 |
JERTFA
Aș vrea ca să v-arăt în scris din partea Lui, îndemnul,
Ce-nseamnă-n Vechiul Testament făina, untdelemnul;
Ce-nseamnă-n Noul Legământ o jertfă de mâncare,
Pe care frații lui Aaron o aprindeau pe-altare.
Pe-altarul Celui Prea Înalt ei au depus bucate,
Cum Dumnezeu le-a poruncit să fie preparate.
"Cu untdelemn să frământați făina, tot prinosul,
Iar sarea să le deie gust,tămâia, tot mirosul.
Așa să puneți pe altar ca binecuvântare,
Din partea celor care vin cu jertfa de mâncare.
Aaron și fiii lui, în veac să vină să slujească,
Între popor și Dumnezeu să stea să mijlocească."
Și-au ars pe-altar ațâți viței și-atâția miei din turmă,
Dar într-o zi s-a prezentat și Mielul cel din urmă.
Luând o pâine și-un pahar, simbolul ispășirii,
Hristos muri pentru păcat, păcatul omenirii.
El, Dumnezeul minunat, cununa frumuseții,
S-a întrupat și s-a făcut Isus pâinea vieții.
El este marele preot,și ieri, și azi, și mâine,
Melhisedec ce pe Avraam l-antâmpinat cu pâine.
Ca ardere de tot pe-altar, pe Golgota El moare,
Străpuns de fierul dureros în mâini și în picioare.
Ca să-mplinească ce e scris în Legea care leagă,
Pentru popor, pentru păcat, să fie jertfa-ntreagă.
În El, și arderea de tot și jertfa ispășirii,
Și jertfa de-un miros plăcut și jertfa mulțumirii,
Se împletesc și toate stau ca plată pentru vină;
Iar noi pe-acestea le-amintim la fiecare cină.
Hristos e bobul cel de grâu în noua așezare,
Cuvântul Lui e pentru noi o jertfă de mâncare.
Cuvântul Lui precum e scris simbolizat făină,
Iar Duhul Sfânt e untdelemn ce-n jertfă se îmbină.
Cuvântul care s-a vestit pe munte și pe mare,
E aluatul frământat în jertfa de mâncare.
Depinde însă și aici de-aleșii noii ere,
Dacă-l vestesc prin Duhul Sfânt sau prin a lor putere.
Depinde cum e frământat pe masă, preparatul,
Porunca e: "Cu untdelemn să faceți aluatul!"
Cu untdelemn, prin Duhul Sfânt să-ți împletești cântarea,
Să simtă toți că Dumnezeu ne dă de sus mâncarea.
Cu untdelemn, prin Duhul Sfânt recită poezia,
Să simtă toți că Dumnezeu revarsă bucuria.
Cu untdelemn, prin Duhul Sfânt ridică-te și spune,
Să vadă toți că Dumnezeu ți-a dat înțelepciune.
Să nu exagerezi ce spui! Ia seama, pune sare!
Căci dacă ești un fals, să știi bucatele-s amare.
Căci unii vin și pun pe-altar făina, doar Cuvântul,
Căci untdelemn și sare n-au, ei calcă legământul.
Ei calcă legea Lui Hristos cu jertfa lor ciuntită,
Că-n loc de sare și ulei pun mintea iscusită.
Cuvântul sus, cuvâtul jos, cuvântul îl frământă,
Dar nu cu untdelemn, deși ei predică și cântă.
Ei au un fel de preparat cu mici istorioare,
Ce-n loc de untdelemn le pun în jertfa de mâncare.
Dar ce să faci? cerescul foc e-nlocuit cu firear30;
Talentul care-i dezvoltat vestește mântuirea.
Și ei, ca fiii lui Aaron, în taina mântuirii
Aduc din focul lor străin pe-altarul ispășirii,
Iar alții, și mai și ca ei disprețuiesc îndemnul,
"Cuvântul nu e pentru noi! Cu noi e untdelemnul!
Cu noi e darul de nespus,cuvântul e prea tare!
Noi punem numai untdelemn în jertfa de mâncare!"
Tămâie n-au, nici sare n-au sărmanii, nici făină,
Cu untdelemn, doar cu atât ei vin și se închină.
Ei strigă-ntr-una: "Untdelemn,Ulei în adunare!"
Dar roade nu găsești în pom oricât ar fi de mare.
Ei cred în Duhul Sfânt, e drept, dar nu-i destul credința;
Cuvântul, preparatul sfânt ne cere pocăința.
Ne cere sare ca să fim, puterea conservării,
Căci sarea după cum vedem dă gustul bun mâncării.
Să fii sărat înseamnă sfânt,înseamnă pocăință,
Înseamnă om născut de sus prin post și stăruință.
Să fii sărat înseamnă deci,trecut prin încercare,
Să ai în inimă mereu credință și răbdare.
Să poată Dumnezeu oricând în pâinea frământată,
Să te zdrobească, să dea gust la masa Lui bogată.
