fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
21442. Postat la 27/01/2013 06:10 - 4479z14h43m
Clepsidra, cuvânt provenit din grecescul -hoț de apă-, nu spune prea multe unei urechi neinițiate, dar nisiparnița e un termen ce așază imediat în mintea omului imaginea nisipului care se scurge, a unui timp ce pleacă.
Ceasul de nisip se întâlnește încă din Antichitate, rămânând fidel până în zilele noastre formei lui inițiale. El era folosit în odaia de studiu, pe amvon și pe mare. Pe la anul 1600, profesorii nu mergeau să-și țină prelegerile fără nisiparnițe. De asemenea, bisericile cheltuiau, uneori bani serioși pentru a avea o clepsidră suficient de mare ca să fie vizibilă atât pentru predicator, cât și pentru ascultători. Marinarii au folosit-o secole de-a rândul, programând-o să se golească într-o jumatate de oră. În funcție de întrebuințare însă durata de scurgere a nisipului varia de la câteva minute până la o zi întreagă. Datorită ceasurilor mecanice, electronice în zilele noastre clepsidra a rămas să fie folosită doar ca ornament, cadou sau simplă marfă, însă ea și-a păstrat un merit incontestabil. Dacă îți iei puțin timp să o privești, nisiparnița te face să simți scurgerea timpului, să-i conștientizezi trecerea.
Biblia are răspuns la toate intrebările.
Deconectat
RE: Curiozități gen "Știați că...?"
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
21482. Postat la 30/01/2013 13:18 - 4476z7h35m
Pinguinii,
Marele biolog Emil Racoviță a fost primul român care a descris pinguinii întâlniți cu ocazia expediției Belgica la Polul Sud. El ne spune că numele le vine de la pinguinos (pingüie = grăsime), deci păsări cu multă grăsime, nume dat de navigatorii spanioli în sec. al XVII-lea. Racoviță descrie foarte frumos aceste păsări. Iată câteva pasaje: Cum se întâmplă adesea oamenilor scunzi, și pinguinul este nervos, iute în mișcări și violent. Mai mult, mica sa persoană este înzestrată cu o curiozitate extraordinară. Îndată ce ne vedea apărând pe banchiză, el se apropia imediat cât putea de repede, ajuns la doi-trei pași, ne privea cu ochi curioși, mișcându-și aripile, scoțând strigăte întrebătoare. În condiții obișnuite, raporturile dintre noi erau foarte plăcute, dar se schimbau când puneai mâna pe el. Strigăte și poteste violente, și ce ploaie de lovituri cu ciocul și cu aripile!r30; Când nu e îngrijorat, nici grăbit, pinguinul merge pe cele două labe, aplecându-și corpul când la dreapta, când la stânga, dar când vrea să înainteze repede, se culcă pe burtă și începe să împingă cu labele și aripile. Văzut de departe, seamănă cu un mic automobil foarte perfecționat care se deplasează cu mare viteză.
Biblia are răspuns la toate intrebările.
Deconectat
RE: Curiozități gen "Știați că...?"
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
21554. Postat la 07/02/2013 05:51 - 4468z15h2m
Somnul
Foarte puțini oameni au văzut animale sălbatice dormind. Și aici nu mă refer la cele din grădinile zoologice, ci la cele care trăiesc în libertate. Aș vrea să-ți pun acum o întrebare, la subiect, bineînțeles: rCum doarme iepurele?r1;. Nu este nevoie să-mi răspunzi. Știu deja răspunsul tău. Sunt sigură că ai să-mi răspunzi: rCu ochii deschiși!r1;. Nimic mai fals. Dar știi ceva? Foarte mulți cred la fel ca și tine. Nu ești singurul. Știi însă de ce se crede acest lucru? Pentru că iepurele stă foarte mult timp fără să se miște nici măcar un pic, cu urechile lăsate pe spate și cu ochii larg deschiși. Și atunci oamenii cred că doarme, dar, în acest timp, el este foarte atent la tot ceea ce se întâmplă în jurul său, crezându-se camuflat pe pământul și iarba din jurul său, întrebându-se dacă să sară și să scape cu fuga, sau să te lase să treci fără să-l observi. Când doarme cu adevărat, iepurele își închide ochii ca orice animal.
