Iubim Cetatea ce-i facută
Din tot ce este veşnic, sfânt;
Şi-n lumea-acesata ce-i pierdută,
Ea străluceşte prin Cuvânt.

Privind Cetatea minunată
Cît mai de-aproape, e să ştim;
Cum e facută, cum arată,
De ce atâta o iubim!


Pornim la drum; pe calea dreaptă
A celor sfinţi răscumpăraţi,
Intrăm pe porţile ce-aşteaptă
Să vină-ntr-una cei chemaţi.


Locuitorii Ţării Sfinte
Sunt cei de Domnul vindecaţi,
Trăind dup-ale Lui Cuvinte,
Cu haine albe-s îmbrăcaţi.


Nu mai exist-aici durere,
Nici moarte, lacrimi nici suspin
Căci peste tot e mângăiere:
Lucrarea harului Divin.


Pe înălţimi strălucitoatre,
Stau casele de rugăciuni,
Ca mărturii între popoare:
Sunt ale Domnului minuni.


Aicea toţi sunt împreună;
Copiii-s cu părinţii lor.
Au partaşia cea mai bună
Şi-n viaţa lor nu-i nici un nor.


Cetatea este luminată
De slava Celui Drept şi Sfânt:
Lumina Vieţii, arătată,
Cât timp a fost El pe pământ


Nu-i nici un templu în Cetate
Că-n toată ţara, Domnul Sfânt
Le este templul; şi El poate
Să-i ocrotească prin Cuvânt.


Izvoarele de Apă Vie,
Ce curg şi ies din Sfântul Tron,
Aduc o mare bucurie
La ucenicii din Sion.


Şi câtă pace şi iubire
Şi-odihnă este cu Isus!
Sunt veseli toţi. Ce fericire!
N-ajung cuvintele de spus


Prin porţile Cetăţii Sfinte
Nu trece nici un întinat;
Ci numai cei, care-nainte
Avut-au traiul sfânt, curat.


Vă place-o astfel de Cetate
Cu frumuseţi de nedescris?
Dac-o doriţi, fiţi sfinţi în toate
Şi drumu-n ea vă e deschis!


Ierusalimul Nou v-aşteaptă
Ca să intraţi în el, de-acum!
Cuvântul veşnic vă îndreaptă
Toţi paşii, pe-al vieţii drum.


Prin zări Cetatea se arată,
Edenul este pregătit
Cu Pomul Vieţii, ca răsplată,
Oricărui om ce-i mântuit.


Amin

                        Vasile Teodorescu