Cred că nu este, sau mai bine zis nu ar trebui să existe vreo persoană din mediul creştin sau din rândul religiei monoteiste care-l recunoaşte pe Dumnezeu (YHWH) ca Unic Creator al tuturor lucrurilor văzute sau nevăzute, şi să nu fi auzit de cuvântul „Paşte”.

   Bineînţeles că nu vreau să aduc în discuţie decât aspectul religios al cuvântului, pentru că sunt şi expresii de altă formă care-l conţin, dar ele nu au legătură cu „credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna” – Iuda 3.

   În acest context, indiferent dacă e vorba de o sărbătoare sau de jertfa care era adusă la acea sărbătoare, cuvântul folosit de regulă în traducerile greceşti este „Pascha” iar el, la rândul lui este o adopţiune a evreiescului „Pesah” .

   Voi alege câteva din multele versete ce se referă la acest lucru; Pentru început cred că este potrivit să citez pasajul din Lev. 23:5 „În luna întâia, în a patrusprezecea zi a lunii, între cele două seri, vor fi Paştele Domnului”. Deci, în cazul acesta este vorba de o sărbătoare a Domnului, numită „Paştele Domnului” şi care are o dată stabilită de către Cel Preaînalt, în 14 Nisan, după calendarul biblic.

   Apoi, în Deut 16:5,6 Scripturile menţionează următoarele: „Nu vei putea să jertfeşti Paştele în vreunul din locurile pe care ţi le dă Domnul, Dumnezeul tău ca locuinţă; ci în locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să-Şi aşeze Numele în el, acolo să jertfeşti Paştele, seara, la apusul soarelui”. Din acest pasaj se desprinde foarte lămurit ideea că jertfa purta acelaşi nume ca şi sărbătoarea. Totodată, putem observa detalii exacte despre timpul şi locul unde trebuiau jertfite Paştele Domnului.

   Să citim acum din Ezra 6:20: „Preoţii şi Leviţii se curăţiseră cu toţii, aşa că toţi erau curaţi; au jertfit Paştele pentru toţi fiii robiei, pentru fraţii lor preoţii, şi pentru ei înşişi.” Aceasta este una dintre dovezile biblice care ne învaţă că în afară de ritualul practicat la primul Paşte, în Egipt, şi unde Paştele au fost jertfite de către fiecare cap de familie, în rest, după instaurarea unei orânduieli preoţeşti, nu mai aveau voie să jertfească Paştele decât preoţii, şi leviţii – iar dintre aceştia cei chemaţi de Dumnezeu pentru a-I sluji Lui cu acest fel de slujbe.

   Urmează un nou verset: Exod 12:8a „Carnea s-o mănânce chiar în noaptea aceea, friptă la foc”. Aici observăm felul cum să fie preparată şi timpul când trebuie consumată jertfa de Paşte.

   Aşadar, iată că răsfoind puţin Scripturile, putem să găsim felul în care doreşte Dumnezeul cel Atotputernic să fie sărbătorită această sărbătoare care este „a Lui” aşa cum am citat mai sus cartea Levitic. Totuşi, prezenţa atâtor elemente mozaice în contextul sărbătorii scot în evidenţă faptul că este vorba despre Paştele Domnului sărbătorit într-un cadru al vechiului Legământ. Iar noi, conform spuselor epistolei către Evrei 9:15 „Şi tocmai de aceea este El (Domnul Iisus) mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemaţi, să capete veşnica moştenire, care le-a fost făgăduită” înţelegem că trăim deja vremea noului legământ, acela încheiat între Dumnezeu şi noi pe baza sângelui jertfei Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos. Şi acest fapt ne atrage atenţia că prin înlocuirea primului legământ cu al doilea, a avut loc şi o schimbare a unor practici ale sărbătorii.

   Cred că este important să menţionez afirmaţia Domnului Iisus care spune despre Sine în Matei 5:17: „Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.” Acum, dacă vom studia ce scrie în „Lege” şi în „Prooroci” despre Mesia, vom găsi că El va veni pe Pământ tocmai ca să-şi dea viaţa ca jertfă pentru răscumpărarea omenirii din păcat. Iar jertfa de Paşte, ce se aducea la această sărbătoare, avea tocmai acest scop: şi anume răscumpărarea unui popor dintr-o robie.