În somn, ochii animalelor sălbatice, ca și cei ai oamenilor, se odihnesc, dar animalele nu rămân fără strajă. Necontenit, auzul fin și mirosul veghează, vorbindu-le și în somn, iar omul este încă departe când animalul s-a trezit și, de cele mai multe ori, a plecat neobservat. Se întâmplă totuși ca oamenii să surprindă animale dormind, mai ușor sau mai adânc. Poate din cauza oboselii, sau poate că au mâncat prea mult. Așa s-a întâmplat și cu ursul care a fost găsit dormind lângă ceea ce mai rămăsese din juncana furată, sau cu căpriorul care, de obosit ce era, sforăia în somn ca un om mare. Însă, aceste întâlniri sunt foarte rare. Nu ni se întâmplă rar să fim foarte obosiți. Adormim atât de adânc încât nu mai auzim nici telefon, nici sonerie, nici dacă vine sau pleacă cineva. Sistemele de alarmă încearcă să suplinească lipsa de vigilență a proprietarului. Dar orice paznic sau sistem de protecție pământesc s-a dovedit a fi ineficient în fața unor rprofesioniștir1; în efracții și furturi. ( din revista Respiro)
Biblia are răspuns la toate intrebările.
Deconectat
RE: Curiozități gen "Știați că...?"
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
21619. Postat la 11/02/2013 08:05 - 4464z12h48m
Alcoolul
Inginerul silvic S. Pașcovischi, distins ornitolog român, povestea:
În jurul Aradului și al Timișoarei sunt plantați foarte mulți duzi; se găsesc peste tot în jurul șoselelor, pe străzile satelor, în curțile oamenilor. Vara, când se coc dudele, lumea nu mai dovedește să le culeagă pe toate; o mulțime cad jos și câteodată acoperă pământul cu un strat negru. Atunci ies gâștele oamenilor să le mănânce. Cine a mers cu mașina pe șosea în acel timp, n-a putut să nu remarce cârduri de gâște pe sub duzi, mâncând fructele. Bieții șoferi trebuie să fie foarte atenți să nu calce vreuna, căci de la un timp gâștele cam amețesc și nu mai știu să se ferească din drum.
Pe căldură mare, în dudele răscoapte se produce repede o fermentație alcoolică, iar alcoolul produs se urcă în capul gâștelor. De obicei totul se termină cu nesiguranță în mișcări. Dar am găsit și o gâscă beată de-a binelea. Este foarte comică și seamănă mult în purtări cu un om afumat.
Calcă rar, cu un aer de extremă gravitate, vrând parcă să arate că nu are nimic; se clatină pe picioare, lasă capul în jos, te privește cu ochi buimăciți, iar se clatină, în fi ne se așază pe iarbă. Curând își întinde gâtul pe pământ, clipește din ochi de două-trei ori, apoi îi închide de tot și e gata adormită. Ce e drept, uneori durează cam mult până când bețivana se reface. Mai și cade uneori într-o parte, rămânând întinsă lung, de crezi că-i o mortăciune.
Beția nu este o stare doar a unor oameni. Există, drogați, și printre animale. Am auzit de cai beți, de vaci sau chiar oi care s-au îmbătat. Probabil că ai fost ispitit vreodată de către colegi sau prieteni să guști puțină băutură. Ți s-a spus că nu prea are alcool, că nu te vede nimeni sau că nu ți se întâmplă nimic. Dacă n-ai căzut, ferice de tine. Dacă n-ai rezistat, fii atent.
Consumul de alcool dăunează grav sănătății!
Nu uita! Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînțelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roșii? Ale celor ce întârzie la vin, și se duc să golească paharul cu vin amestecat. (Proverbe 23:29-30)
( Un articol din revista Respiro)
Biblia are răspuns la toate intrebările.
Deconectat
RE: Curiozități gen "Știați că...?"
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
21685. Postat la 17/02/2013 13:36 - 4458z7h17m
Autostrada
Poate că știi că prima autostrada europeană a fost construită în 1924 în Italia pe ruta: Milano, -Gallarete -Varese (astăzi A8), sub îndrumarea și susținerea inginerului milanez Piero Puricelli, în dorința de a oferi confortul și a spori viteza de deplasare pe șosele. De atunci, nenumărate țări precum Germania, Franța, Marea Britanie, Polonia și multe altele au extins acest program de construcție, ajungându-se la incredibila cifră de aproape 65.000 de km de șosele pe teritoriul Europei. Dacă ai avut ocazia să ajungi în străinătate, ai simțit probabil pe pielea proprie multe din avantajele oferite de o astfel de -invenție-: comoditatea sporită (fără salturi pe banchetă!), rapiditatea datorată vitezei crescute (incluzând anumite curse ad-hoc pe traseu făcute din plictiseală poate!), timpul câștigat ș.a.m.d. Pe de altă parte, blocajele rutiere de km întregi, în care mașinile merg, bară la bară, mai micșorează din entuziasm, ca să nu mai menționăm momentele în care ai uitat să ieși la timp de pe autostradă și ești nevoit să mergi înainte până la următoarea variantă, asta te poate costa mari abateri de la traseul inițial
Stiati că mersul pe Bicicleta are urmatoarele avantaje :
1. In primul rand, e bine de stiut ca mersul cu bicicleta ajuta la mentinerea starii generale de sanatate, astfel vei economisi banii pe tratamente pentru ca vacantele tale sa fie de neuitat
2. Iti imbunatateste conditia fizica
3. Poti merge cu bicicleta in diferite zone (parcuri, la tara, pe malul lacului) care te vor ajuta sa le eliberezi de stresul cotidian
4. Este un exercitiu cu rol terapeutic pentru trup si minte, este ceva distractiv care sigur te va relaxa;
5. Ciclismul este o metoda terapeutica pentru sistemul cardiovascular (scade nivelul colesterolului din sange, iar tensiunea arteriala este mentinuta in paramentrii normali), respirator, digestiv si osos. De asemenea, mersul pe bicicleta reduce riscul cancerului de colon;
6. Tonifica musculatura, dar si sanatatea pielii va avea de castigat, deoarece orice exercitiu fizic contribuie la detoxifierea organismului
7. Te mentine in forma si la o greutate corporala normala
8. Reprezinta activitatea de baza in cazul persoanele obeze, contribuind la scaderea in greutate si la imbunatatirea calitatii vietii
9. Iti permite sa observi mai multe detalii si nuante din mediul inconjurator, dezvoltandu-ti imaginatia si creativitatea
10. Poate fi un mijloc de transport placut, iar in trafic va fi o masina in minus, ceea ce inseamna o poluare redusa a aerului si apei.
