Sabatul
Stăpânul lumii când sfârși lucrarea,
În ziu-a șaptea El se odihni.
Rostind El însuși Binecuvântarea
Asupra ei... pe veci El o sfinți.
Iar cei plecați străini în omenire,
Au mai păstrat Sabatul prea sfințit.
Ca monument de sfântă amintire,
Ce-n paradis a fost instituit.
Deși apoi, copii ascultării
Au pribegit cu sufletul înfrânt,
Au fost uitați, dar nu l-au dat uitării,
Ci l-au păstrat ca bunul cel mai sfânt.
Pe munte sus, săpat în slove sfinte
Și dăltuit în stâncă de granit,
Se-arată iar acel "Adu-ti aminte",
Ca să sfințești ce veșnic e sfințit.
Din nou se-arată dragostea divină,
Și Dumnezeu conduce un popor.
În calea lor ca veșnică lumină
Rămâne EL, odihna tuturor.
Târziu apoi cu mii de ani în urmă,
Când Dumnezeu coboară pe pământ,
Ca un păstor își duce a Sa turmă
Serbând El însuși Sabatul cel preasfânt.
Iar de atunci copii ascultării
Prin munti și văi, străini pe-acest pământ,
Au fost uitați dar nu l-au dat uitarii.
Ci l-au păstrat ca bunul cel mai sfânt.
Iar sus în Cer în marea bucurie,
Se va serba tot ziua de Sabat.
Din veșnicii și până-n veșnicie
El va rămâne veșnic neschimbat.
Amin .. Autor "Petre Cazan" din cartea "Armonia Eternei iubiri"
Postat de Nelutu
la 02/03/2011
| 1 Comentarii ·
2290 Vizualizări ·
|
| 
