PE VREMURI STA IOSUA
1. Pe vremuri, sta Iosua în criză de timp r11; Erau mulți dușmani pe pământ, Căci soarele apune și ei sunt pe câmp Și noaptea venea pe pământ. Atunci, ridică Iosua mâna spre cer Cu glas ca de tunet strigând: "Opriți-vă, astre, mai dați-mi răgaz Să -i văd pe dușmani la pământ!" (: Oprește-te, soare, deasupra pământului! Oprește-te, lună și, tu! Lungească-se ziua aceasta a harului Și nimeni să nu zică: "Nu!" :)
2. Istoria aceasta de mult retrăim, E soarele aproape în asfințit... Dușmanul e încă în picioare o știm Deși are capul zdrobit. Din ghearele-i crude, pe cei disperați, Căutăm să-i smulgem acum. Oprește, Părinte ceresc, Te rugăm Oprește al soarelui drum!
3. De este vreun Iosua în mileniul trei, Să înalțe dar glasul spre cer, Să-i scape pe acei din mormintele reci Ce jertfa umană o cer! Nu vrem ațipire la pleoape să dăm, Acum lupta este în toi. Din noaptea de veci, suflete noi salvăm, Căci Domnul vieții e în noi.
Amen
Postat de ami
la 09/08/2010
| 0 Comentarii ·
1245 Vizualizări ·
|
|