Psalmul 84.11. Căci Domnul Dumnezeu este un soare și un scut, Domnul dă îndurare și slavă, și nu lipsește de nici un bine pe cei ce duc o viață fără prihană.
Doamne al oștirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!
Deconectat
RE: Curiozități gen "Știați că...?"
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
21759. Postat la 23/02/2013 17:40 - 4452z3h13m
Pasărea umbrar
Capacele albastre, bucăți de material în nuanțe de albastru, creioane albastre, fragmente de piaptăn și alte lucruri albastre împrăștiate peste tot prin iarbă. Te întrebi: ce să fie oare cu , chestiile, astea albastre împrăștiate peste tot? Aceste flecuștețe albastre aparțin, poate n-o să vă vină să credeți, unei păsări satinate numită pasărea umbrar. Culoarea albastră reprezintă o atracție irezistibilă pentru aceste păsări care trăiesc în Australia. Ele adună tot felul de obiecte albastre: de la flori, la cioburi de sticlă și chiar gunoaie. Aceste zorzoane sunt așezate cu grijă înăuntrul și în jurul unei colibe speciale care se numește umbrar. Această colibă este construită din ierburi. De la această construcție meșteșugită vine denumirea păsării: pasărea umbrar. Tot din ierburi pasărea își construiește și cuibul pe care îl împodobește, ați ghicit cu ce? Cu obiecte, podoabe albastre.
Aceste păsări adună atât de multe lucruri nefolositoare din simplu motiv că are o atracție irezistibilă față de ele.
Biblia are răspuns la toate intrebările.
Deconectat
RE: Curiozități gen "Știați că...?"
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
21871. Postat la 01/03/2013 08:01 - 4446z12h52m
CAUZA NEVĂZUTĂ
Cei care călătoresc iarna prin regiunea Alberta din Canada pot observa ceva cu totul neobișnuit și fascinant. Deși iernile sunt geroase și cu zăpadă multă, căci este o zonă nordică, există în acea provincie o zonă fără zăpadă, cu iarbă și plante frumoase, întocmai ca în plină vară. Oricât ai căuta în jur nu găsești nici o explicație. Chiar dacă ești acolo într-o zi când ninge, poți observa că fulgii se topesc imediat ce ajung la sol. În locul acela nu se depune zăpadă niciodată, măcar că de jur împrejur este plin de nămeți. De ce?
Iată secretul: în anul 1919, în acea regiune se afla o mină de cărbuni care a fost incendiată. Localnicii au încercat să stingă focul, dar n-au reușit. Atunci au închis mina, iar focul arde în subteran și acum. Astfel solul este încălzit și iarba biruiește chiar gerul cel mai crâncen.
Biblia are răspuns la toate intrebările.
Deconectat
RE: Curiozități gen "Știați că...?"
