putea fi discuții pe seama lui: originile crezurilor în Vechiul Testament, în iudaism, în Noul Testament, în perioada post-apostolică și, după trecerea în revistă a acestor rădăcini ale Crezului, analiza sa propriu-zisă.
Binecuvântări!
Din El, prin El, și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.
Romani 11:36
Deconectat
RE: "Principiile Bisericilor Adventiste de Ziua a Șaptea-Crezurile AZS"
Nica Schirod (detalii numai pentru membrii conectaţi)
22598. Postat la 04/04/2013 19:36 - 4412z1h59m
BEYOND, cred că ar fi bine, ca tot ce deduci/înțelegi, mai pe rândurile scrise, mai printre rândurile scrise, despre Biblie vorbesc, să pui la rubrica asta, pentru că poți să zici că este principiu de credința a ta, pentru noi este străin, expune tot aici și atunci nu o să ai probleme cu nimenea, vom citi la multe ne vom mira, dar nu te va contrazice nimeni, așa numai pui bețe în roate, dar poate că asta vrei.
- Dacă nu putem să fim buni, să încercăm să fim măcar politicoși. (Nicolaie Steinhardt)
- Dacă nu putem să fim buni, degeaba încercăm să fim politicoși.- Nica Schirod!
Deconectat
RE: "Principiile Bisericilor Adventiste de Ziua a Șaptea-Crezurile AZS"
Iată cum arătau PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ÎNVĂȚATE ȘI PRACTICATE DE ADVENTIȘTII DE ZIUA A ȘAPTEA în anul 1872.
Cât din ceea ce a fost învățătura pionierilor adventiști în timpul lui EG White a mai rămas astăzi? Răspunsul îl veți vedea singuri.
PRINCIPIILOR FUNDAMENTALE ÎNVĂȚATE ȘI PRACTICATE DE ADVENTIȘTII DE ZIUA A ȘAPTEA rZidiți pe temelia apostolilor și profeților, Isus Hristos însuși fiind piatra din capul unghiului.r1; EFESENI 2:20
TIPOGRAFIA ASOCIAȚIEI EDITORIALE A ADVENTIȘTILOR DE ZIUA A ȘAPTEA
BATTLE CREEK, MICH.: 1872
În prezentarea înaintea publicului a acestui rezumat al credinței noastre, dorim să fie clar înțeles faptul că noi nu avem articole de credință, crez sau disciplină afară de Biblie. Nu înaintăm acest rezumat ca având vreo autoritate în poporul nostru, nici nu este conceput pentru a asigura uniformitatea printre credincioși, ca un sistem de credință, ci este o scurtă declarație a ceea ce este
și a fost în mare unanimitate păstrat de ei. Deseori am găsit necesar să întâmpinăm întrebări referitoare la acest subiect, și uneori pentru a corecta declarații false care circulau împotriva noastră, și pentru a îndepărta impresiile eronate ale celor care nu au avut ocazia de a deveni familiarizați cu credința și practica noastră. Singurul nostru scop este de a întâmpina această necesitate.
Ca Adventiști de Ziua a Șaptea, noi dorim pur și simplu ca poziția noastră să fie înțeleasă; și suntem preocupați de aceasta pentru că există mulți care se numesc Adventiști și care dețin idei pe care noi nu le agreăm, unele dintre ele, credem noi, sunt distructive pentru principiile cele mai importante și lămurite din cuvântul lui Dumnezeu.
În comparație cu alți Adventiști, Adventiștii de Ziua a Șaptea diferă de o categorie prin credința în starea de inconștiență a morților și distrugerea finală a păcătoșilor nepocăiți; de altă categorie prin credința în perpetuarea legii lui Dumnezeu așa cum este conținută de cele zece porunci, în lucrarea Spiritului Sfânt în biserică, și în nestabilirea vreunei date pentru revenire; de toate categoriile, în păzirea celei de-a șaptea zi a săptămânii ca Sabatul Domnului, și în multe aplicații ale scripturilor profetice.
Cu aceste remarci, vom cere atenția cititorului asupra următoarelor propoziții, care intenționează să se constituie într-o declarație concisă a celor mai proeminente trăsături ale credinței noastre.
I. Că există un singur Dumnezeu, o ființă personală, spirituală, creatorul tuturor lucrurilor, omnipotent, omniscient, și veșnic, infinit în înțelepciune, sfințenie, dreptate, bunătate, adevăr, și milă; neschimbător, și prezent pretutindeni prin reprezentantul Său, Spiritul Sfânt. Psalmul 139:7.
