 |
Ești botezat cu Duhul Sfânt?
Ești botezat cu Duhul Sfânt?
E întrebarea
Prin ce poți tu să spui: "Da, sunt!"
Prin ce dovezi, prin ce cuvânt,
Ai dezlegarea?
Căci ucenicii s-au rugat
Cu stăruință
Iar Duhul Sfânt s-a revărsat,
Și-astfel pe toți i-a botezat
După credință.
De-abia atunci s-a împlinit
Măreața revărsare,
De care ISUS a vorbit,
Iar ucenicii au simțit
Divina cercetare.
În pieptul lor era un foc
Venit din înălțime,
Încât i-a clătinat din loc
Ca pe Aaron și pe Țadoc
Preoții din vechime.
În limbi străine au vorbit
S-audă fiecare,
Că Dumnezeu a împlinit
Ce-a fost prin Duhul profețit
În vechea așezare.
O sută douăzeci erau
La marea sărbătoare,
Evreii oaspeți se mirau
Când auzeau cum ei vorbeau
Cu câtă-nflăcărare.
Iar Petru tuturor le-a spus
Ca să priceapă,
Că e botezul cel de sus
Cu Duhul Sfânt, de la ISUS,
După botezu-n apă.
Făgăduința-i pentru toți
În număr cât de mare,
Și-ai voștri fii, și-ai voștri 'nepoți
Ca să slujească de preoți
Prin Duhul la altare.
Chiar Petru a rămas uimit
Deasupra pe terasă,
Când Domnul i-a descoperit
Că și pe neamuri le-a primit
La dreptul de Mireasă.
Corneliu se ruga duios,
Sutașul de-altădată,
Omul de bine și milos
Ce se simțea că-i păcătos,
Un înger i se-arată.
Și mesagerul minunat
La Iope îl trimite.
Corneliu n-a mai așteptat
La Iope solii au plecat,
Pe Petru să-l invite.
Și-n casă la sutaș mirați
Rudele apropiate,
Erau cu toții adunați
Acei ce-au fost întâii frați
Cu inime mișcate.
Și-n timp ce Petru din Cuvânt
Vorbea de Salvatorul,
S-a revărsat cerescul vânt
Botezul Duhului
Preasfânt Mângâietorul.
Puterea care-a dovedit
Adevărata cale,
Căci Duhul pe toți i-a unit
Și-n limbi străine au vorbit
Ca la Rusale.
Samaria apoi la fel
Rămâne în Scriptură,
Din partea Domnului model
Că Duhul Sfânt e de la El
Botez și-nvățătură.
Iar Petru și Ioan s-au dus
Acolo cu grăbire,
Și mâinile pe cap le-au pus
Iar Duhul Sfânt de la ISUS
I-a botezat. MĂRIRE!
Ei au primit, de aceea-au dat
Putere din putere,
Căci Duhul Sfânt s-a revărsat
Când ucenicii s-au rugat,
Din ceruri, mângâiere.
În limbi străine au vorbit,
Altfel cum se explică?
Căci Simon le-a făgăduit
Argintul lui nefericit
Neștiind ce să mai zică.
La Corint, Pavel ce frumos
Se-avântă mai departe,
Spunând că trupul Lui HRISTOS
E viu, e sfânt, e sănătos,
Și fiecare credincios
E mădular în parte.
Și că zidirea e prin har
Cu multă-nțelepciune,
Căci Duhul prin cerescul dar
Desăvârșește pe altar,
A noastră rugăciune.
Iar când prin Duhul Sfânt vorbim
În limbă ne-nțeleasă,
Atunci puteri de sus primim
Și Domnului îi mulțumim,
C-o mulțumire-aleasă.
Dar pentru cel necredincios
E semn de întrebare,
Când noi prin Duhul Lui HRISTOS
Vorbim, sau ne rugăm frumos
În adunare.
Biserica poți s-o zidești
La starea mult dorită,
Dacă prin Duhul proorocești,
Sau limbile le tălmăcești
Din somn ea e trezită.
Dar unde-s lipsă văzători,
Desfrâul, dărâmarea,
S-a dovedit de-atâtea ori
Trântindu-i chiar și pe păstori
Și-n urmă, adunarea.
Dar dacă-n lume-s falsități
Și fructe copiate,
Vin și aicea răutăți
Să-mbolnăvească cum vedeți,
Sunt fructele stricate.
Dar dacă tu în Domnul ești,
Nu cazi în rătăcire.
Căci este dar să deosebești
Depinde pe ce treaptă ești
Cu Duhul de sfințire.
Sunt multe camere și odăi
De luptă și-apărare,
Să-i poți învinge pe cei răi
Ce stau pe dealuri și prin văi
Aici în adunare.
Necredinciosul înțelept
Armat cu falsitate,
El stă pe dealu-nalt și drept,
Dar n-are Duhul Sfânt în piept
Ci răutate.