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
21926. Postat la 07/03/2013 11:54 - 4440z8h59m
PURICII
Vânătorilor tineri, fără experiență, li se întâmplă de obicei un lucru neplăcut după ce împușcă vulpea. Încântați de succesul avut, iau repede vulpea, sau pielea ei, și o pun în rucsac. Abia așteaptă să meargă spre casă cu coada vulpii ieșind în afară, ca să-i vadă toți și să-i felicite. Dar, nu după mult timp, ei încep să facă niște gesturi ciudate. Mișcă din umeri, se scarpină în dreapta, se scarpină în stânga, dar, mai ales, se scarpină după cap. De abia într-un târziu observă că s-au umplut de purici. Toți puricii care i-a avut vulpea (și vulpile au destui purici) s-au mutat pe ei. Simțind trupul cald al vânătorului, s-au mutat de pe vulpea care se răcea. Nu tot așa este și cu iepurii, de la care nu te umpli de purici, deși au și ei. De fapt, pe iepuri nici nu se prea văd purici mișunând, așa cum poți vedea pe câini sau pisici. De ce? În general, fiecare specie de purici este, specializată urici de câine, de pisică, de veveriță, de arici, de șobolan și așa mai departe. Cele mai puricoase mamifere sunt carnivorele, insectivorele și rozătoarele. Erbivorele nu prea au purici. Iepurele, însă, are purici, numai că aceștia nu migrează pe om, chiar dacă iepurele este mort. De ce?
Puricii iepurilor sunt mai proști, în comparație cu cei ai vulpii (care fug îndată ce gazda moartă începe să se răcească și își caută o nouă gazdă). Puricii iepurilor, în aceeași situație, se înfundă în piele, în căutare de căldură. Ei mor acolo, înțepeniți în pielea iepurilor.
Biblia are răspuns la toate intrebările.
Deconectat
RE: Curiozități gen "Știați că...?"
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
22027. Postat la 12/03/2013 13:40 - 4435z7h13m
Ca să vezi!
Nuiaua și certarea dau înțelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face rușine mamei sale. (Proverbe 29:1)
Te-ai supărat vreodată când ai fost certat și bătut de părinți?
Se pare că și unele animale, când au grijă de puii lor, dau dovadă că ar cunoaște vechea zicală populară: bătaia e ruptă din rai. Când puii nu sunt cuminți, nu le strică o mică păruială. O ursoaică a fost văzută odată cum își păruia puiul, care nu se depărta destul de repede de omul care le primejduia viața. Și acesta nu este doar un caz izolat.
Într-o seară blândă, de început de vară, un vânător se plimba cu pușca în spate de-a lungul marginii unei păduri, când văzu ceva sur-roșcat mișcându-se încet prin iarba mare de la marginea pădurii, cam la treizeci de pași de el. Când animalul se ridică puțin, vânătorul observă că era o vulpe slabă, așa cum sunt vulpile care au pui. În loc să sară speriată în pădure, vulpea îl privi țintă, apoi făcu câteva salturi spre el. Acolo unde s-a oprit, văzu și vânătorul un pui de vulpe mărișor, cu părul lânos. Îndată, mama începu să-l lovească cu labele, să-l pălmuiască în toată legea și să-l împingă cu botul. Mama-vulpe administră o mustrare scurtă, dar dură, după care sări în desiș, urmată de puiul ei. Fără îndoială, mama grijulie a socotit că este necesară o corecție pentru puiul obrăznicuț.
Se poate să-i fi vorbit cam așa în limba ei:
- Neascultătorule, nu ți-am spus să nu pleci de lângă mine, ci să stai la coada mea, ca frații tăi? Haide, șterge-o, că acuș te pomenești cu blănița ciufulită!
Biblia are răspuns la toate intrebările.
Deconectat
RE: Curiozități gen "Știați că...?"
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
22062. Postat la 14/03/2013 12:03 - 4433z8h50m
Frica și groaza
Credința populară atribuie șerpilor puterea de a, vrăji, victima prin privirea fixă, rigidă a ochilor. Oamenii de știință, care au cercetat existența acestei puteri, o contestă. Într-adevăr, șarpele privește fix, dar aceasta este din cauză că ochii lui au o mobilitate redusă și sunt lipsiți de pleoape, care ar putea modifica expresia ochilor. Această privire este involuntară. Șarpele privește așa pentru că nu poate privi altfel. Ceea ce a dus la apariția credinței populare este comportarea unor animale mici (șoareci, broaște, șopârle), care văd deodată în fața lor groaznicul dușman. Nu privirea șarpelui este cea care le paralizează, ci șocul produs de spaima mare a viitoarei victime. Această stare de imobilitate, produsă de spaimă, poartă numele de- catalepsie. Ea este întâlnită și la animale mai mari sau la păsări. Printr-o întâmplare, ea a fost bine observată la fazani. Într-un câmp de trifoi, cosit de curând, ciuguleau niște fazani, împreună cu făzănițele lor. Deodată se repede asupra lor un uliu care, luându-i prin surprindere, reușește să prindă unul dintre fazani. Ceilalți fazani, dând din aripi, s-au grăbit să se ascundă după niște tufe aflate în apropiere. Numai că, o făzăniță, în loc să se ducă împreună cu ceilalți, a căzut la pământ. Stătea nemișcată, căzută pe o parte, cu ochii deschiși. Numai bătăile inimii i se simțeau. Picioare, aripile și chiar gâtul parcă erau de lemn. După vreo cinci minute, pasărea s-a mișcat ca trezită din somn și a dispărut după ceilalți, în desișul tufelor. Dintre toți, numai ea încremenise de, groaza morții. Probabil că era mai slabă de nervi. Asupra celorlalți fazani, apariția dușmanului a avut efectul normal: încercarea de a scăpa prin zbor. Teama de ceva (sau groaza) este un foarte bun sistem de alarmă ce determină autoprotecția.