II. Există un singur Domn Isus Hristos, Fiul veșnicului Dumnezeu, Cel prin care Dumnezeu a creat toate lucrurile, și prin care ele sunt susținute; că a luat asupra Sa natura seminței lui Avraam pentru răscumpărarea rasei noastre căzute; că a locuit printre oameni, plin de har și adevăr, a trăit exemplul nostru, a adus sacrificiul nostru, a fost înviat pentru îndreptățirea noastră, S-a înălțat pentru a fi singurul nostru Mijlocitor în sanctuarul din Cer, unde, cu însuși sângelui Său face ispășire pentru păcatele noastre; care ispășire, departe de a fi încheiată la cruce, care a constituit numai jertfa de sacrificiu, este chiar ultima parte din lucrarea Sa ca preot potrivit exemplului preoției Levitice, care a prevestit și a prefigurat lucrarea Domnului nostru în cer. Vezi Leviticul 16; Evrei 8:4,5; 9:6,7; etc.
III. Că Sfintele Scripturi ale Vechiului și noului Testament au fost date prin inspirație de Dumnezeu, conțin o descoperire completă a voinței Sale cu omul, și reprezintă singura regulă infailibilă de credință și practică.
IV. Că botezul este un ritual în biserica creștină, care urmează credinței și pocăinței, un ritual prin care comemorăm învierea lui Hristos, ca prin acest act să arătăm credința noastră în îngroparea și învierea Sa, și prin aceasta, în învierea tuturor sfinților în ultima zi; și că nici un alt mod nu pre închipuie acestea decât cel pe care îl prescrie Scriptura, și anume prin scufundare. Romani 6:3-5; Coloseni 2:12.
V. Că nașterea din nou include întreaga schimbare necesară pentru a fi potriviți pentru împărăția lui Dumnezeu, și constă în două etape: prima, o schimbare morală, împlinită prin convertire și o viață creștină; a doua, o schimbare fizică la a doua venire a lui Hristos, prin care, dacă vom fi morți, suntem înviați nemuritori, iar dacă suntem vii, suntem schimbați în nemuritori într-o clipă, într-o clipeală de ochi. Ioan 3:3,5; Luca 20:36.
VI. Credem că profeția este o parte a descoperirii lui Dumnezeu pentru om; că ea este inclusă în acea scriptură care este folositoare pentru sfat, 2 Timotei 3:16; că este concepută pentru noi și pentru copiii noștri, Deuteronomul 29:29; că, departe de a fi învăluită în mister, este ceea ce în mod
deosebit constituie cuvântul lui Dumnezeu, o lampă pentru picioarele noastre și o lumină pe calea noastră, Psalm 119:105; 2 Petru 2:19; că o binecuvântare este pronunțată asupra acelora care o studiază, Apocalipsa 1:1-3; și că, în consecință, trebuie să fie înțeleasă de poporul lui Dumnezeu în
mod suficient pentru a le arăta poziția lor în istoria lumii, și în special datoriile care li sunt cerute.
VII. Că istoria lumii din datele specificate în trecut, înălțarea și căderea imperiilor, și succesiunea cronologică a evenimentelor până la stabilirea veșnicei împărății a lui Dumnezeu, este prezentată în linii generale în numeroasele legături ale profeției; iar aceste profeții sunt acum în
întregime împlinite, cu excepția evenimentelor finale.
VIII. Că doctrina convertirii lumii și a mileniului secular este o ficțiune a acestor zile din urmă, gândită pentru a adormi oamenii într-o stare de siguranță carnală, și de a-i determina să fie surprinși de marea zi a Domnului asemenea unui hoț noaptea; că a doua venire a lui Hristos va preceda, nu va urma mileniului; căci până la apariția Domnului, puterea papală, cu toate ticăloșiile ei, va continua, grâul și pleava vor crește împreună, iar oamenii răi și ademenitori vor înainta din rău în mai rău, așa cum spune cuvântul Domnului.
IX. Că greșeala Adventiștilor care s-a strecurat în 1844, ține de natura evenimentului, nu de timp; că nici o perioadă profetică nu este oferită pentru a determina a doua venire, dar că cea mai lungă dintre ele, cele două mii și trei sute de zile din Daniel 8:14, s-au terminat în acel an, și ne-a adus în fața unui eveniment numit curățirea sanctuarului.