Gălăgiosul prefăcut
Din valea umilită,
Pare adesea de temut
Când stă ascuns, necunoscut,
Și tulbură, irită.
E greu s-ajungi pân-la izvor,
La apa cristalină,
Să bei nu-i greu, e foarte-ușor,
Căci e promisă tuturor
Puterea Lui divină.
Și cei din Efes au primit
Puterea minunată,
Când s-au rugat, au proorocit
Și-n limbi străine au vorbit,
Scriptura ne arată.
Ca să primești, trebuie să ceri
Și-aceasta prin credință,
A Duhului divin puteri
Cum au cerut acei de ieri
Prin stăruință.
Să nu te temi de Belzebut
Când pâine ceri, sau pește.
Căci Domnul nu-ți dă un duh mut
Ci Duhul Sfânt, ce L-ai cerut,
Iar Duhul Sfânt vorbește.
Să nu te temi că ispitești
Dacă te rogi într-una,
Căci este scris, să îndrăznești,
Iar dacă ceri ai să primești
Din partea Lui, arvuna.
Căci cei aleși n-au stat pe loc
Să-i biruie-ndoiala,
Ei s-au rugat cu-atâta foc
Și-au alergat din loc în loc
Au dat năvala.
Căci Duhul e Mângâietor
Cereasca bucurie,
Prin încercări ocrotitor
Și sfat, și călăuzitor
Pe drum spre veșnicie.
El este râul nesecat
Ce curge-n partea dreaptă,
În care omul a intrat
Și de la glezne-a măsurat
Pân'la a patra treaptă.
El este minunatul nor
Și mana din pustie,
E untdelemnul din ulcior,
Din vasele fecioarelor,
El e și apa vie.
El e toiagul lui Aaron
Care-a rodit migdale,
E trâmbița lui Ghedeon,
Puterea ce-a fost cu Samson
În lupta de pe cale.
E porumbelul ce-a zburat
Din arca izbăvirii,
Și la Iordan s-a arătat
Când pe ISUS l-a botezat
În ziua mântuirii.
E norul călăuzitor
Din ziua cea aleasă,
E flacăra iubirilor
Din Cântarea Cântărilor
De-a Lui ISUS Mireasă.
E untdelemnu-mpărătesc
A ungerii tărie,
Acei ce Duhul Sfânt primesc
În inima lor ei simțesc
Nespusă bucurie.
E mărturia lui ISUS
Ce-a inspirat profeții,
E adevărul sfânt de sus,
Luceafărul fără apus
Din zorile vieții.
El ne inspiră melodii
Din Patria cerească,
Cântări și-atâtea poezii
Și nesfârșite bucurii
Din lumea îngerească.
El a dat vocii colorit
Și brațelor putere,
Și aurorii strălucit
Iubirea scrisă în privit
Cu veșnică plăcere.
E Dumnezeul cel slăvit
În veșnica mărire;
E Dumnezeul ce-a vorbit
Prin FIUL care ne-a iubit
Și Duhul de Sfințire.
E taina cea de la-nceput
Care-a plutit pe ape,
Când cerurile s-au născut,
Lumina care-a apărut
Din noapte să ne scape.
E forța care-a declanșat
În soare energia,
Iar stelele le-a aranjat
Ca pe-o grădină de-mpărat,
Numită veșnicia.
Calculatorul cel precis
Dând lumii dimensiune,
Zidind pământul pe abis,
Să fie-al nostru Paradis
Considerat minune.
Al infinitului motor
Ce pus-a în mișcare,
Întregul univers în zbor
Reglând viteza tuturor
Ce merg fără-ncetare.
E vântul veșnic nevăzut
Cu adiere lină,
Purtând parfumul cel plăcut
Din florile care-au crescut,
Pe-a lumii-ntregi grădină.
E focul care a pornit
Motoarele iubirii.
Adam din somn când s-a trezit
Era nespus de fericit
În raiul fericirii.
E pomul vieții roditor
În cer și pe câmpie.
El e viața tuturor
Ce e transpusă uimitor
Prin legi, din veșnicie.
Acest altoi e neînțeles
Divina transplantare,
Ce se petrece foarte des
Cu-acei ce Domnul i-a ales
Pentru a Lui lucrare.
Dar duhul nostru-i omenesc
Pe-a lumii-ngustă scară,
Și e chemat la rang ceresc
Prin Duhul cel dumnezeiesc
Nicicând să nu mai moară.
Aceasta-nseamnă botezat
Când simțurile toate,
S-au înoit și s-au schimbat,
Și-n tine pacea a intrat
Și-a Domnului dreptate.
Aceasta-nseamnă înoit
Când râuri țâșnitoare,
În pieptul tău desîmpietrit
Ca un potop au năvălit
De ape curgătoare.
Și fericit vei sta sub nor
În pace și iubire,
Simțindu-te nemuritor
Având în piept un singur dor
A Lui ISUS venire.
De-abia atunci ești pregătit
De nunta care vine,
Când ești convins că ai primit
Veșmântul cel făgăduit,
Simțindu-l că-i pe tine.