Biblia are răspuns la toate intrebările.
Deconectat
RE: Curiozități gen "Știați că...?"
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
22135. Postat la 17/03/2013 14:31 - 4430z6h22m
VIDRA
Pentru vidră, apa reprezintă în cea mai mare parte a timpului mediul de viață și locul de unde își procură hrana. De aceea, vidrele își învață puii, încă de când sunt mici, să înoate.
Paznicul Achim avea în grijă un iaz cu păstrăvi. El a fost martorul unei scene rare. Era seară și stătea într-un loc de unde putea vedea o mare porțiune din apă. Deodată, s-au mișcat bălăriile de pe malul din față. Dintre ele a ieșit o vidră urmată de doi pui, care au mers după ea până la marginea apei, oprindu-se pe fâșia îngustă de nisip. Vidra a intrat în apă și i-a chemat cu un șuierat slab. Aceștia s-au apropiat, au atins apa cu botișoarele, apoi s-au retras pe țărm, nehotărâți.
Vidra i-a mai chemat un timp, apoi și-a pierdut răbdarea. A ieșit pe nisip și, pe neașteptate, l-a împins pe unul dintre pui în apă. Bietul pui nu știa cum să iasă mai repede la mal. După ce vidra a văzut că a scăpat teafăr, l-a luat la rând pe celălalt. Și acesta a pățit la fel. Cu aceasta nu s-a încheiat însă lecția de înot. Ieșea la mal, își chema puii și, când pe unul, când pe celălalt, îi împingea în apă. Văzând că nu merge treaba, se gândi să aplice o nouă metodă. Îl prinse pe unul cu gura de după cap și intră cu el la apă adâncă. Înspăimântat, puiul începu să dea din lăbuțe disperat, mai înghiți puțină apă, dar ieși la mal nevătămat. Apoi veni rândul celuilalt. După ce i-a lăsat să se odihnească un pic, vidra a început să se joace cu ei. În bucuria jocului, puii au intrat în apă fără să-și dea seama.
Întreabă-te: ce s-ar întâmpla dacă părinții nu și-ar învăța copii să meargă, să mănânce, să vorbească sau să facă alte lucruri esențiale. Crezi că s-ar descurca singuri?
Biblia are răspuns la toate intrebările.
Deconectat
RE: Curiozități gen "Știați că...?"
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
22181. Postat la 19/03/2013 13:20 - 4428z7h33m
Ghem de șerpi
La un ocol silvic era angajat de mult timp, ca paznic, bătrânul Toma. Într-o zi, a văzut intrând sub niște pietre un șarpe. Nu a trecut mult și a mai venit unul, care a intrat în același loc. Bătrânul și-a dat seama că este un culcuș de iarnă.
De felul lor, șerpii sunt friguroși. Dacă temperatura coboară sub 5 grade C, încremenesc de frig. Dacă apa îngheață, mor. Cuiburile de iarnă sunt locuri în care se strâng mulți șerpi și așteaptă venirea primăverii. Dacă găsesc un loc bun de iernat, unii șerpi se întorc acolo, ani la rând, chiar de la mari depărtări, dovedind un simț de orientare asemănător cu cel al păsărilor migratoare. Bătrânul Toma, după ce s-a încredințat că nu sunt vipere, ci șerpi de apă, ce și-a zis? Să ridice piatra de deasupra, ca să vadă și el ce este înăuntru. Zis și făcut. Prinde piatra cu ambele mâni, pentru că era grea, și o prăvălește la o parte. Apoi, instinctiv, sare un pas înapoi. Acolo nu era numai un șarpe. În pământ era săpat un culcuș cam cât o minge. Culcușul era plin de șerpi negri, încolătăciți unul în altul. Erau așa de încâlciți, încât nu se putea desluși al cui este capul sau coada. În loc să se agite, speriați de musafirul nepoftit, șerpii de abia se mișcau, amețiți, fără putere. În loc să se împrăștie, parcă se înghesuiau, strângând mai mult ghemul. Bătrânul a numărat zece capete, dar se poate să fi fost și altele, ascunse în ghemul care părea să cântărească trei-patru kilograme. După această numărătoare, bătrânul a așezat lespedea de piatră la loc, apoi a pus deasupra și niște pământ, ca să le țină de cald.