     Deloc întâmplător, ci mai degrabă credem că fiind din veşnicii hotărât, într-o zi de 14 Nisan, Domnul Iisus Hristos - exact la timpul în care trebuia să înceapă sacrificarea jertfei de Paşte - şi-a dat viaţa pentru păcatele celor ce vor crede în El tocmai ca să îndeplinească slujba adevăratului miel de Paşte. Aceasta afirmă şi apostolul Pavel în 1 Cor 5:7: „căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit.” Urmărind ordinea de desfăşurare a evenimentelor sărbătorii, observăm că Paştele trebuiesc mâncate în noaptea imediat următoare jertfirii lor, conform poruncii Domnului pe care am citat-o mai sus. Trebuie să avem însă în vedere că Domnul Iisus trebuia să-şi îndeplinească misiunea şi să-i înveţe în acelaşi timp pe ucenici slujba pe care trebuie să o practice la această sărbătoare câtă vreme El era ca om pe acest pământ. Şi deoarece omeneşte, nu este posibil să fi mort şi în acelaşi timp să îndeplineşti o slujbă fizică, vedem din textele Evangheliilor că Domnul Iisus a instituit Paştele noului Legământ cu o noapte mai devreme. În sprijinul acestei explicaţii avem afirmaţia apostolului Pavel, care spune în 1 Cor 11:23: „Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume că, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu”.

   Iată cum, studiind Biblia cu atenţie, putem afirma cu tărie că Dumnezeu a avut un măreţ Plan de Mântuire a omenirii, şi că acest Plan este aplicat prin slujba divina din cadrul Sărbătorilor Domnului. La Paştele Domnului, aceasta conţine atât o parte literală (consumul simbolurilor Trupului şi Sângelui Domnului Iisus) cât şi o parte duhovnicească (credinţa în jertfa Domnului Iisus şi participarea activă la adunarea de sărbătoare în cinstea Domnului). Şi am spus aceasta ca dovadă a faptului că Dumnezeu planificat totul de la început, aceasta incluzând data sărbătorii, timpul la care trebuiau jertfite Paştele cât şi cel în care trebuiesc mâncate. În sprijinul ideii că sărbătorile Domnului trebuiesc sărbătorite şi în timpurile noastre, avem atât afirmaţia Domnului Iisus din Matei 5:17 cât şi ceea ce afirmă Biblia în 1 Cor 5:8: „Să prăznuim, deci, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.”

   În concluzia celor prezentate mai sus, având în vedere că ne-am propus să analizăm părerea Bibliei legată de cuvântul „Paşte” şi semnificaţiile lui, nu-mi mai rămâne decât să spun bazat pe Scripturi, că Legea lui Dumnezeu a rămas aceeaşi din veşnicii, doar că în zilele noastre „materia” cu care se face slujba nu mai este carnea şi sângele unui animal, ci simbolul Trupului şi Sângelui Fiului lui Dumnezeu, adevărata jertfă de Paşte. Deci Paştele evreiesc, bazat pe jertfa unui animal nu mai are valoare din moment ce a fost jertfit Adevăratul Miel de Paşte.

   Deasemenea, în mediul creştin, pentru majoritatea credincioşilor ce se bazează pe învăţăturile extrabiblice, şi nu pe ceea ce ne învaţă Scripturile, la Paşte se sărbătoreşte învierea Mântuitorului, şi nu moartea Lui... Cu toate că această învăţătură este întâlnită în practicile bisericeşti încă de prin secolul al patrulea am încercat să caut ceva versete Biblice în acest sens, dar am rămas fără ele, deoarece nu există în Biblie asemenea argumente. Până şi istoria bisericească sau alte istorii care fac referire la acele evenimente sau timpuri în care s-au petrecut ele, afirmă că această practică a fost adoptată cu scopul iniţierii sărbătoririi zilei întâi a săptămânii, ca nouă zi de odihnă pentru „creştini”. Implicit oamenii mai puţin cunoscători de Sfintele Scripturi sau constrânşi de evenimente au preluat aceste învăţături ca pe ceva sfânt şi le-au inclus în doctrinele lor, dar cum am încercat să argumentez mai sus, folosindu-mă de citate Biblice, putem constata că adevărul este altul...

   În final, vă doresc – în special celor care aşteptaţi cu nerăbdare sărbătorirea Paştelor Domnului – o sărbătoare plină de binecuvântări. Şi fie ca Duhul Sfânt să ne deschidă tuturor inimile şi ochii minţii ca să înţelegem aceste adevăruri, şi să putem apoi comemora împreună unul din cele mai măreţe evenimente care au avut loc vreodată în Univers.