OMULE, TRECUT-AU DE ATUNCI MILENII
1. Omule, trecut-au de atunci milenii, de pe aripa vremii,
De când într-o grădină, ce Eden se numea.
Eu ți-am sădit sămânța, Te-am binecuvântat,
Făptura mâinii mele, cu un chip minunat.
(: Dar omule! Ce-ai făcut omule?
Mi-ai luat în deșert Numele! :)
2. Iubirea Mea cea mare, cu rău mi-ai răsplătit,
Și suferința grea, tu ai nesocotit.
Nu am să mai vin nicicând, să bat la ușa ta,
Dar am să vin odată, și atunci te voi întreba:
Amen
Postat de ami
la 04/07/2010
| 0 Comentarii ·
1447 Vizualizări ·
|
| 
