Miguel Servet a văzut lumina zilei în 1511, în satul Villanueva de Sijena (Spania). De mic a fost un elev strălucit. Potrivit unui biograf, rla 14 ani, el știa deja greaca, latina și ebraica și avea cunoștințe vaste de filozofie, matematică și teologier1;.
Când Servet era abia la vârsta adolescenței, Juan de Quintana, confesorul împăratului Spaniei, Carol al V-lea, l-a luat în slujba sa ca paj. În călătoriile pe care le făcea alături de Quintana, Servet a observat marile sciziuni din sânul religiei: Spania era o țară care îi trimitea în exil pe evrei și pe musulmani sau îi convertea cu forța la catolicism. La 16 ani, Servet a început să studieze dreptul la Universitatea din Toulouse (Franța). Acolo a văzut pentru prima oară o Biblie completă. Cu toate că citirea Bibliei era interzisă cu desăvârșire, Servet a citit-o pe ascuns. După prima lectură, el a jurat că o va mai citi rde o mie de orir1;. Se pare că Biblia pe care Servet a studiat-o la Toulouse era Biblia Complutensă Poliglotă. Astfel, el a putut citi Scripturile în limbile originare (ebraică și greacă), precum și în latină. Studiul Bibliei, dar și degradarea morală a clerului spaniol i-au zdruncinat încrederea în religia catolică. Îndoielile privind religia catolică, s-au adâncit când a luat parte la încoronarea lui Carol al V-lea. Regele spaniol a fost încoronat împărat al Sfântului Imperiu Roman de Papa Clement al VII-lea. În timp ce Papa stătea pe tronul său mobil, împăratul a venit și i-a sărutat picioarele. Servet scria mai târziu: rAm văzut cu ochii mei cum papa a fost purtat pe umeri de prinți, cu toată pompa, și cum era elogiat de oamenii strânși pe străzir1;. Servet a observat diferența izbitoare dintre fastul și extravaganța ceremoniei și simplitatea propovăduită în Evanghelii. Servet a renunțat discret la slujba sa de pe lângă Quintana și a pornit singur în căutarea adevărului. El credea că mesajul lui Cristos nu era adresat teologilor sau filozofilor; ci, oamenilor de rând care trebuiau să-l înțeleagă și să țină cont de el în viață. Prin urmare, și-a propus să cerceteze textul biblic în limbile originare și să respingă orice învățătură care nu era în armonie cu Scripturile. Este interesant că în scrierile sale, cuvântul radevărr1; și derivatele acestuia sunt cele mai des folosite cuvinte. Studiile istorice și biblice l-au dus la concluzia că în primele trei veacuri ale erei noastre, creștinătatea a devenit coruptă. Servet a înțeles că împăratul Constantin și succesorii săi au promovat învățături false, ceea ce a dus la adoptarea Trinității ca doctrină oficială. La 20 de ani, Servet și-a publicat cartea: De Trinitatis Erroribus (Erorile despre Trinitate), o lucrare care l-a făcut ținta preferată a Inchiziției. Iată ce a scris el: rBiblia nu face referire la Trinitate. . . . Noi ajungem să-l cunoaștem pe Dumnezeu prin Cristos, nu prin conceptele filozofice cu care ne mândrimr1;. Atitudinea lui Servet a stârnit unele reacții favorabile. Reformatorul protestant Sebastian Franck a scris: rSpaniolul Servet spune în lucrarea sa că Dumnezeu este o singură persoană. Biserica Romano-Catolică susține că există trei persoane în una. Tind să-i dau dreptate spanioluluir1;. Cu toate acestea, nici Biserica Romano-Catolică, nici cea Protestantă nu l-a iertat vreodată pe Servet că a pus la îndoială Trinitatea, doctrina lor principală. Studierea Bibliei l-a determinat pe Servet să respingă și alte doctrine bisericești. El considera că folosirea icoanelor în închinare nu este bazată pe Biblie. Prin urmare, la un an și jumătate de la publicarea lucrării De Trinitatis Erroribus, Servet li s-a adresat cu respect catolicilor și protestanților: rNici nu aprob, nici nu resping în totalitate vreun grup religios. În opinia mea, cu toții au dreptate în anumite privințe, iar în altele greșesc. Cu toate acestea, fiecare vede greșelile celuilalt, dar nu și pe ale saler1;. Servet era în căutarea adevărului. Însă văzându-se obligat să fugă din calea prigonitorilor, Servet și-a schimbat numele în Villanovanus și s-a stabilit la Paris, unde și-a luat licența în artă și doctoratul în medicină. Interesul pentru științele exacte l-a determinat să facă disecții pentru a înțelege cum funcționează corpul omenesc. Servet a fost probabil primul european care a descris circulația sângelui în plămâni, despre care vorbește în cartea sa Christianismi Restitutio. Observațiile sale au apărut cu 75 de ani înainte ca William Harvey să descrie întregul sistem circulator. Servet a publicat și o nouă ediție a Geografiei lui