Când ești precis ce-ai vrut să spui
În limba ta maternă,
Însă mișcat de raza Lui,
Tu cânți spre slava Domnului
În limba cea eternă.
Când tu ai vrut să-i mulțumești
În limba românească,
Însă deodată izbucnești
În alte limbi să-i mulțumești
De gloria cerească.
De-abia atunci tu ești trimis
În tainica lucrare,
Având puterea cum e scris
Când ucenicilor le-a zis
Să stea în așteptare.
De-abia atunci ești luptător
Având și armătură,
Să lupți cu duhuri ce omor
Pe cei ce strigă ajutor,
Lipsiți de-nvățătură.
De-abia atuncea poți să zici
Mesajul, vestea bună,
Când pe bolnavi poți să-i ridici
În timp ce din Cuvânt explici
Prin Duhul Sfânt ce tună.
Acesta-i mesajul ceresc
Original în toate,
Scripturile-l mărturisesc
Iar cei care se-mpotrivesc
Nu au dreptate.
Apostolii așa-au lucrat
Văzând pe-'Nvățătorul,
Pe cei bolnavi i-au vindecat
Și-n fața lor i-au ridicat
Să-i vadă tot poporul.
Așa lucrează Duhul Sfânt
Având la temelie,
Roade și daruri care sunt
Bisericilor pe pământ
Aripi spre veșnicie.
Așa era și va fi iar
'Nainte de venire,
În strâmtorări și chin amar
Se va vărsa ultimul har,
Duhul de pregătire.
Și-n urmă cei ce-au adormit
Se vor trezi deodată,
Și-aceasta fiindcă au primit
Pe Duhul Sfânt cât au trăit
În lumea blestemată.
Căci Duhul care L-a-nviat
Pe Domnul în tăcere,
Ne va-nvia cu-adevărat
Numai dacă ne-a botezat
Când eram în putere.
Și numai dacă am păzit
Vasul în curăție,
Din ziua când El ne-a sfințit
Până când trupul s-a sfârșit
Atunci o să ne-nvie.
E primul stol de porumbei
Din vatra cenușie,
Ce pleacă-n zbor măreț și ei
Căci se sfârșiră anii grei
Și groaznica robie.
Iar ceilalți au rămas jos
La marea judecată.
Ei n-aveau Duhul lui HRISTOS
Ci duhul lumii păcătos,
Nici inima curată.
Și ce va fi e-al Lui secret
Cu botezați-n apă,
Poate că scrie vre-un profet
Dar nu-i precis și nu-i concret
Că și pe ei îi scapă.
De ce să mă agăț de-un fir
Când funia-i foarte tare,
Când pot prin Duhul să respir,
Chiar dac'ar fi să fiu martir
Eu cred în revărsare!
Zadarnic pot tot spune eu
Că stau cu cerul bine,
Dacă nu spune Dumnezeu,
Mărturisind prin Duhul Său
Simțindu-L că-i cu mine.
Din cei iubiți, sunt preaiubiți.
Aicea e cununa.
Pricepi dar cine-s cei răpiți
Cu ceata celor fericiți
Pe totdeauna?
Din cei viteji, sunt mai viteji.
Aici e bătălia.
În timpul luptei ei stau treji
Și nu se lasă în vârtej
Să-i biruie mânia.
Din cele zece numai cinci,
Din două numai una,
În noaptea tainelor adânci
S-or înălța mai sus de stânci
Cei ce-au primit arvuna.
Ești mulțumit cu starea ta?
Atuncea e bolnavă.
Oricum, pe loc n-ai putea sta
Sau te cobori, sau vei urca
Stagnarea-i stare gravă.
Ești mulțumit doar să privești
Splendoarea veșniciei?
Născut din apă dacă ești,
De ce n-ai vrea să te-adâncești
În Duhul părtășiei?
Ascultă dar cerescul glas
Cât mai răsună încă,
Și vino astăzi cu-al tău vas,
Și ia uleiul ce-a rămas,
Și urcă-te pe stâncă.
Căci iată cerul s-a-norat
Și noaptea-i tot mai mare.
Te-ntreb: "ești oare botezat
Cu Duhul Sfânt care s-a dat
Pentru salvare?"
O, cumpănește tot ce-am spus
Și uită-te mai bine,
Nu crezi că-i Duhul Lui ISUS
Ce vrea să-i fii și tu supus
Să vină și la tine?
Căci El e ultimul semnal
Ce trâmbița răsună,
Când vom scăpa de-al morții val
Conduși pe marea de cristal
Cu sfinții împreună.
El ne anunță ca să știm
Să zicem: M A R A N A T A!
Să ne rugăm, să stăruim,
De nuntă să ne pregătim
Și să fim gata.
AMIN
(De Dionisie Giuchici Vol 2-Domnul, nu eu!)
Postat de alin
la 08/12/2009
| 0 Comentarii ·
1970 Vizualizări ·
|
| |
