Suficient cât știu !?
Scopul strângerii, este in folosul fiecărui acordeonist, pentru un progres din punct de vedere al cunoștințelor muzicale atât teoretice cât și practice. Deasemenea pentru ca Slava Domnului, să fie adusă din partea noastră cu dragoste, și cu devotament, din adâncul mădularelor, și sufletului nostru. Așa cum a fost stoarsă ultima picătură de apă sfântă din blajinul trup al Domnului Isus, -pentru a fi sigur că ispășirea noastră este făcută panâ la capăt- la fel și noi să ne dăm silința în calitate de preoți, leviți, slujbași ai Domnului, cântăreți (Apoc. 1:6; 1 Cron 15:16), să studiem mânuirea instrumentului ales prin îndemnul Duhului Sfânt. Să scoatem cele mai firave sunete, și deosebit de alese special pentru Domnul, cu deosebită recunoștință.
De când începi să tragi de foiul acordeonului să trăiești fiecare respirație, apăsare, și atingere de clapă, de bas. Cu fiecare gest, armonie, solistică pentru Domnul, ar fi bine să înțelegi că sunetele care ies "încurcate" sau "deslușite" Domnul le aude, le ascultă, și le primește ca pe jertfele primilor oameni. Și privește la ele cu plăcere sau cu nepăsare, depinde de consacrarea ta în ceea ce faci.
Pentru că nu o faci pentru mărirea ta, ci a Celui care ți-a creat tendoane, vene, piele, a Celui care a dat lege unghiilor să nu depășească marginea stabilită de la creație, și cresc intr-un mod atat de regulat. (Prov. 8:27-30)
Ne folosim de brațele noastre, de mâini, de palme, de degete, cu ele ne alimentăm, lucrăm, lovim sau mângâiem, cred că unul dintre rolurile mâinii, este și acela de a folosi un instrument, pentru a mângâia inima zdrobită, sufletul trudit, chiar trupul vlăguit, sau a da mărire Celui care ne-a răscumparat si ne pregătește o mare de sticlă amestecată cu foc, si vom primi alăute, alăutele lui Dumnezeu. Vor cânta doar aceia care vor birui fiara, icoana și numărul numelui ei. Astfel dar, hai să pornim la luptă, să nu slăbim, știind că Domnul ne înțelege și ne cunoaște așa cum suntem cu slăbiciuni, cu defecte... Posibil să fim răspunzători de nepăsarea noastră (Matei 25:24-26), gândul și dorul de a cânta la un instrument, nu a pornit simplu din inima noastră, ci dintr-un îndemn lăuntric: Ceva, sau un Cineva care îți șoptea: " Vreau să cânt, îmi place muzica, instrumnetul acesta!"; nu era vocea ta, era șoapta și îndemnul Duhului Sfânt (Romani 8:25-28).
Dacă ai un instrument, și ai făcut niște pași, dacă ști să deschizi burduful, dacă ai vlagă în mâini, este pentru că Domnul te binecuvintează. Venind la întrunirea acordeoniștilor ai ocazia să vezi câți mai sunt ca tine, să ajuți și pe cei care vor să fie ca tine. Te vei simți încurajat că și tu știi lucruri pe care le știu alții sau chiar să fi mai bun și atunci nu e cazul să te mândrești, ci să vezi bunătatea Domnului față de tine și răsplata eforturilor depuse. Trebuie un mic efort din partea ta, și am speranță că Domnul este acela care a făcut pentru tine nu unul, ci mai multe eforturi, și astăzi, și mâine pentru că El te iubește. Iubește-L și tu și dă-ți silința.
.................................................................................................Efes. 1:11-14
Abdon Pricopiuc