Ptolemeu. Cartea s-a dovedit un adevărat succes, unii numindu-l pe autor: părintele geografiei comparate și al etnografiei. Servet a scris și Syruporum universa ratio ad Galeni censuram diligenter expolita care prezenta un punct de vedere nou și echilibrat cu privire la un anumit tip de medicament. Bogăția de informații medicale din această carte a făcut din el un pionier în domeniul farmacologiei și în utilizarea vitaminelor. Ținând cont de experiența lui în numeroase domenii, un istoric l-a numit runa dintre cele mai luminate minți din istoria omenirii, care a îmbogățit cultura universalăr1;. Însă cine caută adevărul are și împotrivitori (Luca 21:15). Unul dintre nenumărații dușmani ai lui Servet a fost Jean Calvin, care a întemeiat un stat protestant în Geneva. Potrivit istoricului Will Durant: rguvernarea autoritară [a lui Calvin] nu avea la bază legea sau forța fizică, ci hotărârea și personalitatea sa puternicăr1;. Calvin rrespingea la fel de hotărât ca un papă ideea că oamenii au dreptul de a decide personal în ce să creadăr1;. Servet și Calvin se întâlniseră probabil în tinerețe la Paris. De la bun început a existat antipatie între ei, Calvin devenind cel mai înverșunat dușman al lui Servet. Deși Calvin era unul dintre liderii Reformei, el a sfârșit prin a-l da pe Servet în mâinile Inchiziției Catolice. Servet a reușit cu greu să fugă din Franța, unde i s-a ars portretul. Dar a fost recunoscut și trimis în închisoare la Geneva, oraș de frontieră în care Calvin făcea legea. Calvin l-a supus pe Servet unui tratament crud în închisoare. Cu toate acestea, la tribunal, în timpul discuțiilor cu Calvin, Servet s-a arătat dispus să-și schimbe concepțiile dacă împotrivitorul său îi aducea argumente biblice convingătoare. Dar Calvin nu a reușit. După proces, Servet și-a primit pedeapsa: a fost ars pe rug. De către protestanții. Cu toate că își redusese la tăcere rivalul, Calvin și-a pierdut autoritatea morală. Executarea nedreaptă a lui Servet a stârnit mânia oamenilor de bună-credință din Europa și a constituit un argument important pentru partizanii libertății omului, care susțineau că nici un om nu trebuie să fie omorât din cauza convingerilor lui religioase. Ei erau din ce în ce mai hotărâți să continue lupta pentru libertatea religioasă. Poetul italian Camillo Renato a protestat: rNici Dumnezeu și nici spiritul său nu a încurajat un asemenea mod de acțiune. Cristos nu s-a purtat astfel cu cei care l-au renegatr1;. Iar umanistul francez Sébastien Chateillon a scris: rA ucide un om nu înseamnă a ocroti o doctrină, ci efectiv a ucide un omr1;. Privitor la efectul pe care l-a avut execuția lui Servet, în cartea Michael Servetusr12;Intellectual Giant, Humanist, and Martyr se spune: rMoartea lui Servet a fost punctul de cotitură în ideologia și în mentalitatea care se înrădăcinaseră începând cu veacul al patrulear1;. Tot aici se mai afirmă: rDin perspectivă istorică, Servet a murit pentru ca libertatea conștiinței să devină un drept fundamental al tuturor oamenilor din societatea modernăr1;. În 1908, a fost înălțat un monument în memoria lui Servet, în orașul francez Annemasse, aflat la circa cinci kilometri de locul în care s-a stins din viață. Pe o inscripție se poate citi: rMiguel Servet, . . . geograf, medic și fiziolog, merită recunoștință din partea lumii întregi pentru descoperirile sale științifice, pentru grija față de bolnavi și săraci și pentru hotărârea de a nu-și lăsa mintea și conștiința controlate de alții. . . . Era de neclintit în convingerile sale. Și-a dat viața pentru a apăra adevărulr1;. Miguel Servette, a fost condamnat la moarte și executat de către consiliul orășenesc din Geneva, Elveția - fieful reformatorului Jean Calvin pentru vina de a fi anabaptist (rebotezator) și antitrinitar. El era atașat unei adunări anabaptiste antitrinitare din Franța, era pacifist și milita pentru libertate de conștiință. Prin urmare, în Franța exista o mișcare antitrinitară printre anabaptiști. Miguel Servette a scris mai multe cărți contra trinității: On The Errors of the Trinity (anul 1531) și Dialogs On The Trinity (anul -1532). http://godglorified.com/michael_servetus.htm În lucrarea sa, Declarationis Iesu Christi Filii Dei, Servet a afirmat că doctrina Trinității este greu de înțeles și că Scripturile nu conțin rnici măcar un cuvântr1; în sprijinul ei. În timp ce era în închisoare, Servet a scris în încheierea ultimei sale scrisori: rMiguel Servet, singur, dar având încredere în cea mai sigură ocrotire, cea oferită de Cristosr1;.
