AI AUZIT VREODATĂ PRIETENE DE MINE


Ai auzit vreodată prietene de Mine,
Pe când în largul lumii cutreierai semeţ?
                 Pe când cu lănci şi scuturi cohortele străine,
                Te căutau să îţi ceară al vieţii tale preţ?

Ai auzit vreodată prietene de Mine,
Când floarea vieţii tale îşi scutura podoaba?
                Ca să te scap de lanţuri, de moarte şi ruşine,
                Eu am murit pe cruce, în locul tău Baraba!

Eu răsădisem pacea, tu semănai furtuna,
Şi pe amândoi mulţimea ne a pus pe un cântar,
                Minciuna cea din urmă alese atunci minciuna,
                Tâlharii cei cu vază cerură pe tâlhar.

Puteam să zbor din lume, sătul de a ei urgie,
Şi atunci mulţimea oarbă te-ar fi cerut degeaba,
                Dar M-am gândit la tine, privind spre veşnicie,
                Eu am murit pe cruce, în locul tău Baraba!

Te chem şi astăzi vino şi vom străbate norii,
Te-am căutat cu lacrimi prin spini şi bolovani,
                Dar vremea e târzie, mijesc pe dealuri zorii,
                Şi cerul întreg te aşteaptă de două mii de ani.

De ai ştii ce neagră noapte şi ce adânc fierbinte,
Vor fi când suferinţa nu va cunoaşte graba,
                Vei plânge atunci amarnic şi îţi vei aduce aminte,
                Că am murit pe cruce în locul tău Baraba!



                              Amen

Evaluarea este disponibilă doar membrilor.

Te rog conectează-te sau înregistrează-te pentru a vota.