Orbirea
Omul firesc este-n orbire,
Prin întuneric bâjbâie.
Doar prin minune când trecem
Lumina lui Ieșua-avem.
O, orb, Ieșua-ți dă vedere,
Vino la El și cu-adevărat crede.
Și lasă haina ta de zdrențe
Și-mbrac-o pe cea a dreptății.
Pe două căi nu mergi odată;
Așa ceva nici nu se poate.
Cu-atât mai mult nu poți în viață
Să mergi pe calea-îngustă și lată.
Deci, orbul are o menire,
Să intre-n voie l-a sa fire.
Și zi cu zi se chinuiește,
Dar roada Duhului lipsește...
Și după toate ce s-au spus,
Examenul ne dă răspuns;
Orbul n-are-n trup vedere
Și de-aceea așa crede.
Dacă ochiul tău e bun,
Vei merge pe-al vieții drum.
Legea mintea îți va lumina
Și Ieșua te va salva.
Ai milă, Ieșua.
Postat de misionar
la 21/03/2012
| 0 Comentarii ·
1849 Vizualizări ·
|
| 