Dacă vrei să păstrezi firele în cele mai bune condiții, le faci ghem. Dacă vrei să ocupi cât mai puțin loc, în lungime, te faci ghem, iar dacă vrei să te încălzești, te faci tot ghem. Aproape toate animalele folosesc ghemuirea în diverse scopuri. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor. (Matei 18:20)
Sursa - Revista Respiro. Nu o scriu de fiecare dată, dar să știți că de acolo iau materialele.
Biblia are răspuns la toate intrebările.
Deconectat
RE: Curiozități gen "Știați că...?"
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
22788. Postat la 09/04/2013 19:50 - 4407z2h3m
Clorofila..........altfel
Zoologul german Theodor Sieboldt, care a trăit între anii 1804-1885, a atras atenția lumii științifi ce asupra unui fenomen ciudat. În corpul unor hidre de apă dulce și în organismul unor viermi și infuzori, el a descoperit clorofilă. Mai târziu au fost descoperite și alte animale purtătoare de clorofilă, dintre acestea făcând parte diferite specii de meduze, corali și moluște. După cum a rezultat din experiențele făcute, toate aceste ființe puteau trăi mai multe luni de zile fără să se hrănească, iar unele se puteau lipsi cu totul de hrană.
După un deceniu de uimire și presupuneri fantastice, s-a constatat că această - clorofilă animală- este fabricată tot de plante. Algele microscopice, părăsindu-și mediul natural, s-au mutat sub pielea unor animale marine sau de apă dulce, al căror corp transparent le permitea continuarea activității de sinteză. Astfel, la adăpost de primejdii, ele se puteau hrăni cu substanțele organice produse cu ajutorul clorofilei, oferind o parte din ele și gazdelor primitoare. Acest mod original de întrajutorare a primit numele de endosimbioză. Interesant este faptul că în endosimbioză, algele verzi se asociază cu animalele de apă dulce, iar algele brune cu animalele marine. Ca exemplu, Tridacna, uriașul scoicilor, poartă în spațiile intracelulare ale mantalei sfere de alge brune, care sub acoperământul semitransparent, asemănător cu sticla mată, găsesc o protecție perfectă împotriva razelor solare prea puternice.
Poți să fii așa de bun încât să dai voie și altcuiva să crească pe lângă tine? Ești dispus să ajuți pe alții să câștige, să se dezvolte și să ajungă mari, folosindu-se de tine? Nu este prea omenește, așa-i? Fiecare trebuie să dea din coate, să-i înlăture pe alții, să lupte, călcând în picioare tot ce-i stă în cale. Aceasta este practica oamenilor din epoca păcatului.
Biblia are răspuns la toate intrebările.
Deconectat
RE: Curiozități gen "Știați că...?"
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
22961. Postat la 13/04/2013 22:55 - 4402z22h58m
ORHIDEA
Dintre orhideele exotice, Coryanthes macrantha (numită de localnici rmasca plângătoarer1 este cea care uimește prin ingenioasa rinstalație hidraulicăr1; ce începe să acționeze în perioada polenizării. Ca să înțelegi mai bine cum funcționează această instalație, imaginează-ți un bazin de catifea, de mărimea unei coji de ou, în care cade continuu, picătură cu picătură, din două cornete situate deasupra lui, un lichid aproape transparent. Când bazinul s-a umplut cam pe jumătate, lichidul în exces se scurge printr-un mic canal așezat într-o parte. Acest bazin se găsește dedesubtul unei încântătoare rcamere de oaspețir1;, cu două intrări laterale.
Aromele îmbătătoare și micile creste, cărnoase și dulci, atrag o anumită specie de albine. Cele două uși ale camerei cu dulciuri sunt ținute deschise mereu, tocmai pentru ca albinele, chiar trei sau patru deodată, să o poată vizita. Numai că aici le așteaptă o mare surpriză. Lucrurile se petrec în felul următor: albinele intră în cameră. Preocupate să mănânce cât mai mult și cât mai repede, se ciocnesc unele de altele până când una dintre ele își pierde echilibrul și alunecă pe pardoseala lucioasă și ușor înclinată, căzând drept în bazinul cu apă, făcând o baie neașteptată. Nu există decât o singură cale de a ieși din bazinaș: canalul de scurgere, destul de larg pentru a permite trecerea insectei. Dar, pe parcursul acestui canal, intrusa este așteptată mai întâi de un puf lipicios situat pe pereți, care rcapteazăr1; polenul de pe albină, polen care se prinsese de ea în cursul vizitei la o altă floare. După aceea, orhideea o încărcă cu propriul polen. Scăpată de aici, albina își ia zborul încărcată cu polenul care va fi transmis unei alte plante. Acesta este modul în care albinele ajută la polenizarea florilor de orhidee.
