Revoltă în trup
1. Într-o zi-nsorită ochiul mânios,
Se zbătu-n orbită și privi în jos.
Ce e frătioare? Eu l-am întrebat,
Ai vreo supărare? DA! Sunt revoltat!
2. Și-ți voi spune-acuma adevărul tot,
C-am răbdat într-una și-acum nu mai pot.
3. Din a mea-nălțime tot privind în jos
La piciorul ăsta strâmb și noduros.
Pe-ale mele gene, jur! Că nu mă-nșel,
Că de la o vreme, prea-ncălțat e el!
4. În ciorap, în gheată, veșnic lustruit
Să-l admire lumea,ptiu, ce ipocrit!
Câtă cheltuială! Ce atenții mari!
Iar eu pricopseală... niște ochelari!
5. Ca să fiu tot paznic? NU! Mai bine chior!
Chiar de par obraznic, mă declar picior!
Și dintr-o zvâcnire, ochiul a sărit
Dar fără privire, talpa l-a strivit.
6. Când cu duioșie vrut-am să-l adun,
Mâna cu mânie, îmi dădu un pumn.
-Slugă credincioasă, dar cu tine ce-i?
-Asta-i ce m-apasă, SLUGĂ, cât mă vrei?
7. Veșnic încordată, să lucrez, să scriu,
Ca să stau odată țeapănă-n sicriu!
Să hrănesc stomacul veșnic nesătul,
Și umflat ca sacul? Nu mai vreau! DESTUL!
8. Singură, stăpână vreau să-mi fiu pe plac,
Nici eu nu sunt mână! Mă declar STOMAC!
Și din clipa-n care mâna n-a lucrat,
Nehrănind stomacul, biata s-a uscat.
9. Auzind urechea tristul tărăboi,
Dintr-o dată stigă: și eu fac război!
Simplă clăpăugă, stau ca un tolcer.
Nici eu nu sunt slugă: Gură mă prefer!
10. Ea-i fără pereche, totu-i pentru ea,
Parcă pe ureche, nu s-ar putea bea!
Face gălăgie ca un papagal,
Mi se dă și mie să mai fac scandal!
11. Plânse cu suspine și-apoi amuți.
Și din clipa-aceea sărmana surzii.
-Dar vă rog nu plângeți cu al milei foc
Căci din fericire toate sunt la loc.
12. O analogie cum v-am prezentat
Doar în fantezie mi s-a întâmplat.
Însă plângeți faptul trist și-adevărat,
Că se-ntâmplă-aceasta-n trupul lui Mesia
MORALA:Ne-mplinim menirea,existăm,trăim
Numai cât pe alții-n dragoste-i slujim.
(autor necunoscut)
Postat de eben-ezer
la 21/09/2011
| 0 Comentarii ·
2239 Vizualizări ·
|
| 
