Toamna vietii
Plouă cu lacrimi pe întinsul pământ,
Se scutură norii de apă plângând,
Cad frunze și lacrimi deavalma pe jos,
E toamnă, e vânt, anotimp friguros.
Cu mâini tremurânde Te-aștept ca să vii,
În toamna vieții cu vânturi pustii,
Când trec prin mine cumplite stihii,
La gura de sobă, Te aștept ca să vii.
Trudnicele vise încep a-ncolți,
Iar limba să-Ți cânte etern ar dori.
Cu fire arginții la tâmple, Te-aștept,
Oprește furtuna... ce-mi arde în piept!
Că ploile-s reci... și plouă mereu,
E toamna vieții când, greul e greu,
Un licăr de credință plutește spre cer,
Mi-aduce lumină, ca-n greu să nu pier.
Mă uit la copacii ce goi au rămas,
Și roade și frunze-au plecat într-un glas,
Copiii ce mari au crescut... s-au dus de la noi!
A venit toamna vieții... cu friguri și ploi.
Iar ceea ce-n timpul vieții-am rodit,
Încet, încet s-a copt, s-a pârguit,
A venit vremea să... luăm fulgărinul grăbit,
Acasă în cer... totul e pregătit!
Acolo totu-i lumină, și pace, și cânt,
V-om uita că am plâns pe pământ,
Că au curs ploi, c-a fost furtună și vânt...
Veșnic Te-om slăvi ISUSE cântând!
amin 19 aprilie 2010
Autor: Greta Andreica
Postat de Greta
la 25/02/2011
| 2 Comentarii ·
2462 Vizualizări ·
|
| 