Să știe îngerii din cer și-ntreaga adunare,
Că Dumnezeu prin încercări a pus în tine sare.
Făină, untdelemn, ulei,tămâie, și-apoi sare,
Așa s-a pregătit atunci o jertfă de mâncare.
Să pui tămâie pe altar, în jertfa de mâncare,
Și-aici se cere dăruire și luptă foarte mare.
Să stai în privegheri mereu când noaptea e târzie,
Când alții dorm, tu să aprinzi mirosul de tămâie.
Să fii ca vameșul, hulit când îți ridici privirea,
De frații care-n rugăciuni își spun neprihănirea.
Să stai ca Lazăr lângă prag, să plângi smerit pe-afară,
Când cei bogați privesc de sus spre tine, cu ocară.
Și totuși El a poruncit, în jertfa de mâncare,
Să pui tămâie, ca miros spre slava Lui cea mare.
Să pui tămâie în potir, viața ta amară,
Căci uite, îngerul spre cer cu rugăciunea zboară.
Ești cântăreț, ești vestitor, acesta-i înțelesul,
Tămâia în lucrarea Lui ți-aduce tot succesul.
Și duhurile rele fug de-aleasa tămâiere;
Când tu te rogi prin Duhul Sfânt cu lacrimi și putere.
De pui tămâie și ulei și în făină sare,
Și cel bolnav la ruga ta primește vindecare.
Acesta-i preparatul sfânt, aceasta-i tâlcuirea,
Așa la alții să vestești pe Domnul, Mântuirea!
Acesta-i carul Lui Isus purtat pe patru roate,
Ce ne va duce până sus, în veșnica cetate.
Așa la alții să le spui,să știe, să-nțeleagă,
Că Dumnezeu primește sus pe-acei cu jertfa-ntreagă.
Să pui și sare și ulei, tămâie și făină,
Căci dacă nu, aici rămâi când Domnul o să vină.
Și Duhul Sfânt, și rugăciuni, și pocăință sfântă,
Cuvântul cu acestea trei îl umple, îl frământă.
Când toate-acestea le-mpletești nu-ți pierzi nicicând curajul.
Și vor cunoaște toți că El ți-a dăruit mesajul.
Iar dacă nu, e ca și cum ai sta la masa plină
Și-ai zice: "Fraților, vă rog,veniți, mâncați făină!
Iar dacă nu, mâncați ulei,sau sare, numai sare,
E imposibil! nu-i așa? Asemenea mâncare"
Și totuși uite, unii vin și strigă foarte tare:
"Veniți voi cei înfometați și-umpleți-vă cu sare!
Mâncați făină cât puteți! Făină doar uscată!
Căci untdelemnul, Duhul Sfânt,s-a dat atunci, odată"
O, Doamne, ce concept, ce crez!Ce jertfă de mâncare!
Aduc o seamă de preoți pe-alesele altare.
Dacă te uiți, nu vezi nimic, par toate ca pe strună,
Cain din cauza jertfei lui pe Abel se răzbună.
În loc să zică: "Vreau și eu să fac așa ca tine!
Ca Dumnezeul nostru sfânt să vină și la mine!
Să-mi dea și mie Duhul Sfânt puterea înoirii!
Să pot la alții să le spun secretul fericirii!"
Ei neagă chiar și ce e scris și-s plini de supărare,
Când Duhul Sfânt cu-a Lui puteri lucrează-n adunare.
Hristos le-a spus de-atâtea ori să-și schimbe a lor stare,
Dar fariseii împietriți au stat în nepăsare.
"Cine ești tu? Ce vrei să spui? Ia uite, ce insultă!"
Nici de cuvânt, nici de Hristos, cei mândri nu ascultă.
Dar cei smeriți lângă Isus stau plini de bucurie,
Căci ei cu totul s-au predat pe-altar ca jertfă vie.
Atâția Lazări înviați, și Petru, și Maria,
Slujesc pe Salvatorul sfânt cu toată bucuria.
Ațâți Zachei se dau din pomi și-s gata să-mpărțească,
Averea lor cu cei săraci, averea s-o jertfească.
Ațâți Ștefani se pun pe-altar și-s gata ca să moară,
Pentru Isus, pentru Cuvânt, în chinuri, și-n ocară.
Ațâți și-atâtea se predau cu orice sacrificiu,
Hristos e mai presus, mai mult ca pâinea, ca serviciul.
Atâți s-au lepădat de ei disprețuind mândria,
Privind în sus, privind spre cer,cu toată bucuria.
Priviți pe-acei nenumărați cum flutură finicii
În haine albe îmbrăcați aleșii, ucenicii.
Priviți ca să vă-mbărbătați, căci în curând toți norii,
Se vor topi prin munți, prin văi, căci se arată zorii!
Sfâșitul e aproape, frați!
Isus curând apare!
Veniți să pregătim de-acum
O jertfă de mâncare!
Amen
Postat de ami
la 27/11/2009
| 0 Comentarii ·
2158 Vizualizări ·
|
| |