X. Că sanctuarul noului legământ este tabernacolul lui Dumnezeu din Cer, despre care Pavel
vorbește în Evrei 8, și înainte, în care Domnul nostru, ca Mare Preot, slujește; că acest sanctuar este
antitipul tabernacolului mozaic, și că lucrarea preoțească a Domnului nostru, făcând legătura cu
tabernacolul, este atitipul lucrării preoților evrei din prima dispensațiune. Evrei 8:1-5, etc.; că acesta
este sanctuarul care trebuie curățit la sfârșitul celor 2300 de zile, ceea ce se numește curățirea sa
fiind în acest caz, ca în tip, pur și simplu intrarea marelui preot în sfânta sfintelor, pentru a încheia
serviciul, prin ștergerea și mutarea din sanctuar a păcatelor care fuseseră transferate pe acesta prin
lucrarea din prima încăpere, Evrei 9:22,23; și că această lucrare, în antitip, începând în 1844,
durează o scurtă dar nedefinită perioadă, la încheierea căreia, lucrarea milei pentru această lume
este terminată.
XI. Că cerințele morale ale lui Dumnezeu sunt aceleași pentru toți oamenii din toate
dispensațiunile; că acestea sunt pe scurt conținute în poruncile rostite de Iehova de pe Sinai, săpate
pe tablele de piatră, și depozitate în chivot, care a fost în consecință numit rchivotul legământului,r1;
sau testament. Numeri 10:33; Evrei 9:4; etc.; că această lege este neschimbătoare și veșnică, fiind o
transcriere a tablelor depozitate în chivotul adevăratului sanctuar de sus, care este de asemenea, din
același motiv, numit chivotul testamentului lui Dumnezeu; căci sub sunetul celei de-a șaptea
trâmbițe ni se spune că rtemplul lui Dumnezeu a fost deschis în Cer, și acolo a fost văzut chivotul
testamentului Său.r1; Apocalipsa 11:19
XII. Că porunca a patra a acestei legi cere să dedicăm a șaptea zi din fiecare săptămână, în
general numită Sâmbătă, pentru a ne abține de lucrul nostru obișnuit, și pentru a îndeplini datoriile
sacre și religioase; că acesta este singurul Sabat cunoscut Bibliei, fiind ziua care a fost pusă
deoparte înainte de a fi pierdut Paradisul, Geneza 2:2,3, și care va fi păzit în paradisul restaurat,
Isaia 66:22,23; că lucrurile pe care se bazează instituția Sabatului o restrâng la a șaptea zi, lucruri
care nu se pot aplica nici unei alte zile; și că termenii Sabatul iudaic și Sabatul creștin, aplicați zile
de odihnă săptămânale, sunt nume inventate de oameni, nescripturale de fapt, și false în înțeles.
XIII. Că omul păcatului, papalitatea, s-a gândit să schimbe vremurile și legea (legea lui
Dumnezeu), Daniel 7:25, și a înșelat aproape majoritatea creștinilor în ceea ce privește porunca a
patra, găsim o profeție a unei reforme în acest aspect care trebuie împlinită printre credincioși chiar
înainte de venirea lui Hristos. Isaia 56:1,2; 1 Petru 1:5; Apocalipsa 14:12; etc.
XIV. Că datorită faptului că inima naturală sau carnală este vrăjmășie cu Dumnezeu și legea Sa,
această vrăjmășie poate fi supusă numai printr-o radicală transformare a sentimentelor, schimbarea
principiilor nesfințite cu cele sfinte; că această transformare care urmează pocăinței și credinței, este
lucrarea specială a Spiritului Sfânt, și constituie regenerarea sau transformarea.
XV. Că datorită faptului că toți au călcat legea lui Dumnezeu, și nu pot prin ei înșiși să se
supună cerințelor ei drepte, suntem dependenți de Hristos, în primul rând pentru îndreptățire de
păcatele din trecut, și, în al doilea rând, pentru har cu ajutorul căruia să oferim o supunere
acceptabilă legii sale sfinte în viitor.
XVI. Că Spiritul lui Dumnezeu a fost promis că se va manifesta pe sine (ritselfr1; r11; n.t.) în
biserică prin anumite daruri, enumerate în special în 1 Corinteni 12 și Efeseni 4; că aceste daruri nu
sunt menite să elimine, sau să înlocuiască Biblia, care este suficientă pentru a ne oferi înțelepciune
pentru mântuire, la fel cum Biblia nu poate lua locul Spiritului Sfânt; că, în specificarea feluritelor
sale (ritsr1; r11; n.t.) moduri de acționare, că Spiritul s-a îngrijit de propria sa (ritsr1; r11; n.t.) existență și
prezență cu poporul lui Dumnezeu la timpul sfârșitului, pentru a călăuzi către o înțelegere a acelui
cuvânt pe care el (ritr1; r11; n.t.) l-a inspirat, pentru a convinge de păcat, și a face lucrarea de
transformare în inimă și viață; și că cei care neagă Spiritul, locul și activitatea sa (ritsr1; r11; n.t.), neagă
pe față acea parte a Bibliei care îi (ritr1; r11; n.t.) atribuie această lucrare și poziție.