Stiati ca in Guam , exista drumuri facute din corali ,deoarece Guam nu are plaje din nisip natural, ci numai corali,
insula națiune face asfalt utilizând un amestec de corali de ulei,
refuzând importul de nisip din străinătate.
Psalmul 84.11. Căci Domnul Dumnezeu este un soare și un scut, Domnul dă îndurare și slavă, și nu lipsește de nici un bine pe cei ce duc o viață fără prihană.
Doamne al oștirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!
Deconectat
RE: Curiozități gen "Știați că...?"
fullban10 (detalii numai pentru membrii conectaţi)
23553. Postat la 03/05/2013 19:58 - 4383z1h55m
Am scris la- Mari români- despre Dumitru Leonida, dar la- Știați că?-aș vrea să postez ceva deosebit din viața de elev a lui .
Când își amintea de adolescența lui, Dimitrie Leonida nu uita două întâmplări pe care le evoca totdeauna cu multă emoție. Pe când era elev al liceului Mihai Viteazu din București, s-a gândit că n-ar fi rău să organizeze defilarea unui grup de elevi cu prilejul Zilei independenței. Zis și făcut. Mai întâi a înjghebat o fanfară. S-au cumpărat instrumente, elevii cu talent muzical fiind obligați să le plătească în rate lunare. Leonida avea ambiția ca defilarea să se desfășoare perfect, așa că își chema adesea colegii la exerciții. În dimineața în care era repetiția generală a defilării, un inspector a venit la liceu și a constatat absența masivă a elevilor. După plecarea lui, directorul a plecat cu trăsura în căutarea dispăruților, pe care i-a găsit în apropiere de Băneasa, făcând exerciții. Evident, capul răutăților era elevul Leonida, care a fost aspru mustrat și amenințat cu exmatricularea.
Defilarea a ieșit însă atât de frumos, încât directorul s-a îmbunat. O încurcătură duce deseori la o altă încurcătură. Câțiva elevi mai săraci nu puteau plăti ratele pentru instrumentele fanfarei. Atunci, elevul Leonida a hotărât să organizeze un concert la Ateneu, invitându-l până și per30; rege. Din nou, conducerea liceului era îngrijorată, fiind în joc onoarea liceului. I s-a cerut să anuleze concertul și, când acesta a refuzat, a fost amenințat din nou cu exmatricularea. Conflictul a luat amploare, și în oraș a început să se vorbească despre aceasta, iar rezultatul a fost vinderea tuturor biletelor. Pentru că o serie de personalități culturale bucureștene își anunțaseră participarea, directorul a ezitat să interzică concertul. Succesul a fost deplin. Aplauzele furtunoase i-au răsplătit pe elevi.
Colesterolul, este, din punct de vedere chimic, un alcool (un sterol, adică un steroid modificat). Prezența sa în organism are un rol extrem de important în formarea membranelor celulare, pe care le ajută să fie permeabile, dar și un rol metabolic, mai ales prin faptul că ajută la sintetizarea acizilor biliari. Mare parte din colesterolul din organism este introdus prin alimentație, mai ales prin consumul de carne, brânzeturi și alte alimente de origine animală, in special cele grase (untura, slănina, gălbenușul de ou, smântâna, brânzeturile grase).
Regimul alimentar bazat în mare parte pe carne și lactate, lipsa legumelor și fructelor din alimentație, greutatea corporală mare și obezitatea, lipsa de mișcare, fumatul și consumul de alcool, dar și factori genetici pot cauza un colesterol ridicat la nivelul sângelui.
În organism exsită 2 feluri de colesterol: colesterolul r0;răur1;, dar și colesterolul r0;bunr1;. Colesterolul rău este prescurtat LDL colesterol și este alcătuit din lipoproteine cu densitate mică. HDL colesterol este colesterolul bun, alcătuit din lipoproteine cu densitate mare. Un om perfect sănătos trebuie să aibă un nivel al LDL mic și un nivel mare al HDL. Acesta din urmă are rol în circulația sangvină și previne calcifierea vaselor de sânge. Valori normale colesterol înseamnă între 100 și 150 de grame de colesterol în organism (în funcție de greutate, vârstă și sex).
LDL, colesterolul rău, se depune pe pereții arterelor și poate bloca astfel circulația sângelui, ceea ce duce la o serie de boli cardiovasculare, dintre care cele mai grave sunt arteroscleroza, infarctul si atacul vascular cerebral.
Pentru a elimina sau pentru a preveni creșterea nivelului de colesterol din sânge există câteva alimente care scad colesterolul si care ajută organismul: peștele gras cum ar fi somonul, semințele de in, muștarul, dar și cerealele integrale, laptele de soia și vinul roșu, consumat zilnic în cantități moderate (100-125 ml). Uleiul de măsline este de preferat uleiului de floarea-soarelui atât la prepararea mâncărurilor cât și a salatelor.