XVII. Că Dumnezeu, în conformitate cu modul Său armonios de a trata nu rasa, a trimis o
proclamație a apropiatei reveniri a lui Hristos; și că această lucrare este simbolizată prin cele trei
solii din Apocalipsa 14, ultima aducând în discuție lucrarea de restaurare a legii lui Dumnezeu,
pentru ca poporul Său să poată obține o pregătire deplină pentru acel eveniment.
XVIII. Că timpul curățirii sanctuarului (vezi propoziția X), sincronizându-se cu perioada
proclamării soliei a treia, este un timp al judecății de cercetare, în primul rând, în ceea ce privește
morții, iar la sfârșitului timpului de probă, în ceea ce privește pe cei vii, pentru a determina cine
dintre miriadele care dorm acum în țărâna pământului sunt vrednici de a lua parte de întâia înviere,
și cine dintre mulțimile de vii, sunt vrednici de înălțare r11; puncte care trebuie determinate înainte de
apariția Domnului.
XIX. Că mormântul, spre care cu toții ne îndreptăm, exprimat prin ebraicul rsheolr1; și grecescul
rhadesr1; este un loc al întunericului în care nu este nici o lucrare, dorință, înțelepciune sau
cunoștință. Eclesiastul 9:10.
XX. Că starea la care suntem reduși prin moarte este una de tăcere, inactivitate și deplină lipsă a
cunoștinței. Psalm 146:4; Eclesiastul 9:5,6; Daniel 12:2; etc.
XXI. Că din de această temniță a mormântului, omenirea va fi scoasă printr-o înviere trupească;
neprihăniții având parte de prima înviere, care are loc la a doua venire a lui Hristos, cei răi în a doua
înviere, care are loc la o mie de ani mai târziu. Apocalipsa 20:4-6.
XXII. Că la ultima trâmbiță, neprihăniții cei vii vor fi schimbați într-un moment, într-o clipeală
de ochi, și împreună cu neprihăniții înviați vor fi înălțați pentru a-L întâmpina pe Domnul în aer,
pentru a fi împreună cu Domnul pentru totdeauna.
XXIII. Că acești nemuritori sunt atunci luați la Cer, la Noul Ierusalim, casa Tatălui, în care sunt
multe încăperi, Ioan 14:1-3, unde împărățesc cu Hristos o mie de ani, judecând lumea și pe îngerii
căzuți, ceea ce reprezintă, repartizarea pedepsei care trebuie executată de ei la sfârșitul celor o mie
de ani; Apocalipsa 20:4; 1 Corinteni 6:2,3; că pe parcursul acestui timp, pământul zace într-o
condiție dezastruoasă și haotică, Ieremia 4:23-27, descrisă ca la început prin cuvântul rAbussosr1;
( ) abis fără margine (Septuaginta Geneza 1:2); și că aici Satan este limitat pe parcursul
celor o mie de ani, Apocalipsa 20:1,2, și aici în final distrus, Apocalipsa 20:10; Maleahi 4:1; teatrul
ruinei pe care l-a adus în univers, fiind făcut special pentru un timp închisoarea sa întunecată, și
apoi locul execuției sale finale.
XXIV. Că la sfârșitul celor o mie de ani, Domnul se coboară cu poporul Său și Noul Ierusalim,
Apocalipsa 21:2, cei răi care erau morți sunt înviați și vin pe suprafața unui pământ nereînnoit, și se
adună la cetate, locuința sfinților, Apocalipsa 20:9, și foc se coboară de la Dumnezeu din cer și îi
mistuie. Ei sunt atunci mistuiți rădăcină și ramură, Maleahi 4:1, devenind ca și când n-ar fi fost
niciodată. Obadia 15,16. În această distrugere finală de la prezența Domnului, 2 Tesaloniceni 1:9,
cei răi primesc pedeapsa veșnică pentru ei, Matei 25:46. Aceasta este pieirea oamenilor răi, focul
care-i mistuie fiind focul pentru care rcerurile și pământul care sunt acumr1; ținute în rezervă, care
vor topi chiar elementele cu intensitatea sa, și va curăța pământul de cele mai adânci mizerii și
blestem al păcatului. 2 Patru 3:7-12
XXV. Că cerurile și pământul cel nou vor răsări prin puterea lui Dumnezeu din cenușa celor
vechi, pentru a fi, împreună cu Noul Ierusalim ca metropolă și capitală a sa, locuința veșnică a
sfinților, locul în care neprihăniții vor locui pentru totdeauna. 2 Petru 3:13; Psalm 37:11,29; Matei
5:5.