Nivelul optim al colesterolului rău trebuie să fie menținut sub 200 mg/dL, iar o valoare peste 240 mg/dL indică un colesterol marit si implicit semne de boală, fiind necesara interventia medicului pentru scaderea colesterolului. Femeile ajunse la menopauză trebuie să fie atente la nivelul de colesterol din sânge deoarece menopauza însemnă mai puțini hormoni estrogeni care de obicei luptă cu colesterolul rău. Colesterolul bun trebuie să depășească 40 mg/dL.
Pazeste-ma ca lumina ochiului ,ocroteste-ma la umbra aripilor Tale..!
Din cele mai vechi timpuri, menta a fost folosită ca tratament pentru diverse afecțiuni, în special ale stomacului, dar și ca plantă aromatică și condiment la prepararea diverselor feluri de mâncare și deserturi.
Menta care se folosește în scopuri terapeutice și culinare este menta cultivată și nu menta salbatica, ce nu conține suficiente uleiuri volatile. Menta de apă, menta dulce și menta piparată sunt cele 3 tipuri de mentă potrivite pentru tratamente și alimente. Cele 3 cresc în grădină, se plantează ușor și se adaptează imediat solului, fiind de altfel plante perene ce apar în grădină an de an. Desigur, menta se poate păstra și în ghiveci.
Menta se culege de câteva ori pe an, cu puțin timp înainte de înflorire, prin tăierea tulpinii cu frunze. Ulterior, din locul de unde a fost tăiată vor apărea noi tulpini. După recoltare, uscarea mentei se face în locuri ferite de soare și praf. Depozitarea se face în aceleași condiții în pungi de hârtie. Popular, ea este cunoscută și ca izma, camfor și iarba neagra.
Menta ajută la prevenirea mai multor tipuri de cancer (la sân, la ficat, la stomac, colon sau piele) și la boli ale stomacului (gastrita și ulcer). Boli feminine precum cistita pot fi și ele tratate cu ceaiuri de mentă și uleiuri volatile. Senzațiile de vomă, arsurile stomacale și diareea pot dispărea în urma unui tratament corect dozat cu mentă. Persoanele care suferă de acnee pot folosi frunze de mentă pisate ca mască pentru ten iar mestecarea frunzelor albește dinții și ajută la împrospătarea respirației. În plus, are proprietăți calmante și revigorante pentru persoanele care suferă din cauza stresului, depresiei sau anxietății. Este benefică si în tratarea răcelilor sau a durerilor de cap.
Menta este folosită în industria cosmeticelor, în special la prepararea pastei de dinți. În alimentație, menta se folosește ca și condiment la sosuri, în salate de fructe, dulcețuri sau compoturi. Celebrul cocktail Mojito, cu rom și lămâie lime, are ca ingredient de bază menta. Din uleiul de mentă se extrage mentol, folosit și pentru masajul de relaxare și în aromaterapie.
Pazeste-ma ca lumina ochiului ,ocroteste-ma la umbra aripilor Tale..!
Știați că un cioban Australian a găsit pe câmpul Ballart un bolovan strălucitor ce cântarea 84 de kilograme? Acesta este cel mai mare bulgăre de aur găsit până azi.
Psalmul 84.11. Căci Domnul Dumnezeu este un soare și un scut, Domnul dă îndurare și slavă, și nu lipsește de nici un bine pe cei ce duc o viață fără prihană.
Doamne al oștirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!
urici de câine, de pisică, de veveriță, de arici, de șobolan și așa mai departe. Cele mai puricoase mamifere sunt carnivorele, insectivorele și rozătoarele. Erbivorele nu prea au purici. Iepurele, însă, are purici, numai că aceștia nu migrează pe om, chiar dacă iepurele este mort. De ce?
mai slabă de nervi. Asupra celorlalți fazani, apariția dușmanului a avut efectul normal: încercarea de a scăpa prin zbor. Teama de ceva (sau groaza) este un foarte bun sistem de alarmă ce determină autoprotecția.
este cea care uimește prin ingenioasa rinstalație hidraulicăr1; ce începe să acționeze în perioada polenizării. Ca să înțelegi mai bine cum funcționează această instalație, imaginează-ți un bazin de catifea, de mărimea unei coji de ou, în care cade continuu, picătură cu picătură, din două cornete situate deasupra lui, un lichid aproape transparent. Când bazinul s-a umplut cam pe jumătate, lichidul în exces se scurge printr-un mic canal așezat într-o parte. Acest bazin se găsește dedesubtul unei încântătoare rcamere de oaspețir1;, cu două intrări laterale.
